„Geoparcul Oltenia de sub Munte va avea valoarea pe care noi i-o dăm” – interviu cu geologul Florin STOICAN

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
„Geoparcul Oltenia de sub Munte va avea valoarea pe care noi i o dăm” – interviu cu geologul Florin STOICAN jpeg

Florin Stoican (n. 1976) este președintele asociațiilor Kogayon și Parcul Natural Văcărești, care au făcut studiile și demersurile pentru înființarea Parcului Național Buila-Vînturarița și a Parcului Natural Văcărești, precum și directorul Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte, situat în județul Vîlcea, între Horezu și Băile Olănești. Florin Stoican este și membru al Grupului Român de Sedimentologie, precum și al Societății Geologice din România.

Care-i povestea Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte de care, în ultima vreme, se vorbește tot mai mult?

Ne bucură interesul tot mai mare pentru proiectul Geoparcului UNESCO Oltenia de sub Munte. Interesul naște discuții, discuțiile scot la iveală idei și oportunități. Proiectul nostru este unul al societății civile locale (Asociația Kogayon din Costești), proiect de dezvoltare sănătoasă a locurilor dragi, printr-un model testat și aplicat deja cu succes în alte 161 de geoparcuri din 44 de țări.

Conceptul de geoparc este cel despre care noi credem, după ce am studiat mai multe din lume, că se potrivește cel mai bine cu specificul regiunii noastre și mai ales cu ceea ce ne dorim noi de la aceasta ca viitor mai bun pentru comunitățile locale, pentru vizitatori și pentru patrimoniul ei. Oltenia de sub Munte a fost, e și va fi la locul ei, indiferent cum o numim și împărțim noi. Întrebarea e ce facem cu ea.

Ce înseamnă, de fapt, un geoparc și ce întrebări ridică un asemenea statut?

Geoparcul este mai mult un concept de dezvoltare decît o zonă cuprinsă în niște hotare. Pînă la urmă, ce sînt granițele? Niște convenții omenești. Dacă vrem să avem o viață sănătoasă, prosperă și cu viitor, noi, oamenii, trebuie să înțelegem că sîntem parte a naturii, nu stăpînitorii ei. Tot modelînd natura și extrăgînd resurse din aceasta, am cam uitat că și noi, Homo sapiens, sîntem o specie parte a biodiversității și că aceasta e clădită pe geodiversitate. Iar acestea sînt pe-aici de sute de milioane de ani înainte ca noi să ne fi pus primele haine pe noi. Iar plantelor și animalelor vii sau fosile nu cred că le prea pasă de granițele noastre, indiferent de care sînt acestea: geografice, politice, economice, sociale, etnice, culturale, religioase. Așa că rămîne doar întrebarea referitoare la noi: ce facem noi cu ele, cu granițe sau fără? Noi credem că ar trebui să învățăm și să dărîmăm granițele, chiar dacă am muncit atîta să le construim și fortificăm. De cine ne despărțim prin ele? Doar pe noi pe despărțim, unii de alții!

Geoparcul este despre istoria pămîntului, despre rezultatele evoluției lui din ultimele sute de milioane de ani, despre viețuitoarele care-l populează la ora actuală și, nu în ultimul rînd, despre oameni și interacțiunea lor cu geodiversitatea și biodiversitatea. De asta ne și place acest concept, fiindcă e unul integrator.


883 21 foto florin stoican jpg jpeg

„Împreună cu natura”

Ce presupune, concret, constituirea unui geoparc?

Geoparcul se bazează în primul rînd pe inițiative și parteneriate locale, adică pe adunarea oamenilor locului la aceeași masă, pentru a găsi împreună cele mai bune soluții pentru ei, oaspeți și locurile gazdă pentru toți. La asta lucrăm de aproape 20 de ani, fiindcă lucrăm cu oamenii locului – încet, dar sigur. Nu credem în impunere, a trecut vremea urîtă a colectivizării forțate.

