Mult zgomot pentru nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Mult zgomot pentru nimic jpeg

● Zavera (România, 2019), de Andrei Gruzsniczki.

De ceva vreme, fiecare an – și mai ales sezonul toamnă-iarnă, cînd intră în săli grosul producțiilor – aduce, în cinema-ul românesc, un alai de reziduuri ale Noului Val: filme blocate într-un epigonism al formulei cîștigătoare, dar ajunsă între timp atît de previzibilă, pe care a patentat-o Cristi Puiu în primele lui filme. „Dedramatizare“ a fost – și rămîne în continuare – cuvîntul-fetiș pentru această abordare care refuză să joace după cum îi cîntă Hollywood-ul, preferînd în schimb să dea emoția pe mute; dar dedramatizarea a ajuns, de la atîta saturație, un passage obligé care inhibă orice îndrăzneală a mizanscenei și nu mai spune nimic – poate doar că regizorul se află într-un impas: an de an, pe lîngă cîteva filme realmente interesante, sîntem forțați să trecem în revistă același joc actoricesc opac (sub care înțelegem că se pitulează o mare traumă nerostită), aceleași postúri chircite, rușinate sub privirea camerei, aceleași orașe generice și aceleași apartamente middle-class în care se coc teribile conflicte de cuplu.

Zavera lui Andrei Gruzsniczki e contender-ul ideal la titlul de necerismul anului (anul trecut poziția asta a fost ocupată de Un om la locul lui de Hadrian Marcu) – prin „necerism“ înțelegînd atașamentul pentru postulatele estetice vehiculate de filme importante ale Noului Cinema Românesc (opacizare psihologică, tempo lent al acțiunii, realism situațional etc.), care însă nu e dus pînă la ultimele sale consecințe (montaj „interzis“, muzică din off „interzisă“ etc.), mulțumindu-se cu o cale de mijloc: un astfel de film (al cîtelea?), prea timorat pentru a deveni agreabil publicului larg, prea indecis pentru a accede la o formă cît de cît interesantă, rămîne să atîrne într-o zonă cenușie, promițînd să fie uitat la ieșirea din sală.

Zavera bifează tot rețetarul de bază al NCR-ului: filmul este despre un bărbat (Dorian Boguță) nevoit să se confrunte cu moartea subită a prietenului său cel mai bun – care era și șeful lui. În preluarea sarcinilor de lucru ale acestuia din urmă, Boguță descoperă că amicul său nu era chiar un sfînt – îngropase firma la care lucrau în datorii –, asta în timp ce propria viață personală – mama bolnavă, căsnicia șubredă, relația instabilă cu cele două fiice – o ia la vale. Déjà-vu pe toată linia: iată din nou insul surprins „behaviorist“, în secvențe fără dialog, în care îi vedem ceafa mai mult decît suficient – ba împăturește tacticos o cutie de lapte, ba se enervează din cauza parbrizului murdar, indiciu deloc subtil că osatura sa interioară s-a cam fisurat; iată și înmormîntarea tratată într-o cheie light, din cîteva cadre (nu ca în Sieranevada); iată din nou drama intimistă a bărbatului corporatist care dă într-o criză a masculinității și ajunge să se văicărească despre cum niciodată nu a fost susținut, ținînd o pușcă în mînă – ăsta, v-ați prins, e plot twist-ul.

Gruszniczki a dat pînă acum două filme interesante: Cealaltă Irina (2010), despre un bărbat (Andi Vasluianu în cel mai bun rol al său) care se trezește că soția, plecată la muncă în afară, revine acasă în sicriu, în circumstanțe cu totul dubioase; și Quod erat demonstrandum (2014), despre o afacere de spionaj pe vremea lui Ceaușescu. Ambele bricolau cu principiile „minimaliste“ ale Noului Val, pe care însă le deturnau către formula de gen a thriller-ului. Incongruența dintre aceste două partituri – cum să conciliezi suspansul de thriller cu timpii morți specifici NCR-ului – genera unele momente tari: vezi, în Cealaltă Irina, senzația de-a dreptul insidioasă (spectatorul știind ceva mai multe lucruri decît personajul) că soția își refăcuse viața în străinătate alături de altcineva, în timp ce soțul, nebănuitor, caută să investigheze pe cont propriu moartea acesteia, lovindu-se însă de birocrația lentă. Cele două filme mai aveau un atu – întorceau pe dos unele locuri comune cu care se defila în general în cinematografia autohtonă: Cealaltă Irina vorbea despre oameni dintr-o pătură socială defavorizată (femeia e nevoită să lucreze precar, cu ziua, în afară) – depărtîndu-se deliberat de segmentul clasei de mijloc care a fost terenul privilegiat în majoritatea filmelor românești recente; QED reușea să discute comunismul – după cum a remarcat Andrei Gorzo – din afara dihotomiei anticomunism-ostalgie: în fond, două atitudini care, oricît de diferite în aparență, ascundeau de multe ori aceleași prejudecăți simplificatoare, pe care acest film le evita abil.

Pe de altă parte, slăbiciunile Zaverei sînt evidente la tot pasul; cel mai tare deranjează carcasa pretențioasă a filmului, care – deși pedestru ca realizare – ține să fie garnisit cu tot soiul de dialoguri „adînci“ și referințe spectaculoase: Boguță discută cu prietenul său despre un moment (oedipian, ce mai) din copilărie, cînd tatăl i-a promis că îi ține șaua bicicletei și n-a făcut-o; mai tîrziu, același Boguță poartă un dialog complet lipsit de sens cu florăreasa pe tema semnificației titlului Celui mai iubit dintre pămînteni; ca să nu mai amintesc de împărțirea filmului în gimnopedii, sau de scena post-înmormîntare: într-o încăpere modernă, apropiații mortului stau pe canapea nemișcați, privind spre nicăieri, din off se aud gnossiennele lui Erik Satie, iar tot acest tablou (involuntar?) absurd pare desprins dintr-un film satiric despre metehnele găunoase ale burgheziei. Zavera (titlul pompos al anului, după Pororoca în 2018), adică „zgomot, balamuc, larmă, tevatură“ pentru nimic.

Zavera rulează în cinematografe din 6 decembrie.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.
image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.