Victor Brauner, Conglomerul și robotul umanizat

Pe 14 octombrie 1942 are loc, la New York, inaugurarea expoziţiei First Papers of Surrealism, al cărei spațiu, organizat de Marcel Duchamp sub forma unei pînze de păianjen, este împărţit printr-o reţea de fire transparente care traversează încăperile. Reţeaua direcţiilor „invizibile“, prin care Duchamp construieşte spaţiul expoziţiei, sugerează multitudinea aspectelor pe care creaţia suprarealistă, poetică şi plastică, avea să le asimileze în elaborarea unor noi mituri adecvate epocii moderne. Un articol apărut în revista VVV, organul de presă suprarealist la New York, aduce un omagiu scriitorului american Howard Phillips Lovecraft, ale cărui scrieri fantastice, nuvele şi romane, descriu o lume preistorică imaginară, popu-lată cu monştri ciclopici, constructori ai unor colosale cetăţi din piatră neagră, ai căror adversari sînt fiinţe extraterestre care, posedînd „secretul timpului“ şi datorită unei facultăţi speciale de a putea fi proiectaţi în timp, încearcă să cucerească Pămîntul. Lumea reflectată în opera lui Yves Tanguy este impregnată de prezenţa unor fiinţe transparente, care se îndreaptă unele către altele printr-un fel de extensie a membrelor, antene sau receptacule. Acelaşi lucru se întîmplă şi în codex-urile imaginate de Roberto Matta, în care proliferarea fiinţelor care populează spaţiul pictural pare să evolueze la nesfîrșit. Consacrat pictorului Max Ernst, numărul revistei View apărut în aprilie 1942 are ca temă „multiplul“, reprezentînd totodată partea şi întregul sub forma unui semn sau a unei embleme corespunzătoare spiritului -eclectic caracteristic noilor orientări ale creației suprarealiste. Emblematic este și Portretul automatic al lui Federico García Lorca realizat de Roberto Matta în 1940 și publicat în luna octombrie a aceluiași an în revista View. Funcționînd ca pivotul central al unui mecanism de reperare a tot ceea ce există, „ochiul ciclopic“ din portret este totodată „ochiul vizionar“ care vede întregul ca pe un recto-verso a tot ceea ce-l înconjoară.

Victor Brauner valorifică noul concept prin ideea prefigurării unei fiinţe create din mai multe elemente asamblate, o „imagine a multiplului“ din care face o  emblemă a aglomerărilor urbane și a vieţii moderne citadine. Conglomeros sau Conglomerul creat de Brauner ar reprezenta astfel „întregul“ și, totodată, prin multiplicare, un spaţiu infinit. Odată descoperit, scrie artistul în 1941, conglomeratul (conglomer) ar putea fi introdus în viața cotidiană, de îndată ce „principiul conducător“ ar urma să fie aplicat. În scrisorile adresate prietenilor, Brauner subliniază aspectul sintetic al construcției unui „robot“ cu multiple funcțiuni. (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris) Dotarea cu mai multe brațe și picioare a două sau mai multe corpuri „îngemănate“ sugerează multiplele posibilități de explorare a spațiului ale unei ființe asemănătoare unei „mașini perfecționate“ care ar putea să se miște în mai multe direcții odată. Conglomerul este văzut ca o ființă înzestrată cu viață proprie sau ca un „conglomerat de ființe“ care gravitează în jurul unui cap unic. Expresie a vieții moderne, Conglomerul sau Conglomeratul trimite la ideea inventării unui aparat sau a unei mașini hibride, un fel de model sau o matrice alcătuită din elemente diferite (uman, animal, vegetal) subordonate unui „aparat central“ dotat cu inteligență. Capul uriaș al acestei „ființe“ este un fel de centru sintetizator, coordonator al mișcărilor simultane. Datorită importanței sale deosebite și faptului că servește la atingerea mai multor obiective, „întregul“ este asemuit unui „robot umanizat“. Un text consemnat într-un carnet pune în legătură Conglomerul cu descoperirile științei: „Dacă, după cum spun savanții, unsprezece părți ale creierului nu servesc la nimic sau, în orice caz, nu se știe la ce sînt folosite (…), ne întrebăm cu teamă dacă nu cumva aceste părți neutilizate au servit sau, stupoare, vor servi cîndva! Dacă însă aceste părți ale creierului au servit, putem presupune că există posibilități de folosire a centrului sensibilității pierdute.“ (Carnet bleu, 1960, Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris)