Am construit încet un parc național: Buila-Vînturarița este cel mai mic din cele 13 ale țării, dar este parcul nostru, deci pentru noi este cel mai minunat din universul cunoscut. Este al tuturor celor ai locului care se mîndresc cu el și al celor care vin să-l vadă și se bucură de el. Da, are granițe și reguli, dar astea sînt fiindcă mai avem de învățat cum să trăim împreună cu natura, nu în luptă cu ea. Am făcut zona mai cunoscută decît era, am deschis o fereastră nouă iubitorilor de natură, am creat o nouă șansă și o perspectivă de dezvoltare a regiunii, au apărut oportunități pentru comunități de a face și întrezări ceva acasă la ei, în loc să plece în lume.

Ce este în neregulă cu regiunea și ce s-ar putea face?

Noi simțim că zona se pustiește, comunitățile îmbătrînesc, monumentele cad în paragină, poveștile se pierd. Am adus oameni din toate colțurile lumii să ne vadă locurile, să ne cunoască și să ne asculte poveștile, ne-am găsit sprijin în foarte mulți prieteni, am atras experți și parteneri care ne sprijină în crezul nostru, am pus umărul la educația copiilor locului, a viitorului zonei. Vrem să punem numele Oltenia de sub Munte acolo unde îi e locul, între destinațiile de top ale României, ca exemplu de comunitate dezvoltată prin cunoașterea, evaluarea, promovarea și valorificarea deșteaptă și sănătoasă a patrimoniului natural și cultural local.

Deși sîntem inimoși și curajoși, facem ce putem, cu cine putem. Știm că geologic, geografic, biogeografic, istoric și cultural, Oltenia de sub Munte ține de la Olt și pîn’ la Jiu, din Carpați la Dunăre și chiar dincolo de ele. Și noi am vrea să facem mult mai multe, mult mai bine și mult mai repede, dar asta ține de noi toți, de cît de mulți ne așezăm la masa oltenească, cea joasă, rotundă și cu trei picioare, de ce punem pe ea și de cum ne înțelegem să folosim spre binele comun ce avem împreună.

Care sînt, de fapt, limitele geografice ale Olteniei de sub Munte?

Pînă una-alta, granițele puterilor noastre se limitează la partea vîlceană a Olteniei de sub Munte, la 41 de sate situate între două orășele (Horezu și Băile Olănești) și cele patru comune (Vaideeni, Costești, Bărbătești și Stoenești) de la poalele Căpățînilor, cu parcul național în mijloc. Nu am trasat hotare noi pentru geoparc, pentru că el nu este arie protejată și nu impue reguli și restricții, el este în limitele administrative ale celor șase localități, adică 63.558 ha, de aproape 15 ori mai mare decît parcul național.

Care sînt cifrele definitorii ale acestui geoparc?

În aceste localități viețuiesc (în scriptele oficiale) 24.366 de suflete, iar ce vrem noi să facem va influența în bine alți 33.695 de oameni din cele 11 localități din jur, la fel de olteni de sub munte ca și ceilalți. Cu toții se bucură de privilegiul de a trăi în mijlocul unei bogății uriașe: 40 de geosituri identificate, de la chei și peșteri la trovanți și situri paleontologice cu faună de 150 milioane de ani, zeci de situri pentru biodiversitate, de la păduri primare neatinse de secure, peisaje de-ți taie răsuflarea, cotloane cu specii rare la nivel european și 65 de situri cultural-istorice de valoare, printre care deja două mîndrii locale UNESCO: mănăstirea și ceramica de Horezu. E mult, e puțin? Noi atîta putem duce și așteptăm cu brațele și mintea deschise pe oricine dorește să ni se alăture.

883 21 vf tucla foto florin stoican 1 jpg jpeg

În ce termeni se poartă dialogul/negocierea cu UNESCO?

