Ce rămîne din viaţă

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Ce rămîne din viaţă jpeg

● James Salter, Tot ce este, traducere de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas Fiction, 2019.

Acest ultim roman publicat de James Salter (1925-2015) cu doi ani înaintea morţii sale este prima traducere românească din opera lui (lucru care, personal, mă umple de bucurie) şi ar fi păcat să nu se traducă şi A Sport and a Pastime (1967), dacă nu cea mai bună, cu siguranţă cea mai faimoasă carte a lui.

Necunoscut la noi, ca, din păcate, atîţia alţi prozatori americani ai generaţiei sale, James Salter a fost un scriitor cu o viaţă lungă şi spectaculoasă, dar cu cărţi relativ puţine: şase romane, vreo două volume de proză scurtă şi alte cîteva de memorii şi eseuri. Lansat într-o carieră de ofiţer şi pilot de vînătoare în US Air Force, Salter a părăsit armata la sfîrşitul anilor ’50 pentru a se dedica scrisului după ce romanul său de debut, The Hunters, inspirat de războiul din Coreea din 1952 la care a participat cu peste o sută de zboruri de luptă, a fost ecranizat cu succes. De altfel, războiul i-a mai inspirat un roman, The Arm of Flesh (rescris cu titlul Cassada), precum şi memoriile Gods of Tin şi Burning the Days. Din armată, Salter a ajuns direct la Hollywood, unde a avut o scurtă carieră de scenarist şi regizor (patru scenarii, dintre care unul şi regizat, iar un altul premiat la Veneţia), după care, dezamăgit (unul dintre romanele sale este rescrierea unui scenariu refuzat), s-a retras cu totul în literatură, ulterior tradusă şi multipremiată.

În ciuda tinereţii sale ca pilot de bombardier, cărţile lui James Salter sînt mai degrabă fermecător-nostalgice decît violent-spectaculoase şi împart toate aceeaşi pasiune pentru cultura franceză. De altfel, Hemingway şi Henry Miller, prozatori americani foarte apropiaţi cultural de Franţa, sînt două nume cu care scrisul lui Salter a fost deseori asemănat, deşi, conform propriilor sale afirmaţii, a învăţat să scrie de la André Gide şi Thomas Wolfe (alt prozator american prea puţin cunoscut la noi). În timp, James Salter şi-a creat un stil propriu, concis şi alert, naraţiunile sale sînt comprimate şi intense, alternează cu uşurinţă planurile temporale şi vocile narative, beneficiind de fraze scurte, de o exactitate şi o frumuseţe a formulărilor memorabile. Nu este genul de scriitor care să stăruie asupra unei situaţii ori a unui personaj, îi e de‑a-juns o propoziţie pentru a descrie, defini sau expune, ca de altfel şi pentru a face salturi mari în timp. De aceea, primul contact cu literatura sa poate fi, uneori, descumpănitor: se întîmplă prea multe şi prea repede.

Tot ce este, spre exemplu, acoperă patruzeci de ani din viaţa lui Philip Bowman: la începutul romanului (care se deschide cu o scenă din Pacific cu atacul unor kamikaze) întîlnim un tînăr ofiţer naval în Marina americană la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru ca la final să-l lăsăm ca editor de carte sexagenar. În cele cîteva decenii scurse între aceste două ipostaze, îl urmărim pe protagonist, altfel neremarcabil în sine, avansînd în business-ul editorial, ratînd un mariaj, avînd cîteva relaţii efemere, dar împlinite sexual, mutîndu-se dintr-o casă în alta, călătorind în Anglia, Spania şi Franţa, tot acest traseu existenţial fiind surprins la petreceri şi nunţi, în restaurante şi pe străzi, în camere de hotel şi case de vacanţă. De altfel, efectul epic este creat nu de parcursul unei drame personale profunde, ci de acuitatea şi abundenţa detaliilor (fiecare personaj secundar beneficiază de o fişă biografică; există şi doi români, apropo). Căci dacă în jurul lui se desfăşoară diverse forme de viaţă familială (relaţii de durată, divorţuri şi copii, schimbări de carieră), după eşecul, previzibil, al primei căsătorii, Bowman iubeşte, părăseşte şi e părăsit, trecînd prin viaţă cu momente de extaz, solitudine şi melancolie care nu formează ceea ce îndeobşte înţelegem prin crize sau destin.

„Poate că asta era problema, aranjarea vieţii“, spune o frază spre finalul romanului în care însă îl găsim pe Bowman „pe deplin fericit, nu mai voia nimic“, avînd în faţă „dimineţi, nopţi, toată viaţa înainte“. Ce este o viaţă? Foarte multe şi, în acelaşi timp, nu foarte mare lucru – acesta ar putea fi rezumatul acestui roman, deopotrivă intens şi melancolic, în care, în desfăşurarea implacabilă a timpului şi prin contactul nestatornic cu semenii, viaţa nu pare să capete o formă sau un sens anume.

