⬆
La zi în cultură
Pagina 25
Fantastic la feminin
Am aşteptat cu mare nerăbdare cartea de proză scurtă a Anei Donţu (n. 1985), debutată cu volumul de poezie multipremiat Cadrul 25 (Casa de editură Max Blecher, 2015), după ce citisem, cu entuziasm, surprinzătoarea ei povestire „Păpuşa Charlie“ apărută în In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (selecţie de Marius Conkan, Paralela 45, 2019).
Pe canalele cețoase ale memoriei
„Lumina de veghe” face parte din creația tîrzie a autorului canadian, al cărui stil devine din ce în ce mai accesibil, mai expansiv și, simultan, mai sofisticat, îndepărtîndu-se de o eventual previzibilă zonă comercială prin seriozitatea metodei cu care prozatorul își abordează temele din ce în ce mai serioase și mai intimidante.
Sărutul cuantic
Claire Denis s-a impus dintotdeauna ca regizor prin mîna sigură cu care orchestrează atmosfera unui film și sensurile acestuia.
Agonii naturale
Diferența de vîrstă de șase ani între Mark Lanegan și Thurston Moore pare minoră în termeni absoluți, însă raportat la continuumul spațiu-timp prin care s‑au perindat cei doi se cască între aceștia niște prăpastii artistice.
Pînă la Lună şi înapoi
„In Event Of Moon Disaster“ – aşa începe discursul de rezervă scris de William Safire în 1969 pentru preşedintele Nixon, care ar fi trebuit rostit în cazul în care aterizarea pe Lună ar fi fost un eşec şi cei doi astronauţi, Neil Armstrong şi Edwin Aldrin, nu s-ar mai fi întors pe Pămînt.
Misterul regelui. Despre scris, Persona, #Maitec – Lemn Aur Lumină, Anii 80
● Sîmbătă, 18 ianuarie, de la 19,30, la unteatru, spectacolul „Persona”, după un film de Ingmar Bergman (regia: Peter Kerek, scenografia: Iuliana Vîlsan, editor: Ioachim Stroe), realizat cu sprijinul Ambasadei Suediei în București și We Are Basca. Un spectacol de cinema pe scenă, care își propune să unească, într-un mod inedit, cele două arte prin care a creat și s-a exprimat Ingmar Bergman: teatrul și filmul. (Adina Popescu)
Ce rămîne din viaţă
În ciuda tinereţii sale ca pilot de bombardier, cărţile lui James Salter sînt mai degrabă fermecător-nostalgice decît violent-spectaculoase şi împart toate aceeaşi pasiune pentru cultura franceză.
Steaua singurătății
„Frumusețea e o agresiune“, spune Mariana Codruț în recentul ei volum de versuri cu titlul „Pulsul nu poate fi minimalist”.
Riscul de a scrie o carte bună
Uneori cineva își asumă, totuși, riscul de a scrie o carte bună. Una cu care intri în dialog, cu care te contrazici, cu care te împrietenești repede. Care nu te mai lasă în pace, o carte-vehicul care te duce tiptil, uneori pe nebăgate de seamă, în lumea ei, în lumea logicii și a filozofiei. Mircea Dumitru asta își propune și asta realizează.
Lumea de azi
Unii văd în Elia Suleiman un „palestinian vesel“ cu filme lejere și neproblematice. Cel mai recent film al său, It Must Be Heaven, care deschide în forță anul nostru cinematografic, demonstrează exact contrariul.
Sindromul celui de-al treilea album
„Vladivostok”, ultimul LP al trilogiei, lansat pe 25 noiembrie 2019, reușește să rafineze rețeta primelor două opere, în foarte probabila încercare a grupului bucureștean Robin and the Backstabbers de a-și găsi o dată pentru totdeauna spațiul de confort.
Nesurorile
„Trei surori” este un construct vizual, sonor, performativ, un poem de trei ore care curge în ritmul negrăbit al gîndurilor.
Victor Brauner, Conglomerul și robotul umanizat
Victor Brauner valorifică noul concept prin ideea prefigurării unei fiinţe create din mai multe elemente asamblate, o „imagine a multiplului“ din care face o emblemă a aglomerărilor urbane și a vieţii moderne citadine.
Dan și Liana Nasta, Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mîncări, Paradisul, probabil, Sergiu Cioiu
● Cinema „Elvira Popescu“ vă invită să începeți anul cu premiere cinematografice. Vineri, 3 ianuarie, de la ora 20,30, puteți urmări cîștigătorul Premiului special al juriului de la Cannes, în 2019: It Must Be Heaven/ Paradisul, probabil. Un film burlesc, în care cineastul-actor Elia Suleiman pune o întrebare fundamentală: unde te poți simți „acasă“? A doua parte a Trilogiei Dragostei, semnată de regizorul Florin Șerban, o puteți viziona pe 10 ianuarie, tot de la 20,30. După Dragoste 1. Cîine, D
Bilanţ literar (II)
2019 a fost anul literaturii femeilor, cu cîteva recuperări şi contribuţii teoretice noi importante, dincolo de volumele individuale de poezie şi proză.
