Despre darurile toamnei pariziene

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Despre darurile toamnei pariziene jpeg

● Festival d’automne à Paris, 10 septembrie–31 decembrie 2019, cea de-a 48-a ediție. Teatru, dans, muzică, arte plastice, performance, cinema.

Festivalul de toamnă parizian a început plin de încredere pe 10 septembrie, promis pînă în inima iernii, cosmopolit, generos, mixînd nume prestigioase ieșite din avangarda anilor ’80-’90, Wooster Group, Robert Wilson, Théâtre du Radeau, Christoph Marthaler, Frank Castorf, a continuat cu Rimini Protokoll, Tiago Rodrigues/tg STAN, Castelucci, Warlikowski sau mai tinerii Milo Rau și Julie Deliquet. Accidentele au venit spre sfîrșit: ultimele evenimente, grevele din transport, au forțat amînarea unor spectacole. Uneori teatrele au pus la dispoziție navete, publicul a găsit soluții pe rețelele sociale, bla-bla car și altele. Dincolo de aceste considerații de conjunctură, teatrul a dovedit însă că poate reprezenta un spațiu-refugiu în situații de criză. Iar Frank Castorf are dreptate să-l invoce pe Antonin Artaud în spectacolul său: „În perioada angoasantă și catastrofică / În care trăim / Simțim o nevoie urgentă de un teatru / A cărui rezonanță în noi să fie profundă / Să domine instabilitatea timpurilor / Și să acționeze asupra noastră / Ca o terapie a sufletului“ (Le Théâtre et son double, 1938). Iată de ce m-am simțit atrasă de spectacolele a doi regizori, gata să răstoarne liniștea noastră cea de toate serile, cu stiluri diferite, reprezentanți ai generației noii Regietheater germane și ai teatrului postdramatic. Și Castorf, și Marthaler sînt bine cunoscuți în Franța, invitați fideli ai Festivalului de Toamnă sau ai celui de la Avignon.

„Sînt elvețian, nu pot schimba nimic la asta“, spune undeva Christoph Marthaler, născut lîngă Zürich în 1951, muzician de formație, fost elev al școlii „Jacques Lecoq“ din Paris. Un regizor de talie europeană, cu o predilecție pentru teatrul muzical. În toamna aceasta a venit la Paris cu un spectacol creat în 2016 la Volksbühne din Berlin, Bekannte Gefühle, gemischte Gesichter, tradus în franceză Sentimente cunoscute, chipuri amestecate (joc de cuvinte ce inversează atributele, sentimente amestecate…). Cred că singurul spectacol de Marthaler jucat în România a fost, în 2016, la Festivalul de la Sibiu: Pat matrimonial / King Size Bed, creat la teatrul din Basel, cu o echipă de actori-cîntăreți, unde reinventa cu arii de operă sau șlagăre de muzică ușoară comedia de bulevard. O adevărată încîntare, plină de umor și de fantezie, unde în final intervenea obsesia vîrstei, nostalgia timpului care trece, sau despre bătrînețe, singurătate, neființă. Cam despre aceste sentimente amestecate și bine cunoscute vorbea și spectacolul actual. Un singur decor, o sală înaltă și vastă de muzeu, în fundal un lift (scenografia: Anna Viebrock). Un tehnician împinge pe scenă lăzi pe rotile, din care extrage răbdător personaje încremenite într-o poză sau un gest și care se animă, încîntate sau recalcitrante, ca niște opere de artă recuperate din depozit. Un citat din Montaigne în programul de sală, „Nu pictez ființa. Pictez trecerea“, ar putea fi deviza acestui spectacol. Timpul lor a trecut, ce devin ele astăzi? Întrebare la care se răspunde mai ales în muzică, de la Mozart la Boby Lapointe, trecînd prin Verdi, Wagner, Haendel, Schubert sau la un marș revolționar din anii ’50… O traversare a aparențelor, sensibilă și plină de umor, spre delectarea spectatorilor melomani. Cu următorul spectacol din festival, schimbăm însă complet tonul și muzica. Cu Frank Castorf, dulcea melancolie capătă accente de noapte a Walpurgiei.