Cei la UNESCO, unde am trimis scrisoarea de intenție, ne-au spus că e mai ușor să extinzi un geoparc, dacă oamenii care-l susțin dovedesc că merită asta, decît să-l înființezi. Ei vor veni să evalueze dacă sîntem în stare să îndeplinim criteriile – multe, dar sănătoase – pentru a ne alătura deja marii familii de geoparcuri internaționale UNESCO. Statutul acesta e unul global, deci care nu ține de efemeritatea legilor și politicilor naționale, evaluat foarte obiectiv de către experți internaționali, deci fără subiectivismul mîndriei locale pe cîntar și nici nu e bătut în cuie, trebuind să dovedim la fiecare patru ani că merităm să rămînem în această rețea.

Iar ca să ajungem acolo trebuie în primul rînd să dovedim că ne dorim asta, că știm să ne prețuim patrimoniul în integralitatea lui, că lucrăm împreună la și cu o strategie de dezvoltare a regiunii, că vrem să ne promovăm ca destinație într-un mod unitar și că știm să ne valorificăm cît mai sustenabil ceea ce avem de la natură și de la strămoși. Restul vine de la sine din partea UNESCO: recunoaștere, etichetă de încredere, sprijin, exemple, modele, promovare, deschidere, parteneriate, oportunități.

De ce e important statutul de Geoparc Internațional UNESCO?

De fapt, pentru noi este mai important traseul de ajungere la statutul de Geoparc Internațional UNESCO Oltenia de sub Munte, fiindcă acest parcurs ne va arăta cine sîntem, cîți sîntem și ce vrem la aceeași masă. Important însă este și ce facem mai departe cu acest statut. Fiindcă geoparcul e o convenție, la fel ca granițele lui. Pînă la urmă, chiar dacă raportăm totul numai la oameni, orice lucru de pe lumea asta are valoarea pe care noi, oamenii, i-o dăm. Deci și Geoparcul Oltenia de sub Munte va avea valoarea pe care noi dorim să i-o dăm. El e deja acolo. Ce facem însă noi cu el?

Cine și cum poate sprijini acest demers de obținere a statutului?

O poate face oricine donînd 3,5% din impozitul pe salariu. Nu știm ce ar face statul cu acest impozit, dar știm ce vom face noi: conservarea, promovarea și dezvoltarea zonei în folosul comunităților locale, vizitatorilor zonei și naturii. Pînă acum, din aceste donații am înființat parcul Buila-Vînturarița, am construit două refugii turistice și am amenajat infrastructura parcului, am educat peste 5.000 de copii în programul Ranger Junior, am protejat pădurea virgină Comarnici, introducînd-o în catalogul național, am scos vînătoarea din pacurile naționale ale României.

Cine vrea să ne ajute să facem mai multe, mai bine și mai repede poate accesa http://kogayon.ro/ro/doneaza-2 unde va găsi formularul, detaliile de completare și depunere.