Obsesia lui Maniu
Întrebarea fundamentală care îl frămînta pe cel mai important om politic din România acelui moment era dacă Bucureştiul a fost cedat de către americani și britanici sferei de influență sovietice.
Melodrame şi vise
Enumerîndu-i pe Robin and The Backstabbers, după cum se obișnuiește, în aceleași liste cu Omul cu Șobolani, Vița de Vie, byron, scăpăm din vedere faptul că au debutat totuși într-o altă epocă.
Discursurile pietrei
Performate simultan, aceste două reprezentări imateriale ale lucrărilor brâncuşiene, una vizuală şi alta sonoră, şi ale arhivei lor de memorii, semnificaţii şi discursuri pe care le conţin, intră în dialog una cu alta.
O odisee, Chuck Norris vs Comunism, Un veteran din Războiul cel Mare, Mese și meniuri regale... de sărbători
● „O odisee” e titlul unei cărți de Daniel Mendelsohn tradusă din limba engleză (Editura Polirom, 2019), de o profunzime intelectuală și un echilibru cu totul speciale. E povestea unui profesor care își invită tatăl la seminarul pe care-l face despre Odiseea lui Homer. Povestea antică și relația dintre Telemah și Odisseu se suprapune cu povestea modernă și relația dintre fiul profesor și tatăl său. Cei doi ajung să facă împreună o călătorie în Grecia, pe urmele poveștii antice, fiul ajungînd cu
Bilanţ literar (I)
Anul 2019 ar fi trebuit să fie Anul Cărții, celebrat printr-un program naţional de evenimente, desfăşurate în unităţile de învățămînt primar și gimnazial, cu scopul de a promova lectura. Nu s-a întîmplat mai nimic, în schimb, pe final de an, România a obținut un punctaj foarte slab în clasamentul PISA.
Isarlîk
Avem de-a face cu o carte absolut meritorie. Care, pe lîngă întregul spectacol de expresivitate pe care‑l organizează, are și merite, așa-zicînd, imediate: nu pot să nu mă bucur, ca recenzent al actualității, văzînd că „Dicționarul” gîndit de Corina Ciocârlie și Andreea Răsuceanu le face loc, într-o companie pe cît de onorantă, pe atît de normală, unor scriitori care au debutat și s-au impus în ultimele trei decenii.
Mult zgomot pentru nimic
„Zavera” bifează tot rețetarul de bază al NCR-ului: filmul este despre un bărbat nevoit să se confrunte cu moartea subită a prietenului său cel mai bun – care era și șeful lui.
Longevitate şi ostentaţie
Rock-ul progresiv a evoluat în valuri, alternînd perioade de apreciere aproape pop cu cele de ridiculizare drept preferință a aristocratului desuet: vezi și cele mai recente încadrări în categoria ironică dad-rock sau diversiunea mai politicoasă adult contemporary.
Vizuina şacalului
„Ținutul din miezul verii” de Tracy Letts, traducere: Smaranda Nicolau, regie: Vlad Massaci, scenografie şi light design: Iuliana Vîlsan, muzică originală şi ilustraţie muzicală: Bibi Vongehr, producător delegat: Teodora Petre. Cu: Rodica Negrea, Andreea Grămoșteanu, Valentina Popa, Diana Cavallioti/Mădălina Ciotea, Mihai Călin/Virgil Aioanei, Dana Dembinski Medeleanu, Silvana Mihai, Claudiu Istodor, Ionuţ Vişan, Cuzin Toma, Cezar Grumăzescu/Tudor Aron Istodor, Viorica Mureşanu. Teatrul Mic.
Bucharest Short Film Festival, revista Iocan, concerte de colinde, Festivalului Internațional de Psihanaliză și Film
● Iubitorii de film și psihanaliză primesc un cadou înainte de Crăciun și sînt invitați, în perioada 12-15 decembrie, la Cinema Muzeul Țăranului. Ei vor putea urmări proiecțiile speciale din cadrul Festivalului Internațional de Psihanaliză și Film, ajuns la ediția 8 și ½ și desfășurat sub semnul zeului Cronos. Evenimentul are loc în fiecare an, începînd din 2012, sub directoratul criticului de film Irina-Margareta Nistor și este organizat cu sprijinul Societăţii Române de Psihanaliză. Programu
Incongruenţa umorului
Comportament asociat dezordinii şi nesupunerii, rîsul a fost frecvent dezaprobat, fiind considerat un pericol politic, scrie Eagleton care, în capitolul „Umor şi istorie“, expune lunga istorie a interzicerii rîsului în cultura monastică şi a numelui prost al comediei, văzute ca o ameninţare la adresa puterii politice şi ca semn de nepăsare în raport cu autoritatea, inclusiv cea divină.