Plasat în societatea postbelică a familiilor de albi educaţi care deţin proprietăţi, herghelii şi afaceri, cu incursiuni în mediul editorial american marcat deopotrivă de bestseller-uri şi de legende literare (Hemingway, Bellow, Sontag), cu loisir-ul (à la Fitzgerald) oferit de alcool, jocuri de noroc, curse de cîini, voiaje europene şi sexualitate liberă („adevăratul joc al lumii adulte“, după cum s-a exprimat Salter într-un interviu, el fiind un maestru al erotismului concis, vezi şi fragmentul de mai jos), acest retro-roman intelectualist modernist din 2013 al lui Salter a părut unor cronicari americani „datat încă de la apariţie“. Fără conflicte politice, etnice sau de rasă, fără drame existenţiale, fără temele tehno-sociale ale prezentului, romanul pare „plasat în afara timpului său“ pentru cronicarul de la Los Angeles Review of Books, care conchide că „trăind în alte vremuri, noi aşteptăm acum cu totul altceva de la literatură“. Ridicol de îngustă percepţia literaturii pentru acest cronicar literar care ignoră una dintre marile funcţii ale ficţiunii şi anume tocmai ieşirea din timp, eliberarea de povara prezentului, retragerea în amintire şi în imaginaţie, escapismul şi hedonismul lecturii. Dacă vă doriţi, ca cititori, toate acestea, Tot ce este este tot ce vă trebuie.

***

James SALTER

Tot ce este (fragment)

În septembrie petrecură o zi întreagă la Piermont şi luară prînzul în grădiniţa cu plante ofilite. Soarele continua să încălzească. Ea purta pantaloni scurţi albaştri şi pantofi cu toc. Avea picioarele goale şi pielea roasă în cîteva locuri. Stătură de vorbă şi rîseră. Ea voia să se facă plăcută. Mai tîrziu intrară în bucătărie şi băură vin. El stătea la masă din profil. Fără un cuvînt îngenunche în faţa lui şi începu, un pic stîngaci fiindcă era mioapă, să-l dezbrace. Fermoarul pantalonilor i se topi zimţ cu zimţ. Era niţel agitată, însă era aproape aşa cum şi-l închipuise, boul Apis. Cu pielea fină şi tocmai sculîndu-se, pula aproape că-i căzu în gură şi, căpătînd încredere, ea începu. Era actul unei credincioase. Nu mai făcuse aşa ceva niciodată, nici cu soţul ei, nici cu altcineva. Asta însemna să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut, doar ţi le-ai imaginat. Lumina era blîndă, spre sfîrşitul după-amiezii. „I-a ţîşnit pur şi simplu“, consemnă ea mai tîrziu în jurnal. „Pesemne că se gîndise la asta. Era gata.“ Fusese cît se poate de firesc. Odată, cînd fiul ei avea un an şi jumătate, îi legase o sfoară albă de organele genitale, fără să însemne ceva, doar ca să le scoată în evidenţă; erau absolut perfecte. Voise să mărturisească povestea asta, să spună cuiva, iar a face asta era totuna cu a te confesa. Era ca o cizmă trasă pînă sus pe pulpă, iar ea continuă în felul ăla, căpătînd siguranţă de sine, cu gura scoţînd un sunet înfundat. O făcu aşa cum se pricepu mai bine, ar fi vrut să nu se mai termine, dar apoi fu prea tîrziu pentru asta. Îşi dădu seama după mişcările pe care le făcea el, iar apoi strigătul şi marea surpriză, părea o cantitate enormă – aproape că se înecă. Preţ de o clipă, fu mîndră de propriul ei tupeu. Rămase nemişcată. După o vreme, se dădu înapoi şi se aşeză la loc. El nu se mişcă şi nu vorbi. Ea se temu să se uite la el, nu cumva să fi făcut ce nu trebuia. Dar voise s-o facă. Se ridică şi se duse la chiuvetă, să se spele pe faţă. Se vedeau pete maronii de rugină sub robinete. Termină, se duse în salon şi se aşeză pe un scaun. Pe fereastră, în lumina soarelui, văzu un fluture alb zburînd încoace şi încolo cu mişcări pure, extatice.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Radu Mirică s-a sinucis
Tânărul chirurg Radu Mirică s-a sinucis. Mesajul trimis soției înainte de gestul fatal
Un medic s-a sinucis, joi, aruncându-se de pe un bloc din Pantelimon, în zona Mega Mall. Totul s-ar fi întâmplat,în jurul orei 10:15, iar Poliția Capitalei și Ambulanța au fost anunțate imediat de trecători prin intermediul Serviciului 112.
Ce va face Putin după anexarea teritoriilor ucrainiene ocupate?
Putin este încolţit. Este părăsit şi de aliaţii săi fideli, Turcia, China, India, Serbia, Kazahstan, care nu vor recunoaşte rezultatele referendumurilor de aderare la Federaţia Rusă a teritoriilor ocupate. Şi nici militar sau economic nu ajută Rusia.
Poliţia Română foto Poliţia Română
Un copil de 4 ani s-a înecat în piscina din curtea casei. Distrusă de durere, mama s-a sinucis VIDEO
O familie din orașul Găești, Dâmbovița, trece printr-o tragedie inimaginabilă. Copilul de doar patru anișori a fost găsit mort în piscina din curtea casei. De durere, mama s-a sinucis spânzurându-se în pădure.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.