Orașul care a îmbrățișat tristețea
● Marilynne Robinson, Acasă, traducere de Irina-Marina Borțoi, Editura Litera, 2019.
Marilynne Robinson este o voce unică în proza americană contemporană. O scriitoare atît de puternică, de introspectivă și, în același timp, de preocupată de rădăcinile istorice ale Răului, o scriitoare care reușește să creeze un spațiu ficțional atît de închegat, de abstract și de complex încît singura comparație posibilă pentru cititor este William Faulkner. Pînă nu demult, faptul că publicase un singur roman, excepțional, Housekeeping (1980), atrăsese comparația superficială cu Salinger și Harper Lee.
Apoi, în 2004, Robinson a publicat Gilead: scris sub forma unei epistole testamentare a pastorului muribund John Ames către foarte tînărul său fiu, romanul Gilead avea să se dovedească prima parte dintr-o trilogie, dar și piatra de fundație a unei construcții romanești unice, ale cărei personaje trăiesc și rememorează istoria într-un orășel ficțional din Iowa, în 1956. Pastorul John Ames, un personaj aproape neverosimil prin prisma unor calități atemporale (sau vetuste, dacă vreți), un om luminos, inteligent și de o candoare care vine din propria bunătate asimilată rațional și sentimental, împarte enoriașii din Gilead cu pastorul Robert Boughton, prieten din copilărie. Pe cei doi nu-i despart decît „cîțiva centimetri de dogmă“, fiecare urmînd cîte un izvor firav ce curge din puritanismul originar. Doi bătrîni care ar reprezenta „credința“ și „trecutul“.
În Gilead, serenitatea finală a lui Ames e umbrită doar de reîntoarcerea fiului risipitor al lui Boughton, Jack, elementul destabilizator al comunității. Jack e cel care produce fisurile în construcția aparent impecabilă a comunității. În Acasă, aceeași întoarcere e văzută prin ochii lui Glory Boughton, fiica de 38 de ani a pastorului Boughton (acum decrepit, sursa unei melancolii pline de revoltă a fiicei) care s-a întors în casa părintească după o poveste tristă de dragoste cu un bărbat care se dovedise a fi căsătorit. Întoarcerea ei o anticipează pe cea a lui Jack, bărbatul dat dispărut timp de 20 de ani (și care a purtat totuși o firavă corespondență cu tatăl lui), alcoolic, revoltat, extrem de politicos și ființa care concentrează în sine toată dezordinea pe care comunitatea a alungat-o din sînul ei. Tot ceea ce poate fi numit „acțiune“ în Acasă implică aceste trei personaje, pe Glory, Jack și bătrînul lor tată, și se petrece în măreața și îmbătrînita lor casă, între bucătărie, sufragerie și dormitoarele de la etaj. Aceste trei personaje trăiesc o viață dublă, atît în prezentul activităților domestice, cît și în trecutul unde pare a se afla originea tensiunii actuale. Toate activitățile cotidiene capătă în proza lui Robinson o aură misterioasă, sacră și încărcată de potențialitatea dezastrului. Politețea lor ascunde resentimente, resemnări, iar victoriile simbolice sînt cîștigate printr-un simplu dialog legat de cafea sau de micul dejun.
Detaliile introduse de Robinson în proză au o senzualitate conferită de înaintarea lentă a imaginii (prima sută de pagini abia dacă acoperă cîteva zile de după revenirea lui Jack, reușind însă, printr-o coborîre pe spirala memoriei, să coloreze decenii de memorie), proza e de o eleganță și o ritmicitate a frazării care vine să întărească acea comparație cu Faulkner pe care am făcut-o mai sus. Acasă este, pe lîngă toate acestea, și un roman politic: alcoolismul lui Jack nu e decît efectul unei revolte deloc bine temperate, e manifestarea unui spirit extrem de sensibil la ipocrizie. De altfel, interogațiile lui Jack au la origine o foarte sinceră curiozitate legată de predestinare: sînt unii oameni blestemați să-și poarte propria Răutate pe umeri? Există salvare? În fața acestor întrebări, cei doi pastori (amîndoi în mod genuin buni) au o atitudine reticentă tocmai pentru că nu-l pot bănui de onestitate. Iar această reticență este introducerea supratemei trilogiei lui Robinson: problema rasială în America secolului trecut (care devine din ce în ce mai acută în secolul acesta). Atît Boughton, cît și Ames țin de o străveche tradiție aboliționistă, sînt urmașii unor militanți antisclavagism, însă acum ei nu mai sînt decît umbre ale înaintașilor, scufundați pînă la gît în resemnare ca niște bivoli în mocirlă. În 1956, problema rasială nu mai preocupă pe nimeni în Gilead, cu excepția lui Jack Boughton.
Cei care citesc Acasă după Gilead vor ști că, în cei 20 de ani petrecuți departe de casă, Jack a cunoscut o femeie de culoare, de care s-a îndrăgostit și care i-a dăruit un copil: astfel, întoarcerea lui Jack devine un fel de misiune de recunoaștere, o încercare de a înțelege dacă micul, bătrînul și prăfuitul oraș ar putea accepta ceva atît de scandalos precum o familie mixtă. Jack este cel mai faulknerian personaj al lui Robinson, iar Acasă, împreună cu Gilead și Lila formează un triptic de o stranietate care vine tocmai din îmbinarea tradiției literare americane cu un radicalism expresiv și ideatic atît de rar întîlnit în proza actuală. Foarte bună traducerea Irinei-Marina Borțoi.
Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor şi critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Copilăria lui Kaspar Hauser, Polirom, 2017.
