Thierry Wolton, în dialog cu Ioan Stanomir și Gabriel Liiceanu

Jurnalistul Thierry Wolton va discuta cu Ioan Stanomir și Gabriel Liiceanu despre cel de-al doilea volum al trilogiei O istorie mondială a comunismului și despre volumul Negaționismul de stînga joi, 21 noiembrie, de la ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

Trilogia O istorie mondială a comunismului. Încercare de investigație istorică scrisă de jurnalistul francez Thierry Wolton, recompensată cu Premiul Jan Michalski (Elveția, 2017) și Premiul Aujourd'hui (Franța, 2018), este cea mai amplă analiză dedicată sistemului comunist din perspectiva celor trei mari actori ai săi: Călăii (vol. I), Victimele (vol. II) și Complicii (vol. III). Primul volum, O istorie mondială a comunismului. Cu pumnul de fier. Călăii a apărut în 2018, ultimul urmînd să fie publicat în toamna anului 2020.

Ampla lucrare a lui Thierry Wolton apare la Editura Humanitas în cadrul Programului de sprijin pentru publicare „Nicolae Iorga“ și a beneficiat de susținere din partea Ambasadei Franței în România.

Evenimentul este realizat în parteneriat cu Institutul Francez din România și se va încheia cu o sesiune de autografe. Accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile, pe baza unei rezervări prin Eventbook.

*****

Volumul II al trilogiei O istorie a comunismului este dedicat victimelor. Thierry Wolton vorbește acum din perspectiva zecilor de milioane de oameni care au îndurat temnița, deportarea, foametea organizată, torturile, decăderea totală din statutul de om și, în final, exterminarea.
Concluzia lui Thierry Wolton este că atît comunismul, cît și nazismul nu sînt opțiuni politice, ci poziționări criminale înăuntrul speciei umane. Iar anticomunismul și antifascismul nu sînt nici ele poziții politice, ci opțiuni fundamental morale.

„Întreaga istorie a comunismului este pusă de Thierry Wolton sub semnul indicibilului și de neconceputului. Dar ce anume nu poate fi spus? Și ce este de neconceput? De nespus este ceva pentru care nu mai există cuvinte. Sau pentru care cuvintele existente nu mai sînt de ajuns. De neconceput este cruzimea ființei umane care ajunge să-și ucidă semenii în masă (imaginați-vă un munte de o sută de milioane de cadavre!) și care însoțește crima cu cele mai cumplite torturi. Dezlănțuirea potențialului de cruzime al omului care torturează și ucide, așa cum s-a petrecut ea în comunism și nazism, ridică problema justificării înseși a speciei umane. Ceea ce s-a întîmplat în secolul 20 atestă versul unui faimos tragic grec: «Căci nu există nimic mai cumplit pe pămînt decît omul». Nu întîmplător, Thierry Wolton mărturisește că volumul dedicat victimelor l-a scris plîngînd.“ (Gabriel Liiceanu)

Volumul Negaționismul de stînga este publicat în limba română la doar cîteva luni de la apariția la prestigioasa editură pariziană Grasset & Fasquelle. El răspunde la o întrebare care nouă, celor din Estul Europei, nu ne dă pace de la căderea comunismului: cum se face că în vreme ce nazismul a fost definitiv condamnat ca „genocid“ iar negaționismul de dreapta este condamnat prin lege, comunismul, deși responsabil de „clasicid“ și de o sută de milioane de morți, continuă să se bucure de impunitate? De ce memoria noastră istorică se dovedește în acest caz hemiplegică? Cum și de ce este negată amploarea covîrșitoare a crimelor comunismului? Răspunsul lui Wolton e clar: „Prima funcție a negaționismului de stînga e să salveze utopia de șocul întîlnirii cu realitatea.“

„Negaționismul înseamnă negarea faptelor istorice dovedite sau deformarea lor. Termenul se referă în general la cei care contestă existența camerelor de gazare naziste ori care minimalizează amploarea fenomenului de exterminare a evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar cum rămîne cu cei care neagă bilanțul comunismului, care-i trec sub tăcere morții și îi ascund cauzele? Se poate vorbi în acest caz de un negaționism de stînga, diferit, așadar, de un negaționism de dreapta? Distincția e arbitrară, ne-ajută doar să nu confundăm tipurile de negare, și trebuie înțeleasă fără nici o conotație politică... Adevărata diferență ține de percepția asupra acestor negaționisme: unul este unanim condamnat în numele adevărului, al istoriei, al moralei, pe cînd celălalt este în cel mai bun caz ignorat, dacă nu chiar aprobat în ciuda tuturor evidențelor, în pofida realității istorice și a eticii. Cartea de față are drept subiect tocmai acest negaționism de stînga, care nu-și găsește nici o justificare și despre care se vorbește atît de puțin ori deloc.“ (Thierry Wolton)

*****

THIERRY WOLTON (n. 1951) este jurnalist, scriitor și istoric, profesor la École Supérieure de Commerce din Paris. E preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece și de influența sovietică în Occident. A mai publicat: Vivre à l’Est (1977), L’Occident des dissidents (în colaborare cu Christian Jelen, 1979), Culture et pouvoir communiste (în colaborare cu Natalia Diujeva, 1979), Le KGB en France (1986; trad. rom. KGB-ul în Franța, Humanitas, 1992), Silence, on tue (în colaborare cu André Glucksmann, 1986), Les visiteurs de l’ombre (în colaborare cu Marcel Chalet, 1990), Le Grand Recrutement (1993), La France sous influence: Paris–Moscou, 30 ans de relations secretes (1997), L’Histoire interdite (1998), Rouge-brun: Le Mal du siècle (1999; trad. rom. Roșu-brun: Răul secolului), Le grand bluff chinois: Comment Pékin nous vend sa „révolution“ capitaliste (2007), Le KGB au pouvoir: Le système Poutine, (2008; trad. rom. KGB-ul la putere: Sistemul Putin, Humanitas, 2008, ed. a II-a 2014), Une histoire mondiale du communisme, vol. 1–3 (2015–2017; trad. rom. O istorie mondială a comunismului, Humanitas, vol. 1, 2018, vol. 2, 2019), Le négationnisme de gauche, (2019, trad. rom. Negaționismul de stînga, Humanitas, 2019).