Bureți de fag este un roman „cumsecade” și lipsit de ambiții precum personajele lui, înaintînd implacabil, fără adîncimi, fără străluciri, neriscînd să chestioneze, să contrarieze, să farmece.
În toamna lui 2013, András Forgách afla că mama lui fusese colaboratoare, între anul 1978 și pînă la moartea ei în 1985, a poliției secrete comuniste maghiare.
Richard Kearney își manifestă constant încrederea în apariția unor posibilități narative alternative, care vor prelua funcțiile poveștii (mitice, mimetice, cathartice, practice și etice) pe alte căi, în alte medium-uri, prin forme noi de expresie.
Poezia părea cea mai grațioasă și totodată solidă punte între oameni, un limbaj curățat de zgomotul lumii, o pîlnie pentru incertitudini, temeri și anxietăți.
„Romanul românesc din stînga Prutului” este un proiect cultural, organizat de Asociația pentru cultură și arte Arbor, cu scopul de a promova cinci dintre cele mai importante romane basarabene ce lipsesc din biblioteca cititorului român.
Redactor-șef al Editurii ART vreme de aproape 15 ani, Laura Albulescu (3 martie 1977 – 8 iunie 2021) a fost, pur și simplu, cea mai harnică, mai îndrăzneață și mai creativă editoare a generației sale.
Dinu Pillat a cunoscut-o pe Cornelia (Nelli) Filipescu în anul 1941, pe vremea cînd erau studenți și colegi la Facultatea de Litere și Filozofie din București. La momentul schimbului epistolar reprodus în cele ce urmează, cei doi încă nu erau căsătoriți. Dinu Pillat tocmai terminase de scris al doilea roman al său, Moartea cotidiană. Al Doilea Război Mondial încă nu se terminase.
Stimată doamnă, faceți parte dintr-o familie care, vreme de mai multe generații și în moduri diferite (confiscarea averii, pușcăria și tortura, interdicții de tot felul), a avut de suferit crunt din cauza regimului comunist, traumele provocate neputînd fi cuantificate în vreun fel. Cu ce sentimente priviți înapoi la destinul familiei dumneavoastră?
Dintre intelectualii grupați în ceea ce s-a numit Lotul Noica-Pillat, împotriva cărora regimul comunist a intentat odiosul proces din primăvara anului 1959, prozatorul, criticul și istoricul literar Dinu Pillat (19 noiembrie 1921 – 5 decembrie 1975) a primit pedeapsa maximă – 25 de ani muncă silnică şi 10 ani de degradare civică –, dar a rămas printre cei mai puțin cunoscuți publicului larg, în timp ce operele unor N. Steinhardt, Constantin Noica și Alexandru Paleologu s-au tipărit și retipărit
Walther A. Prager reușește, pe de o parte, să frazeze cu o frumusețe stranie, hipnotică pe alocuri, iar pe de altă parte, să dea vorbelor profunzimea înțelepciunii religioase, evitînd clișeele (para)literaturii de gen și ale retorismului bisericesc.
Skyhorse Publishing a anunţat că vor retipări luna viitoare Philip Roth. The Biography cu exact aceeaşi copertă cu care apăruse şi în versiunea trimisă la topit.
Singurătatea este un bun profesor de științele naturii: te învață să observi manifestările naturii, să-i descifrezi semnele și să reții detalii (ultima pasăre care mi-a ținut companie a fost o ciocănitoare neagră cu cîntecul ei straniu și frumos), te învață să te bucuri de sunete, culori, mișcări.
De la debutul său de la jumătatea anilor ʼ90 a fost, pentru multă vreme, singurul scriitor autodeclarat gay, publicînd mai multe cărți de poezie cu subiect homoerotic.
Revin și cu cîteva interviuri recente care merită atenție din presa culturală românească, unde interviul a devenit, altfel, un gen literar tot mai puțin practicat.
Toamna asta am citit în presa culturală internațională mai multe conversații între scriitori străini din care am ales să spicuiesc și să traduc cîteva lucruri interesante.
Devenit cea mai proeminentă figură din timpul activismului pentru drepturile civile, a respins această etichetă, precum și ideea conform căreia mișcarea ar fi urmărit exclusiv drepturile negrilor („negroes”), ci pe ale tuturor cetățenilor.
Este un roman de atmosferă al spitalului comunist (cum nu știu să se mai fi scris la noi), un spital care oferă imaginea în mic a țării pe final de comunism (cu acte de eroism, lipsuri, concesii).
Cine știe dacă nu cumva atunci, la nivelul subconștientului, am început să visez că voi ajunge eu însumi dacă nu un călător adevărat, atunci măcar autor de cărți de călătorii fictive.
Rețelele sociale sînt pline de comunitățile de neorurali – termenul care îi definește pe acești încă orășeni, dar care vor deveni, cel puțin o parte dintre ei, prima generație de „țărani altfel”.
