A fost pentru mine o întîlnire providențială. Sîntem în 1968, la expoziția grupului timișorean „111“, în sălile Kalinderu. Expoziția este prezentată de Eugen Schileru. În­tr un colț, printre lucrările expuse, l-am văzut pentru prima oară, sfios și imperial, pe Paul Gherasim. Am făcut cunoștință. Zîmbetul cald de atunci va reveni și mă va urmări pretutindeni. Aflasem ime­diat că era un domn din satul bucovinean Botești. Se înfiripase, așadar, o prietenie „la prima vedere“, care se va adînci în următorii ani, de peste cincizeci de ani…

În timpul experiențelor mele timișorene, în grupurile „111“ și „Sigma“ (anii ’60-’70), reveneam ritmic la București, iar vizita la atelierul dlui Paul de pe Șelari era nelipsită. Aici, alături de un pahar de vin bun, aveam să-i cunosc darurile de pictor, de povestitor și, mai ales, de sfătuitor. Treptat, în decursul anilor, se dezvăluia. Contemporan cu Eustațiu Stoenescu, Camil Ressu, Jean Steriadi, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu și alții, prin mărturisirile molcome, pline de luare-aminte, cînd grave, cînd cu umor, chipurile deveneau vii. Strategic, nu lipseau referințe la destinul picturii. Tot în anii aceia aveam să descopăr lucrările lui Paul. Unele din atelier. Mi le dezvăluia, după caz, întorcîndu-mi-le cu fața de la perete. Eram copleșit de puterea și spiritualitatea geometriei lucrărilor din acei ani: „Bolți de lumină“ (unele la dimensiunea de 200 x 200 cm!) sau „Octogoane“. Ca și vinul bun, ca și taina învăluită de imagine, sensul lor creștea în timp. Reveneam acasă, de fiecare dată, îmbogățit.

Dar harurile lui Paul continuă să-și facă prezența. Cumpătarea, distribuția, selecția, înțelepciunea în asocierea valorilor, imaginilor și a obiectelor se dezvăluie în conceperea și organizarea unor expoziții. Mi-aduc aminte de expozițiile organizate de Paul Gherasim la Timișoara. „Studiul 1“, 1978, și „Studiul 2“, 1981. Pentru mine, aceste două expoziții au însemnat, prin gîndire, curaj, prin magnetizarea unor importanți critici și prin gruparea pe secțiuni, un echivalent – la proporții naționale – al manifestărilor internaționale „Documenta“Kassel. Se cuvine să reamintesc parte din secțiunile acestor expoziții. LaStudiu 1“ – Utopia ca investiție a cercetării; Analize ale structurii; Configurări de simboluri; Forme de conceptualizare a percepției vizuale; Fondul memoriei semnificat în imagine, iar la „Studiul 2“, cu genericul „Omul și natura / Locul și lucrurile – Simbioze“: Natură, cultură și artă în tradiția satului; Integrare poetică: Loc-obiect-scară umană; Natura: joc și obiect pentru o pedagogie a imaginii.

Lista expozițiilor unde Paul Gherasim a fost organizatorul este lungă și nu o pot cuprinde. De la cea de artă comparată la Rîmnicu Vîlcea (1980) sau pregătirea expoziției Ion Țuculescu pentru Bienala de la Veneția (1966) pînă la „Luchian înnoitorul“ (1968), expoziții cu Andreescu (1983), zecile de „eseuri expoziționale“ de la fosta galerie Catacomba sau cele cu gruparea Prolog.

Episodul Prolog a depășit numărul de treizeci de ani. În mai 1985, Paul vine cu gîndul de a aduna un grup de pictori în livada înflorită de meri de la Conacul Enescu din Tescani: „Am zis mergem într-o livadă, primăvara, să vedem cum înfloresc merii. Și ne-am trezit în livadă dimineața. Ne-am trezit cu albinele. Era prima grădină, ca la facerea lumii. Mărul e simbol al Raiului. Am fost martori la ce vedeam, fără a ști ce va ieși din asta.“

Cum de a fost posibilă longevitatea unei asemenea grupări ? Înțelepciunea lui Paul a fost determinantă. Blîndețe și intransigență, suflu mereu viu, prevedere. Prologul nu avea și nu are program. De asemenea, ne-au legat împreună pictura, prietenia, credința și natura! Ca o inflorescență, Prologul a crescut în timp.

Paul ne-a părăsit. Putem oare acum măsura golul rămas? 

4 august 2016 

Constantin Flondor este pictor, co-fondator al Grupului Prolog.

Foto: Dan Dinescu