Poveste cu elefant

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Poveste cu elefant jpeg

Credinţa ne spune că spaţiul ei propriu e interioritatea, că acolo e de căutat Interlocutorul dorit: în interioritatea omului şi a lumilor deschise către Ultim. Ceea ce ţine de sensibil, de evidenţa brută, de suprafaţa lucrurilor e insuficient, prea strîmt pentru a putea găzdui statura divinului şi întîlnirea cu El. La limită, „lumea“, în materialitatea ei grea, poate ajunge obstacol: te ţine captiv în formele ei limitative, nu îngăduie transparenţa spre transcendent.

Atunci, din perspectivă religioasă, lumea, exterioritatea sînt doar de străbătut, de lăsat în urmă? Nu pot avea ele nici un sens spiritual, nici o valoare? Nu ai faţă de ele datorii, reflecţie, faptă de împlinit? Evident, lucrurile nu stau aşa. Sensibilul, imediatul lumii de aici pot semnifica, pot simboliza logica teritoriilor de dincolo, le pot recepta mesajele. Fapta omului poate iradia în imediat ceva din libertatea plină de responsabilităţi a interiorităţii.

În fond, articularea între sensibil şi lumile de dincolo dă una dintre tensiunile definitorii ale religiilor; e una dintre problemele centrale ale gîndirii spirituale de pretutindeni. (Iar studiul soluţiilor pe care diferitele tradiţii le dau acestei articulări reprezintă, după mine, ceea ce oferă mai interesant antropologia religioasă. Ea se ocupă de felurile în care concretul – gest, act, cuvînt, construcţie, procedee de ordin sacru/religios – e activat ca simbol, poate pune în contact individul şi comunitatea cu un dincolo absolut. Ea cercetează modalităţile practice prin care realităţi calitativ incomensurabile ajung să comunice, menţinîndu-şi diferenţa de nivel.)

E drept totuşi că accentul cade în credinţă, în religii, pe interioritate. Dacă e să te orientezi spiritual, trebuie să te îndrepţi spre profunzimea lucrurilor şi a sufletului, spre dimensiunea lor ascunsă, netentată de exterioritate, nesupusă „gravitaţiei“. Acolo, formele, semnele, evenimentele pot deveni călăuzitoare, pot deschide drumul spre deschisul ultim. Eşti prevenit să nu te opreşti din drum – din drumul înţelegerii şi al transformării de sine –, să pătrunzi într-o interioritate mai adîncă decît propriul ego, să atingi locul joncţiunii cu divinul, unde – în propria ta adîncime – El se oglindeşte şi lucrează. Sînt nenumărate îndemnurile de a părăsi „omul din afară“, „omul de carne“ în beneficiul „omului lăuntric“ capabil de nesfîrşită transformare, aşa cum insistă Sf. Pavel (II Cor, 4, 16: „dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi“). Doctrinele spirituale ale Indiei pun drept ideal luciditatea omului de a se desprinde din mreaja mayei, a jocului lipsit de realitate proprie care e manifestarea. Un poet mistic persan din secolele XII-XIII, Attar, cercetează – în Cartea încercării – toate instanţele exterioare, cosmice şi tradiţionale, pentru a-şi găsi drumul spre Cel preaiubit. Nici una nu ştie să-i dea lămurire. Abia cînd pelerinul ajunge la ţărmul mării sufletului şi se cufundă în ea, abia atunci începe adevărata călătorie. Despre adîncul inimii – pe care contemplativul îl descoperă îmbăiat în marea fără margini a lui Dumnezeu – vorbesc mistici creştini ai Răsăritului şi ai Apusului. „Despuiaţi aproape de materia noastră, ne-am scurge în Mare, cu ale ei dezlănţuite şi înalte valuri: atunci vreo făptură să ne întoarcă n-ar putea nicicînd“ – aşa îşi încheie flamandul Ruusbroec, în secolul al XIV-lea, scrierea Podoaba nunţii spirituale sau întîlnirea interioară cu Christos (traducere din olandeza veche de Emil Iorga, Humanitas, 1995).