Frank Castorf, născut și el în 1951, vine din Berlinul de Est, unde și-a terminat studiile în 1976 cu o lucrare de diplomă despre teatrul lui Eugène Ionesco, dar, spre deosebire de Langhoff, Karge sau Beno Besson, nu părăsește Germania de Est. Fondează propria sa trupă în 1981 și înfruntă repede cenzura, care îi interzice în 1984 spectacolul cu Tobe în noapte de Brecht. Conduce între 1992 și 2017 miticul teatru berlinez Volksbühne. Este primul care folosește camera video, filmînd actorii în planuri apropiate, pe scenă și în afara ei, „hăituindu-i“ pînă în culise. Păstrează o reputație de agitator politic și anarhist și nu-și pierde spiritul contestatar nici după 1990. Astăzi, după ce a montat de două ori un Molière, Castorf „atacă“ pentru prima dată un alt monument al clasicismului francez, Racine. Ideea de atac nu e gratuită, căci Frank Castorf este unul dintre regizorii care adoră să tortureze textele, decorurile, actorii. Avansează  printre idei cu grația unui buldozer, nu e interesat să povestească cuminte o istorie, ce-l interesează este tot ce se revarsă și copleșește, haosul și mai ales contradicția.

Titlul complet al spectacolului (creat la Vidy Lausanne) jucat la MC 93, Bobigny, din fosta centură roșie a Capitalei, dincolo de bulevardul periferic, este Bajazet. En considerant „Le théâtre et la peste“ d’après Jean Racine et Antonin Artaud. Dacă textul lui Artaud este invocat în titlu, și alte scrieri mai sînt citate, Pascal sau Dostoievski, dar Artaud rămîne firul conducător. A încrucișa tragedia raciniană și teatrul cruzimii poate părea o idee neașteptată, dar care se dovedește eficace, căci teatrul lui Racine, sub aparențele sale elegante și de bună cuviință, este un teatru unde eroii sînt sfîșiați de dorințe și pasiuni fatale, violența și cruzimea sa se aliază perfect concepțiilor lui Artaud. De la ce text se pleacă? Piesa lui Racine, puțin cunoscută, scrisă în 1672, se petrece într-un serai turc, sultanul Amurat, plecat să asedieze Babilonul, i-a încredințat puterea favoritei sale, Roxane, căreia îi lasă sarcina, în cel mai pur stil otoman, să-l ucidă pe Bajazet, fratele său. Roxane e îndrăgostită de Bajazet și vrea să-l salveze, însă el o iubește și e iubit de Atalida. Un trio racinian clasic căruia i se adaugă vizirul Acomat, care dorește să se debaraseze de Sultan și care se căsătorește cu Atalida, în locul lui Bajazet. Dispozitivul tragediei e instalat fără ieșire: Roxane trebuie să aleagă între propria viață și pasiunea sa, Atalida trebuie să renunțe la iubit pentru a-l salva. Cît despre temutul sultan, el nu apare în piesă. Politică și sentimente se împletesc în lațuri implacabile. Castorf nu se oprește aici, îl convoacă pe Artaud și furia sa teatrală, împletind aceste texte, violența verbului lui Artaud și alexandrinii lui Racine, regizorul le conferă o putere explozivă. (Le theâtre et son double: „Ceea ce teatrul poate să smulgă cuvîntului sînt posibilitățile de expansiune dincolo de cuvinte, de dezvoltare în spațiu, de acțiune de dezbinare și vibrație asupra sensibilității“.) Scenografia (Aleksandar Denic) e deschisă, sau un rebus ușor de descifrat: un ecran imens face față sălii, în dreapta, o imagine cu un chip imens, cel al sultanului Amurat, după o pictură de Veronese, cu ochi din lumini electrice, ca o firmă de cazinou la Las Vegas sau la o baracă de bîlci, în spate e instalată o bucătărie. În margine se poate citi Wild Turkey, marcă de whisky, umorul e altă dimensiune a spectacolului. În stînga scenei, un cort militar, de mătase azurie. Totul se petrece în serai, între cort și imensul chip, și ca într-un film polițist se joacă împotriva cronometrului, cu o bandă sonoră amețitoare. Spațiul închis al seraiului amintește cei nouă ani petrecuți de Artaud în spitale psihiatrice, cele două scrisori ale sale care traversează spectacolul lui Castorf sînt cele trimise Genicăi Athanasiou, marea sa iubire. Auzim chiar vocea lui Artaud la un radio din bucătărie, conferința sa din 1947, Pour en finir avec le Jugement de Dieu. Violența și cruzimea cuvintelor găsesc aici întreaga măsură fizică a insuportabilului: Bajazet pe moarte, într-o cușcă de fier, este Artaud sub electroșocuri, figură hristică, dar nu cea a unui Iisus blînd, al dragostei creștine, ci acela din Evanghelia lui Luca, care nu a venit să aducă pacea pe Pămînt, „Foc am venit să arunc pe pămînt și cît aș vrea să fie acum aprins“ (Luca, 12, 49-53). În final, după toate asasinatele, îi vedem, pe ecran, pe vizir și pe acolitul său Osmin la bordul unui vapor, fugind în largul mării, în stil hollywoodian, dar fără happy-end, servitorul își ucide stăpînul cu un rînjet complice către spectatori. Dar mai e o altă versiune a spectacolului, aceea care se petrece în interiorul personajelor, și aici intervine camera video (Andreas Deinert). La pîndă, ea intră în intimitatea personajelor, actorii filmați de aproape, chipurile, corpurile, carnea mărturisesc suferința. Camera surprinde oboseala, vîrsta, ridurile, defectele, intimitatea indecentă. Silueta magnifică a Roxanei (Jeanne Balibar, extraordinară) apare epuizată, marcată de brutalitatea sentimentelor și de oroarea situațiilor, de la patetic la grotesc, de la prozaic la delir: „Cînd trăiesc, nu simt că trăiesc. Dar cînd joc, atunci simt că trăiesc. Ce m-ar împiedica să cred în visul teatrului cînd cred în visul realității?“ (Théâtre de Séraphin, un alt text de referință al spectacolului). Spectacolul-cheie, invitat al festivalului, și-a ținut toate promisiunile.