Victor Brauner numește „documente“ toate variantele Conglomerului, pe care le descrie, specificînd că ele pot fi diversificate la infinit. Conglomeros „ia naştere“ în noaptea de 23 spre 24 iulie 1941 datorită unei „viziuni“, după cum mărturiseşte Victor Brauner într-o scrisoare adresată poetului René Char. Descrierea Conglomerului, „Conglomeros, anonim al pluralului, singurătatea ta e și mai mare, corp imagine a multiplului“, face parte din aceeași scrisoare. „Naşterea Conglomerului“ marchează începutul unei serii de încercări, schiţe în peniţă şi creion, pregătitoare pentru lucrările avînd ca temă „fiinţa multiplă“. Conglomerul își găsește corespondentul în construcția legendară a Golemului, care prinde viață datorită unei combinații de litere. Figura Golemului este preluată în creațiile suprarealiste pentru a reprezenta diversificarea limbajului prin simbolul unei creșteri excesive. Asemănător cuvintelor-valiză (mots-valise), utilizate în practicile dadaistă şi suprarealistă, imaginea este o „concentrare“ de semnificaţii. Condensarea a doi termeni, Conglomer și Eros, și comprimarea într-un singur cuvînt a mai multor înțelesuri amintește și de numele personajului lui Urmuz, Turnavitu, nume compus din cuvintele tourner și vite. Sinteza dintre scriere (semn) şi imagine (Bild) apare în opera brauneriană ca o preocupare permanentă. Imaginea creată este adeseori criptare, corespondent al unei asocieri de cuvinte. Dînd naştere „scînteii“ (der göttliche Funke), alăturarea întîmplătoare a elementelor disparate duce la contactul neaşteptat al lor, din care „noul“ ia fiinţă, corespondent al unui model al fanteziei şi componentă a creaţiei suprarealiste. Rezultat al metamorfozei, Conglomerul prefigurează trecerea de la un regn la altul, sugerînd nenumărate posibilităţi de combinare a formelor, de la uman la vegetal, animal sau mineral. Pornind de la un prim „exemplar unic“, Conglomerii pot fi diversificați în C. Dublu-simplu, un corp de femeie și unul de bărbat, C. Dublu, un corp central de femeie și două de bărbat, C. Arborescent, un corp de femeie cu prelungiri de elemente vegetale, C. Animalier, un corp de femeie cu partea din spate animal, C. Ambigen, corp de femeie cu elemente vegetale și partea din spate animal mamifer (Victor Brauner, 29 iulie 1941).

Recursul la combinaţii numerice subliniază diversitatea aspectelor unui „real posibil“ în care numărul devine corespondentul unei viziuni totalizante. Negație a oricăror legi anatomice, Paladista, o variantă a Conglomerului, amintește un instrument geometric pentru a trimite la „legăturile secrete“ dintre forme geometrice, numere și litere, dintre universul „în mic“ şi cel „în mare“. Reprezentări fantastice, Paladienii devin „intercesorii“ unui spațiu median aflat la confluența dintre lumea exterioară și lumea invizibilă a cărei „realitate“ nu poate fi percepută decît cu ajutorul imaginației. Descrierea Conglomerului amintește organizarea unui sistem mnemotehnic în care permutările de numere, litere și cuvinte sînt înlocuite cu imagini, rezultatul reprezentînd, de fiecare dată, un „nou“ surprinzător. Conglomeros apare ca o „criptare“, rezultat al unui astfel de „joc“ transpus în tridimensional. „Imagine a pluralului“, chintesență a metamorfozelor și proiecție a spațiului psihologic văzut ca diversificat sau „multiplu“, Conglomerul este proiectat în lumea utopică a unui „timp de aur“ adaptat epocii moderne. Realizat în ghips în anul 1945, Conglomeros sau Conglomerul este una dintre operele emblematice prezente în expoziția Suprarealismul în 1947 de la Galeria Maeght din Paris și imaginea poetică a „robotului umanizat“, creație a generațiilor viitoare.

Mihaela Petrov este istoric de artă.