La vîrf

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
La vîrf jpeg

● El reino / Jocuri de putere (Spania-Franța, 2018), de Rodrigo Sorogoyen.

Tagma lui Manuel Lopéz-Vidal (Antonio de la Torre), personajul principal din El reino, nu îmbie cine știe ce: e impresia generală vehiculată de filmul lui Rodrigo Sorogoyen, thriller care ne bagă cu capul în măruntaiele puturoase ale lumii politice din Spania – și din alte părți, desigur. Manuel face parte dintr-un grupuscul politic bine plasat: nu chiar „la centru“, în Madrid, dar îndeajuns de influent pentru a avea un cuvînt de spus în privința liniei de conduită a partidului de care aparține, și îndeajuns de „în umbră“ pentru a-și urmări liniștit propriile interese necurate. Cam ca în Scrisoarea pierdută a lui Caragiale – într-o versiune updatată, la fel de veroasă, dar cu mai puțin haz –, gașca lui Manuel face și desface legea într-un oraș de provincie, în timp ce oamenii de la Centru închid ochii cu îngăduință, conștienți că „o să le iasă și lor ceva“.

Sigur, aceste lucruri nu se află decît treptat, pe măsură ce filmul se afundă tot mai tare în chestiuni spinoase – corupție, abuzuri etc. –, promițînd, asemenea lui Manuel, să ilumineze și să distrugă tot ce prinde în calea sa. În prima parte a filmului, un apropiat al lui Manuel e pus sub acuzare; tot ce urmează e zbaterea personajului nostru – angrenat și el în aceeași poveste cu spălare de fonduri – de a se salva cumva, oricum, dintr-o situație care îl transformă în infamul națiunii. În cazul său, expresii precum „a ieși cu fața curată“, „a avea conștiința împăcată“ nu-și au rostul: ce rost ar putea avea în viața unui om care, ani de-a rîndul, a furat – chiar dacă, așa cum spune Manuel, n-a furat „de la oameni“, ci de la organisme supraindividuale – și a trăit în puf? Manuel n-are, cum se spune, nici un Dumnezeu: îi e de ajuns ca, în căderea sa, să-i smulgă cu el și pe alții. Iată pariul filmului: să ne țină în alertă, timp de peste două ore, alături de un om care e în mod limpede vinovat – nici nu încearcă să demonstreze contrariul –, chestionîndu-ne iar și iar empatia pe care atîtea alte filme o iau drept evidență.

E interesant cum El reino nu propune nici o soluție de izbăvire: toate șiretlicurile lui Manuel – ba să-și acopere urmele, ba să își denunțe șefii de partid, ba să-i spioneze cu un reportofon ascuns în buzunarul sacoului – sînt simple cîrpeli, planuri născute din impulsuri de moment, găselnițe lașe care eșuează una după alta. Filmul e, de fapt, o alergătură frenetică pe urmele acestui om care nu face altceva decît să coboare, într-o spirală infernală, tot mai jos. Pînă unde poate ajunge nu e foarte clar – fiecare zi aduce o nouă umilință și îl prezintă și mai mult ca nu-tocmai-rațional, bîțîindu-se disperat în căutarea unei way out, dar totuși dispus să o ia din nou de la capăt atunci cînd nu-i merge; e însă evident că, dacă filmul reușește să producă o impresie de durată asupra noastră, asta se datorează actorului Antonio de la Torre, care – oglindindu-și personajul inconsolabil, căruia îi trebuie mereu prim-planul – se impune cu îndîrjire scenă după scenă, parcă sfidînd cadrajul strîns, invaziv, cu mina schimonosită de furie și neputință, abia ținîndu-se să nu explodeze – dar totuși mimînd aparența de autocontrol.

image

Luat per ansamblu, de la un capăt la altul, filmul construiește un traseu complex; secvențele din care e compus, în schimb, se risipesc în efecte oarecare: montaj pe repede înainte – atît de alert că nici n-apuci să vezi bine cum arată cel care vorbește –, narațiune implacabilă, care nu sacrifică nici un cadru dacă nu e absolut necesar pentru povestea lui Manuel. Inițial mi-am spus că am mai văzut asta de atîtea ori, iar El reino e un film plebeu, corect orchestrat, dar în definitiv neinteresant, fără zvîc în ciuda unui plot amețitor. Dar filmul nu e lipsit de meșteșug: imaginați-vă secvența în care Manuel, căutînd în toiul nopții, în casa unui partener, documente importante, dă peste o petrecere rave și are o altercație cu cîțiva tineri întrerupți din distracția lor, totul pe fundalul unei bizare încăperi nefinisate, în plin lucru; e o scenă care depășește cadrul naturalist în care am evoluat pînă în acea clipă, aruncînd filmul într-o zonă mult mai interesantă. De la o întîlnire jovială între acoliți la un restaurant șic situat pe malul mării – descriu aici scena inițială a filmului – și pînă la accidentul lynchean din final, în care o benzinărie pustie, luminată de neoane violacee, devine spațiul psihedelic numai bun să găzduiască paranoia lui Manuel, e cale lungă – dar Sorogoyen pare să aibă suflu, deși nu poate rezolva toate contradicțiile personajului său. Nu i-am văzut celelalte filme (Stockholm, din 2013, a cîștigat la TIFF-ul clujean), dar mă voi grăbi să o fac – cred că mai sînt destule de descoperit în ceea ce îl privește.

El reino rulează în cinematografe din 8 noiembrie.

Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio jpeg
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio
În Joia Mare (21 aprilie), de la ora 19:00, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, vor evolua pe scena Sălii Radio două dintre ansamblurile Radio România: Orchestra Naţională Radio și Corul Academic Radio (pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu).

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.