O întoarcere

Ioan HOLENDER
Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
O întoarcere jpeg

În ultimii zeci de ani am călătorit în mai toate capitalele și orașele din Europa, Statele Unite, precum și din Japonia și China. În mod curios, însă, fiecare revenire la Timișoara „mea“ îmi produce un sentiment cu totul aparte, de emoție și profund. De parcă ar fi o revenire la ceea ce este normalitatea. La fel a fost și în aceste cîteva zile în care am fost „acasă“ pentru o întîlnire la fosta mea Universitate „Politehnică“, de unde am fost izgonit în 1957. M-am bucurat să particip la sărbătorirea a 100 de ani de la înființarea instituției.

În plimbările mele singuratice pe vechile meleaguri continuu să mă mir de prezența dominantă a edificiilor bancare și a nenumăratelor restaurante cu meniuri de toate soiurile, de la chinezești la falafel și la cele italienești, dar unul cu mîncare autohtonă este greu de găsit. Pizzele de toate felurile, dar toate cam cu același gust, au înfrînt definitiv ciorbele și sarmalele. Mărturisesc că asta mă doare și mă deprimă, ca și dispariția porumbului fiert cu „sare extra“ ce se găsea pe vremea mea la orice colț de stradă. Dar dominanta clădire a Operei care găzduiește și Teatrul, vizavi de splendida Catedrală Mitropolitană, mai există, ca și Teatrul Național care și-a construit în incinta fostului „Bastion de apărare“ o a doua sală foarte bine amenajată.

Zilele prezenței mele în Timișoara au coincis cu ultimele zile ale Festivalului Dramaturgiei Românești – „FDR“ (cît de mult iubim prescurtările de toate felurile și în toate domeniile!). Am vizionat, în Sala Teatrului și în noua clădire numită „Sala 2“, teoretic, patru spectacole. Practic, a fost doar unul care merită să fie numit cu adevărat spectacol de teatru: Pescărușul lui Cehov, în reușita regie a lui Andrei Șerban. Producția venită în urbea mea de la Unteatru din București propune o citire modernă a textului, dar este foarte bine făcută și excelent distribuită într-un parcurs de două ore fără pauză. Poate doar textul adăugat de regizor la sfîrșitul spectacolului poate fi socotit inutil și, într-o oarecare măsură, cam strică finalul bunului spectacol. Doctorul Cehov, totuși, nu are nevoie nici de adăugirile, nici de explicațiile celor care îi regizează piesele și cu atît mai puțin de ceea ce aș numi „lozinci de înțelegere“.

Însă Feminin de Elise Wilk, în regia lui Eugen Jebeleanu, transportată de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, nu se poate numi un spectacol de teatru. Oricît de moderni și actuali am fi, totuși, de la vechii greci încoace, un spectacol de teatru are la bază o dramaturgie, o poveste, prin care autorul spune tot ceea ce dorește să ne spună. În Feminin apar șase – sau au fost oare mai multe? – actrițe care redau părerile lor personale de pe urma vieții trăite, de la minore la adulte, fiind tot timpul hărțuite și maltratate de sexul masculin. Actrițele, toate cu microfoane la ureche, strigă, urlă și cîntă o oră și jumătate, acompaniate de un fel de muzică în general asurzitoare și extrem de deranjantă, care îngreunează înțelegerea textului care, oricum, este mai mult urlat decît vorbit, fără să poată oferi textului vreo semnificație aparte. Textul repetă în principiu aceeași temă, hărțuirea femeii, și exaltă, printre altele, frumusețea legăturii lesbiene, dar care, nici ea, nu este o salvare a genului însuși.  Temele sociale contemporane au fost și sînt dintotdeauna însuși conținutul unei piese de teatru, dar simpla redare a ceea ce știm și aflăm prin toate mediile de comunicare nu este încă o piesă de teatru. După primele cîteva minute, publicul înțelege mesajul social, care bineînțeles are importanța lui, dar dacă totul se oprește la acest gen de mesaj, rămînem la o simplă comunicare și nu ajungem la arta teatrală.

Despre oameni și cartofi, textul și regia Radu Afrim, jucată într-o sală arhiplină cu tineri, este excepțional făcută, folosind mijloace specifice filmului, cu un text liric, de toată frumusețea, tradus foarte bine și în engleză. Este repovestirea în cheie teatrală a tragediei de acum cam zece ani de la Sfîntu Gheorghe, cînd un tractor care se întorcea după culesul cartofilor a fost lovit de un tren pe trecerea peste calea ferată – accident soldat cu cinci morți. Mama și bunica celor două fete ucise vorbesc despre cele întîmplate, intervievate de actori. Victimele accidentului sînt unguri de origine romă. Copii minori, rude ale victimelor, cîntă și dansează cam interminabil, fredonînd în limba lor, cu traducere pe ecran, făcîndu-ne să-i simpatizăm, să fim solidari cu ei, cu trista lor soartă. Deci, cu toată dibăcia regizorală a lui Radu Afrim, a rezultat un fel de documentar bine scris și emoționant redat, dar, iarăși, nicidecum o piesă de teatru.

Și, în sfîrșit, al treilea așa-zis spectacol de teatru s-a numit Experimentul P., de Radu Dragomirescu, venit de la Teatrul „Alexandru Davila“ din Pitești. Cum era de așteptat, este vorba despre probabil cel mai odios penitenciar politic din România comunistă, cel de la Pitești, și despre toate ororile acestuia. Se urlă și se strigă, împreună cu o gălăgie pretins muzicală, din toate puterile, repetîndu-se aceleași fraze cunoscute din interogatorii, timp de două ore ce par interminabile. E de neînțeles de ce un regizor de talia lui Alexander Hausvater a putut regiza astfel. Am făcut ceea ce nicicînd nu fac: am plecat de la teatru în timpul reprezentației, chinuit și enervat pentru ora pierdută din viață.

Știu că acest fel de „teatru“ este considerat modern de unii, inclusiv de unii jurnaliști-critici. Dar eu găsesc că este doar un diletantism distrugător, care îndepărtează spectatorul de toată bogăția, profunzimea și arta a ceea ce a fost și este această minune a istoriei omenirii numită teatru. Sper că această „modă“ va fi trecătoare prin eterna noastră perioadă de tranziție și că, pînă la proxima mea revenire în orașul natal, va dispărea, ca și falsa diversitate a pizzelor.

Foto: wikimedia commons

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.