Credinţa, religia deschid în faţa omului teritoriile interiorităţii. Îl îndeamnă să pătrundă în logica lor, pe calea unei libertăţi demne de libertatea divinului, să oglindească adecvat în imediatul lumii această logică, această experienţă. Şi totuşi, în exerciţiul credinţei, persistă mereu tentaţia de a inversa ierarhia, de a reduce interioritatea spirituală la planul lui „aici“. Persistă tentaţia de a supune ordinea nevăzutelor la ordinea plană a exteriorităţii. Aşa riscă să se întîmple atunci cînd lucrurile se rezumă la simplă gesticulaţie pioasă sau ascetică, atunci cînd adevărul ultim e încarcerat în dogmatism, cînd inspiraţia religiei devine, în viaţa unei comunităţi, tradiţionalism ori, mai grav, ideologie agresivă, fanatică, xenofobă. În aceste cazuri, insul/comunitatea îşi închipuie că au atins absolutul, că dispun de el, că pot dicta interiorităţii umane şi divine.

Tradiţiile spirituale au avertismente serioase împotriva acestei ispite. Dar au, împotriva ei, şi tratament prin umor. O seamă de anecdote din literaturile spirituale ale lumii îi pun la locul lor pe cei care se pretind deja cereşti, semn neîndoielnic de imaturitate. În colecţiile de tip Pateric, de spuse ale monahilor din primele pustii creştine, apar asemenea exemple. „Bătrînii au spus: dacă vezi pe vreun tînăr că, din voia proprie, urcă la cer, apucă-l de picior şi trage-l în jos; căci altfel nu‑i va fi spre folos“. Un altul nu mai vrea să se îndeletnicească cu lucrul mîinilor, ci doar cu ruga, să fie fără nici o grijă, asemenea îngerilor. Pleacă din mica obşte eremitică în pustie. Peste cîteva zile, bate la fereastră, cerînd să se întoarcă. Fratele dinăuntru tergiversează: „Ioan a devenit înger, n-are nevoie de hrană, nici de muncă“.

O anecdotă întrucîtva similară e citată de Heinrich Zimmer în debutul volumului Filozofiile Indiei (1951, traducere de Sorin Mărculescu, Humanitas, 1997). Discipolul unui bătrîn maestru e fermecat de lecţia privind prezenţa nezăgăzuită a divinului. A înţeles. El însuşi şi toate entităţile lumii sînt sedii ale acelei Prezenţe auguste. Plecînd de la învăţător, pluteşte pe cale plin de sentimentul găzduirii Unicului. Dimpotrivă vine pe drum un elefant uriaş, condus de cornac. „Fereşte din drum!“, îi strigă omul. Dar ucenicul e transportat: de ce m-aş da din drum, de vreme ce găzduim amîndoi, eu şi elefantul, aceeaşi realitate, acelaşi Domn? Aşa că înaintează curajos, neabătut. Însă cînd întîlnirea se produce, trompa uriaşului îl ia de după mijloc şi îl aruncă în pleavă. Cam julit fizic, dar mai ales mental, ucenicul se întoarce la învăţător şi îi povesteşte păţania. Răspunsul: „Într-adevăr, tu eşti Dumnezeu. La fel şi elefantul. De ce însă n-ai ascultat glasul lui Dumnezeu care ţi s-a adresat prin cornac şi care ți-a cerut să te dai la o parte?“.

Pildele acestea sînt pline de bună dispoziţie şi sugestii. Da, lumea în întregul ei îşi primeşte realitatea din acelaşi Principiu, de la acelaşi Pol suveran. Dar fiecare nivel al realului găzduieşte, potrivit unui mod propriu, influenţa, semnele, prezenţa Lui. Interioritatea orientată e un regim al fiinţei unde prezenţa Lui e mai intensă, mai formativă, mai atrăgătoare decît e cel al exteriorităţii. Dar nici interioritatea nu asigură joncţiunea fiinţei noastre cu divinul, dacă te opreşti în loc. Raportul cu El este de tipul căii, al unei dinamici nesfîrşite. Şi ea are o componentă de tip „hermeneutic“ căci omul are de citit, de interpretat, de lucrat cu reperele pe care El le pune în Texte, în univers, în comunităţi, în interioritatea persoanei. Ţi se cere atenţie adecvată, responsabilitate faţă de toate aceste niveluri ale prezenţei Sale.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.