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle, CNRS, Paris.

Foto: Walter Mair

dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.

Parteneri

Mini-hotelurile abandonate din staţiunea Vidra - Vâlcea Foto Daciana Stoica - Adevărul
Stațiunea de pe vremea lui Ceaușescu, construită pentru a deveni un punct turistic de elită, părăsită. Potențialul turistic al zonei este imens, dar e plin de hoteluri și vile abandonat
Stațiunea Vidra, aflată pe malul Lacului Vidra, este situată în apropierea Domeniului Schiabil Transalpina și cea mai înaltă șosea din țară. Cu mult timp în urmă, stațiunea era de interes național. A fost părăsită după Revoluție, rămânând un grup de hoteluri și vile abandonate.
incendiu constanta png
Incendiu uriaș în Constanța după ce mai multe cisterne au luat foc în curtea unei firme
Un incendiu a izbucnit la mai multe cisterne din curtea unei firme din localitatea 2 mai
Ursula von der Leyen sustinand un discurs la incheierea Conferintei privind Viitorul Europei FOTO EPA-EFE
Propunerea pe care Ursula von der Leyen i-a facut-o deja lui Donald Trump. Ce ar urma să cumpere UE de la americani
Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, a anunţat că deja i-a propus noului preşedinte american, Donald Trump, o colaborare economică pe termen lung.
Vivian Jenna Wilson, fostul Xavier Musk (4) jpg
Vivian, fiica transexuală a lui Elon Musk, va părăsi SUA de teama lui Donald Trump: „Nu mai este o țară sigură pentru mine”
Imediat după anunţul victoriei lui Donald Trump, a venit şi cel al lui Vivian Jenna Wilson, fiica transexuală a lui Elon Musk, potrivit căruia va părăsi SUA, de teama regulilor anti-transsexuali care ar putea urma.
Qinwen Zheng bucuroasă la Australian Open FOTO GettyImages
Qinwen Zheng este prima finalistă la Turneul Campioanelor. Scorul cu care a trecut de cehoaica Barbora Krejcikov
Jucătoarea chineză de tenis Qinwen Zheng, în vârstă de 22 de ani, s-a calificat vineri în finala Turneului Campioanelor de la Riad, în Arabia Saudită.
drapel steag romania revolutie fara stema foto sutterstock
Care au fost cele trei capitale ale României. Când a fost ales Bucureștiul
De-a lungul timpului, Țara Românească a avut mai multe capitale. Cea mai veche a fost la Argeş (Curtea de Argeş), acolo era centrul unui mic voievodat, ce nu cuprindea decât judeţele Argeş şi Muscel şi care a devenit mai târziu capitala întregii ţări.
monica tatoiu
Monica Tatoiu și-a făcut testamentul! Unde vrea să-și doarmă somnul de veci + dorința halucinantă pe care o are după moarte
Monica Tatoiu (67 de ani) s-a gândit deja cum o să arate funeraliile sale, dar și ce va face cu averea după moartea ei. Femeia de afaceri și-a făcut testamentul și spune că își dorește să fie incinerată atunci când se va stinge din viață.
accident tiruri isu severin png
Accident cumplit în Caraș-Severin. Doi șoferi de TIR au decetat
Două camioane s-au ciocnit vineri seară în Caraș-Severin, ceea ce a dus la moartea șoferilor. Cele două TIR-uri erau înmatriculate în Turcia și Polonia.
horoscop jpeg
Horoscop sâmbătă, 9 noiembrie. Scorpionii se vor bucura de viață, iar Peștii trebuie să-și asume responsabilitatea
Nativii din Săgetător și Capricorn pot avea probleme de sănătate. Lorina, astrologul Click!, a realizat predicțiile complete pentru toate cele 12 zodii, pentru ziua de 9 noiembrie.