După douăzeci de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg

Săptămîna asta se împlinesc douăzeci de ani de cînd scriu săptămînal cronici de carte. Am debutat, impulsionat de Ioana Pârvulescu, în România literară nr. 48/2000 cu o recenzie scrisă de mînă la o carte de poezie; o perioadă am scris, în paralel, şi în Observator cultural, iar din 2007 am început să scriu, alternativ cu Simona Sora, în Dilema veche. O vreme am ţinut, la invitaţia lui Cezar Paul-Bădescu, o rubrică de carte şi în Adevărul literar şi artistic, în alte reviste am scris doar ocazional. Conform arhivei mele, în aceşti douăzeci de ani am semnat puţin peste o mie de recenzii (peste şase sute numai în această rubrică), majoritatea despre cărţi scrise de autori români. S-ar fi adunat cîteva volume de recenzii, însă am considerat dintotdeauna că valoarea lor este exclusiv publicistică. Nu m-am considerat niciodată critic, doar cronicar literar.

Am scris suficient de mult încît să nu mă recunosc în mare parte dintre texte. Unele mi se par scrise de un recenzent mai bun (odată foloseam un vocabular mai bogat), din altele n-aş putea extrage mare lucru. Am scris, în funcţie de formatul rubricilor, şi recenzii de două mii de semne, şi recenzii de douăzeci de mii de semne. Unor scriitori le-am recenzat aproape toate cărţile publicate între timp, unora le-am recenzat o singură carte, despre alţii s-a întîmplat să nu scriu niciodată. De unele cronici sînt mîndru, în altele poate n-am „văzut” prea mult, iar în altele e posibil să fi fost nedrept sau, fatalitate, chiar să fi greşit. Uneori am exagerat şi cu entuziasmul, şi cu dezamăgirea; am fost excesiv de precaut, dar şi mult prea sigur pe mine. E o meserie în care devii mai bun pe măsură ce o practici şi oricum nu vei convinge pe toată lumea. Acumularea de cunoştinţe literare, rafinarea privirii critice, echilibrul în evaluare necesită timp.

Aşa cum e nevoie de timp ca să te lecuieşti de un anume orgoliu al puterii pe care ţi-l conferă postura de a (crede că poţi) decide valoarea unei cărţi. Critica de întîmpinare e o muncă de echipă (e nevoie de mai mulţi recenzenţi pentru a întîmpina cum se cuvine o carte), dar cînd eşti tînăr ţi se pare că fiecare cronică negativă îţi consolidează un anume statut. Cu timpul, am ajuns să cred că nu merită să investeşti timp în cărţi mediocre, cel mai bun tratament este ignorarea şi, oricum, cronicile negative fac cartea atractivă, au parte de o audienţă nejustificat de mare şi atrag reacţii dintre cele mai neplăcute (fie entuziasm tembel, fie dispreţ vecin cu calomnia). Devine frustrant la un moment dat ca renumele tău să fie legat de astfel de texte sau abia ca acestea să fie citite/citate. În general, nu mi-a făcut plăcere să scriu cronici negative şi m-am simţit jenat. Acum, încerc să le evit cu totul.

În aceşti ani, am văzut cărţi extraordinare fără noroc şi uitate pe nedrept, cărţi redescoperite miraculos, cărţi mediocre premiate şi traduse, bucurîndu-se de un succes nemeritat şi inexplicabil. E straniu cum cărţile par că au un destin al lor, indiferent de numărul şi calitatea celor care le citesc, le iubesc sau cred în ele. De asemenea, am văzut scriitori crescînd şi trecînd graniţele, am văzut scriitori rătăciţi, plafonaţi sau epuizaţi, unii au dispărut din literatură, alţii s-au întors, unii au murit prematur. Am văzut scriitori schimbînd genurile literare, devenind ideologi, activişti sau funcţionari în instituţii culturale. E straniu ce căi pot urma carierele unor scriitori!

Mi-am văzut colegii de critică de întîmpinare renunţînd rînd pe rînd, intrînd în mediul universitar, retrăgîndu-se în cercetare sau în cu totul alte meserii. Există o anume singurătate a criticului de cursă lungă şi e nevoie de anduranţă ca să practici meseria asta ani în şir. Căci nu poţi scrie cu uşurinţă despre toate cărţile, nu despre toate cărţile ai şi ce spune, nu toate ţi se potrivesc, uneori simţi că rulezi aceleaşi tipuri de recenzii. Curba entuziasmului variază, nu poţi fi mereu proaspăt, lucid, inspirat în formulări. Eşti predispus la greşeli neforţate, dar şi la reacţii nedrepte. Am fost acuzat de plagiat, incultură, impostură, oportunism, că nu citesc cărţile, că sînt superficial, mainstream sau chiar prea sexy pentru un critic literar serios. Indiferent cum ai scrie, dezamăgeşti pe cineva sau trezeşti suspiciuni.

Paradigma culturală s-a schimbat semnificativ în aceste două decenii în care cronica în foileton a lăsat locul selfie-ului cu coperta şi rating-ului cu steluţe: au dispărut suplimentele literare ale ziarelor, reviste culturale, blog-urile, cenaclurile. Cronica literară era ucenicie, acum e bază pentru cursurile de creative writing. Am început să scriu recenzii literare cînd nu-i cunoşteam pe scriitori, acum am ajuns să fiu conştient inclusiv de sexul lor. Înainte recenzam cărţi şi nume, acum recenzez teme scrise de scriitori bărbaţi sau de scriitoare femei. Am început să fac critică literară timorat de importanţa scriitorilor recenzaţi sau nesigur pe vreo teorie ori concept critic, acum scriu preocupat de neatenta folosire a unor termeni şi cuvinte neadecvate, de judecata ideologică de pe Facebook. Înainte greşeala făcea parte din regula jocului şi, eventual, primeai ameninţări cu bătaia, acum greşeala nu mai e un drept, rişti să fii ostracizat pe reţele sociale. Literatura, mediul, receptarea – toate s-au schimbat.

O mie de recenzii sînt arhisuficiente. Dacă mai continui o vreme, o fac din obişnuinţă şi nostalgie, preponderent despre cărți în traducere și preferențial despre cărți românești. Altfel, cred că am cam terminat aici.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.