Orașul care a îmbrățișat tristețea
Scris sub forma unei epistole testamentare a pastorului muribund John Ames către foarte tînărul său fiu, romanul Gilead avea să se dovedească prima parte dintr-o trilogie, dar și piatra de fundație a unei construcții romanești unice, ale Srei personaje trăiesc și rememorează istoria într-un orășel ficțional din Iowa, în 1956.
Copilul Medeei
Benni suferă de o agresivitate ieșită de sub orice control, de o natură aproape demonică, de o perversitate absolută, ce pare mereu la pîndă în spatele surîsului ei luminos și al privirii de o candoare netrucată.
Metamorfism pop
Hannah Diamond nu este un star pop per se, ci este reprezentarea ideală, avatarul transfigurat a/al unuia.
Evanghelia după Iisus
Spectacolul vorbeşte despre vulnerabili şi vulnerabilităţi, despre cum abuzatul devine abuzator sub presiunea unei societăţi care extrage profit din orice, inclusiv din suferinţă.
Copilul-problemă, Libertate30, 24 de argumente, Dark cockpit, Last Christmas
● Emil Dobrovolschi și Octavian Pantiș, adică un pilot & instructor și-un om de comunicare, au scris împreună o carte în care ne spun cum să zbori prin viață ocolind furtunile: Dark cockpit. Cum să comunici, să conduci și să fii în control tot timpul, ca un comandant de aeronavă, Editura Publica, 2019. (Matei Martin)
Plecări, fugi, invazii
Datorită filonului biografic, temele literaturii lui C.D. Florescu au fost, în primele sale cărţi, imigraţia, plecarea sau întoarcerea în ţara natală, dezrădăcinarea, exilul. În timp însă, cărţile sale au căpătat o anume amploare a ficţiunii, astfel încît, deşi temele s-au păstrat, au căpătat noi pespective.
Turism apocaliptic
Iată, în sfîrșit, o poetă aflată la debut, Anastasia Gavrilovici, care n-are nimic bacovian și nu pare să aibă nici acest reflex retractil în fața violenței realului, nu pentru că nu ar observa-o, ci pentru că preferă să contraatace.
Tată-fiică
„Timebox” degajă o senzație de necesitate, de document smuls din miezul lucrurilor, mai ales în secvențele care înregistrează traseul birocratic sîcîitor al lui Ioan Agapi: deși lucrurile din apartament par nemișcate, rămase în aceeași poziție de ani buni, la un moment dat camera surprinde începerea lucrărilor de renovare a fațadei imobilului istoric în care mai locuiește doar Agapi, semn că autoritățile nu stau la discuții.
Terapie
Cert e că avem cel mai mare număr de invitați de pe un album Cohen, chemați să fasoneze piese neterminate – majoritatea poezii recitate, versuri pe care Cohen ezita să le onduleze de teamă să nu i se topească în gură; se afla într-un punct în care îl interesa cuvîntul mai mult decît ambalarea sa muzicală.
Infernul de la Piteşti
Producţia „Pe ei!”, creată de un grup de artişti conduşi de actorul Ionuţ Caras, intră pe un teren complex şi delicat al recuperării istorice: fenomenul Piteşti.
Victor Brauner, pictura în ceară și legenda Meșterului Manole
În lipsa materialelor de pictură, Victor Brauner realizează „asamblaje“, obiecte în care îmbină lemn, metal, pietre de rîu, pînză şi ceară de albine. Plimbările pe malul rîului Durance îl fac să descopere structura cu aspect arhaic a pietrelor de rîu, pe care artistul încearcă să o transpună în pictură.
Flacăra, Muzeul „George Oprescu”, carambol trei mante, MNAR
● Foarte rar, cam o dată pe an, la Eurosport se pot vedea meciuri ale unui joc aproape abstract. E vorba de așa-numitul carambol trei mante. Comparat cu deja mult mai popularul snooker, acest soi de biliard pe o masă fără buzunare și cu doar trei bile e ca muzica de cameră pe lîngă muzica simfonică. Jucătorii sînt niște adevărați virtuozi, iar loviturile, chiar dacă mai greu de înțeles, sînt impresionante. Jocul cere multă experiență (campionii sînt destul de „bătrîni“), dar și ceva gîndire, chi
„Teama de Orient ca sursă a răului nu este validă“ – interviu cu Mathias ENARD
Curiozitatea este adevăratul meu motor și adevăratul meu drog. Sînt numeroase experiențe cu droguri care ajută oamenii să se exploreze pe sine, avem multă literatură despre interioritate generată de asemenea stări. Dar eu caut mai degrabă ceva care să mă facă să ies din mine.