interviu realizat de Marius CHIVU

Foto: Florin Stoican, arhiva personală

Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea) jpeg
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea)
Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.
File din activitatea ARLUS în Prahova jpeg
File din activitatea ARLUS în Prahova
„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m am întors din Franța jpeg
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m-am întors din Franța
În Franța am constatat că am drepturi, nu a trebuit să mă gîndesc că aș avea, de la cele mai mărunte, de angajat, de client, de chiriaș, pînă la cele profunde, de om.
Cîte bordeie, atîtea Japonii jpeg
Cîte bordeie, atîtea Japonii
Munca era totul, zecile de obiceiuri și tradiții pe care familia le ținea erau obligatorii și nu era scuzată sub nici o formă absența.
Vulcan, mamă, ființă vie (o poveste despre Etna) jpeg
Vulcan, mamă, ființă vie (o poveste despre Etna)
Oamenii din Sicilia simt că Etna e parte intrinsecă a identității lor și a tot ce are și ce înseamnă Sicilia.
Un Crăciun vienez jpeg
Un Crăciun vienez
Prima măsură pe care am adoptat-o a fost să arunc toate cardurile de reduceri ale celor 25 sau 28 de lanțuri de farmacii din România.
Constanța, acest veșnic pacient în stare gravă jpeg
Constanța, acest veșnic pacient în stare gravă
Oamenii au acest drept: de a fi bine reprezentați la nivelul administrației publice locale.
E cool să postești jpeg
Țînțarul virtual și armăsarul real
Subiectul „generația 2010 este supusă bullying-ului” oferea, prin particularizare, un vad enorm de atenție.
Povestea fraților Popescu  sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști jpeg
Povestea fraților Popescu sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști
Blocul oprește lumina și scaldă într-o umbră permanentă o importantă zonă a bulevardului, acolo unde nici iarba nu crește.
Geneva  După douăzeci de ani jpeg
Geneva. După douăzeci de ani
La Geneva m-aș întoarce doar dacă mi s-ar propune poziția de șofer/căpitan de Mouette.
Cine poate spune cum începe? O călătorie la izvoarele disputate ale Dunării jpeg
Cine poate spune cum începe? O călătorie la izvoarele disputate ale Dunării
Dunărea are un izvor turistic în Donaueschingen și un izvor nominal, marcat ca atare pe hartă, în locul de unde Brigach și Breg se contopesc.
Cum vorbim despre arhitectură? jpeg
Cum vorbim despre arhitectură?
Arhitectura este adesea privată de un discurs capabil să o aducă aproape de inima publicului său.
Hai hui prin Zakynthos jpeg
Hai-hui prin Zakynthos
Din jurnalul pe care l-am ținut și în care am scris în fiecare seară, cînd se mai lăsa răcoarea, privind livada de măslini a lui Panagiotis, proprietarul impresionantei pensiuni (formată din trei corpuri de clădiri și avînd în total, vreo zece apartamente), reiau cîteva observații și întîmplări trăite pe Zakynthos.
Rafinament rural bucureștean jpeg
Rafinament rural bucureștean
Există anumite zone ale Bucureștiului care îi fascinează pe vizitatori, iar acestea sînt tocmai acele părți ale țesutului urban vechi ce conservă structura rurală a orașului.
Mai salvăm, uniți, Roșia Montană? jpeg
Mai salvăm, uniți, Roșia Montană?
Natura de la Roșia Montană, cu un peisaj fabulos, punctat de lacuri artificiale, era mai importantă, pe termen lung, decît puținătatea aurului care ar mai putea fi extras de acolo.
Mai mult decît un joc jpeg
Mai mult decît un joc
Dacă steagul Italiei ar avea o stemă, atunci mingea de fotbal ar trebui să apără undeva, în heraldica acesteia, la fel și azurul tricourilor.
Acum! jpeg
Acum!
Arhitectura rămîne principalul produs cultural care dă seama, cu acuratețe, de spiritul unei epoci, materializat în spațiu construit, capabil să modeleze viața celor cărora le este destinat.
Semnificațiile deșteptării noastre jpeg
Semnificațiile deșteptării noastre
Îndemnul lor la deșteptare este, cel mai adesea, însoțit de trimiterea la imnul național. Este ca o puternică justificare.
Zilele potopului jpeg
Zilele potopului
Provocarea nu este atît ploaia în sine, cît lipsa experienței gestionării unor astfel de cantități.
Orașul polar jpeg
Orașul polar
Îndemnul este să nu mai facem diferențe, cu atît mai puțin diferențe polare și antagonice.
De ce moare o rafinărie? jpeg
De ce moare o rafinărie?
Istoria Societății Steaua Română este bogată, exotică, dinamică, așa cum era și regatul român.
Bazaltul și asfaltul jpeg
Bazaltul și asfaltul
Tehnica pietruirii drumurilor s-a menținut și a luat un nou avînt după ce scoțianul McAdam a redescoperit tehnica romană.
Geografia mall urilor şi hypermarket urilor în Bucureşti jpeg
Geografia mall-urilor şi hypermarket-urilor în Bucureşti
În oraşele post-socialiste shopping mall-urile sînt cu 12% mai aproape de centru decît în cele vest-europene.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?