Îngerul către marinar
Această plachetă epistolară, conţinînd douăzeci şi şase de scrisori şi telegrame către Petre Stoica, este prima apariţie postumă a lui Emil Brumaru (25 decembrie 1938 – 5 ianuarie 2019). Acest mănunchi de corespondenţă inedită, parte la un moment dat din arhiva de la Jimbolia a lui Petre Stoica (1931-2009), a ajuns la un anticar clujean, fiind achiziţionată, în urmă cu un deceniu, de scriitorul şi scenograful Fabian Anton, care şi îngrijeşte acum publicarea ei însoţită de facsimile, desene bruma
Scrisorile de la Kremlin
Sînt cercetate și menționate procesele de elaborare a telegramelor, opiniile secundanților, curentele și negocierile. Sînt prezentate chiar și variantele de lucru, cu corecturile făcute de expeditori. Nu degeaba un autor recunoscut în materie precum Gabriel Gorodetsky a scris că avem în această ediție „un festin de cercetare scrupuloasă“, care „rescrie istoria de pînă acum“ a celui de-al Doilea Război Mondial.
Frumusețea și infernul
Il traditore, cel mai recent film al italianului Marco Bellocchio, inspirat de istoria reală a lui Tommaso Brusetta, cel care a provocat căderea grupării Cosei Nostra acum 30 de ani, propune o abordare inovatoare a filmelor despre mafioți.
O pastișă originală
Ritmul scade și devine hipnotic, structuri melodice discoide plutesc în aer la tot pasul, vocile secundare sînt reverberate, muzica însăși flirtează adeseori cu muzak-ul.
Mall-ul Armătura din Zalău
Fabrici şi uzine este un spectacol de văzut de generaţiile pierdute pe drumul spre profitul cu orice preţ, ca să recupereze un sentiment de solidaritate socială, dar şi de generaţiile tinere, ca să afle sau să nu uite cum a fost. Cred că în asta stă miza acestor spectacole, în redarea, dacă nu a demnităţii, măcar a vocii unor persoane strivite de tăvălugul istoriei. Ca să ştim ce am fost şi să ne gîndim încotro ne ducem.
Un an și o zi, În stil italian, Ioan Căianu 390, Frica de umbra mea, Uranus acum
● Miercuri, 27 noiembrie 2019, de la ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, o întîlnire cu Pascal Bruckner, care se va afla la București pentru a lansa cel mai recent roman al său, Un an și o zi, apărut la Editura Trei. Alături de autor: Mirela Nagâț – jurnalist cultural –, Nadine Vlădescu – traducătoarea cărții – și Magdalena Mărculescu – director editorial TREI. Un an şi o zi îşi proiectează cititorii într-un univers bizar şi neliniştitor, făcîndu-i să se simtă la fel de dezorientaţi pr
Leonardo sau absolutul artei
Cum să nu rămîi mut privind „surîsul“ care e pecetea lui Leonardo, ca pentru Cehov privirea „printre lacrimi“? Surîsul nu e liric ca la Botticelli, nici sentimental ca la Rafael, e un surîs superior ce atestă un acord cu lumea, o împăcare şi o resemnare, „surîsul“ etern al Giocondei. Surîs ce atrage tocmai pentru că e enigmatic, dar totodată afirmativ.
El Greco sau terapia artei
Neintegrat în Italia, şansa îl va conduce spre acest teritoriu îndepărtat, concurent al Vaticanului: Spania, citadela închisă, afirmînd o putere autonomă. Şi acolo i se vor deschide porţile „grecului“, la celălalt capăt al Europei. Din Est în Vest, de la icoanele prime, el va evolua către pînze cînd animate de un indescriptibil fior mistic, cînd de o elocvenţă retoric afişată, motivată de scopuri propagandistice. El Greco se mărturiseşte, dar se şi vinde.
Viaţa cu amănuntul
După toate succesele posibile obţinute cu romanele sale în ultimii ani – suplimentări de tiraj şi reeditări, de la hard cover la ediţii de buzunar, traduceri într-o duzină de limbi şi receptare internaţională, premii româneşti şi străine, şi chiar ecranizări –, era timpul ca o astfel de antologie să ne întoarcă la rădăcinile viguroase ale literaturii lui Dan Lungu: proza scurtă.
Telefonul fără fir
E, se pare, un moment fast pentru recapitulări: în ultimele două decenii au apărut, la foc automat, o sumă de istorii ale literaturii române.
La vîrf
E interesant cum El reino nu propune nici o soluție de izbăvire: toate șiretlicurile lui Manuel – ba să-și acopere urmele, ba să își denunțe șefii de partid, ba să-i spioneze cu un reportofon ascuns în buzunarul sacoului – sînt simple cîrpeli, planuri născute din impulsuri de moment, găselnițe lașe care eșuează una după alta.