„Insule într-un arhipelag conturat tot mai vag” - interviu cu Bogdan-Alexandru STĂNESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
„Insule într un arhipelag conturat tot mai vag”   interviu cu Bogdan Alexandru STĂNESCU jpeg

Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, traducător și editor. Coordonează Colecția „Anansi” a Editurii Pandora M, pentru care a și tradus recent volumul Noapte credincioasă și virtuoasă al poetei americane Louise Glück, laureată anul trecut cu Nobelul literar.

Se publică foarte multă poezie românească și foarte puțină poezie în traducere. De ce anume e nevoie pentru ca un poet străin să fie tradus la noi cu o carte?

Cred că trăim în acel segment al basmului în care ni se spune că în pădurea alăturată sînt monștri, deși nu i-a văzut nimeni. Altfel nu-mi pot explica teama unui editor în fața unui avans amărît pentru o carte de poezie. Dacă tot e pierdere curată, cum se tot repetă, atunci să ne-o asumăm cu ștaif, nu? Dacă tot publici o carte de poezie autohtonă, cred că-ți permiți și un avans de cîteva sute de euro pentru a obține drepturile pentru un mare autor străin. Cît despre traducere, în cazul poeziei sînt mulți traducători buni care lasă de la ei, numai să vadă cartea pe piață.

Serios, cred că afacerea cărții, inclusiv a celei de literatură, s-a schimbat atît de mult în ultimii ani, încît poezia trăiește deja de mulți ani, fără s-o știm, într-un univers paralel. Cîteodată mai trimite încoace semne, zdrăngăne lanțuri și flutură draperiile, însă nu mai impresionează pe nimeni ca obiect comercial. Abia un Pulitzer, un Nobel mai agită apele, însă o fac superficial, trăgînd strigoiul respectiv în zona unui vag consumerism, ca să-l înțeleagă și editorul de școală nouă. Nu știu ce-i trebuie unui poet străin ca să fie tradus. Sincer. Nu știu. Poate o nebunie a unui director editorial, poate o nebunie a unui traducător care să insiste într-atît încît să fie băgat în seamă. Poate. Sau curajul cuiva care să intre în pădurea aia, apoi să se întoarcă și să ne spună că nu e nici un monstru pe acolo. Ne aflăm de 30 de ani în zona recuperărilor esențiale, dar n-am reușit nici măcar cît se făcea înainte de 1989: nu doar că nu am recuperat în această zonă, ci mai curînd ne-am îndepărtat de contemporaneitate. S-a recuperat T.S. Eliot, se recuperează Pound, i-am recuperat pe Celan, Pessoa și alți cîțiva, însă acestea sînt insule dintr-un arhipelag ale cărui contururi devin din ce în ce mai vagi. Pe de altă parte, scriem o poezie foarte bună, care se hrănește dintr-un sistem ce pare să se autogenereze: de multe ori am senzația că toată revolta și cinismul „bun” necesare literaturii adevărate s-au refugiat la noi în poezie.

Reviste precum Poesis Internațional și Zona Nouă publică poezie străină. Dar mai poate acest lucru influența poezia tinerilor (ca pe vremuri) în condițiile în care acum poezia lumii e disponibilă oricui în original? Ce rol mai are traducerea poeziei?

Traducerea e un act de mediere între două culturi, poate că n-ar trebui s-o judecăm exclusiv utilitarist. Traducerea trebuie să existe, e ca o ușă care trebuie deschisă pentru ca atmosfera din cele două camere să se echilibreze. Chiar dacă în bulele noastre toată lumea pare cultă și cosmopolită, marea majoritate a publicului nu poate accesa integral un poem dificil original. Ca să nu mai vorbesc de alte limbi. O cultură care nu poate să umple un corp de bibliotecă cu marile cărți de poezie a lumii nu cred că poate produce ea însăși ceva „sănătos”. Trebuie să ieșim un pic din superbia asta care ne face să spunem că sîntem poporul cărții și să privim cu maximă luciditate decalajul dintre noi și cultura anglo-saxonă, de exemplu. Dacă tinerii poeți (prin „tineri” îi înțeleg și pe cei din generația mea și a ta) privesc cu interes nedisimulat spre America și Marea Britanie, iar publicul ajunge cu privirea cel mult la Nichita Stănescu (unul edulcorat și sentimentalizat cu pompa de școală), atunci e evident că avem o problemă. Un organism macrocefal, cu piciorușe de miriapod (multe, dar mici).

Consideri că există o distanță crescîndă a receptării dintre tinerii poeți si cititorii de poezie? Ce anume o provoacă/întreține?

Da, așa consider. Dat fiind că poezia este obiectul de cult al unei secte, e normal ca membrii respectivei secte să fie versați în misterele religiei lor. Din păcate, distanța dintre realitatea acelor mistere și ceea ce crede publicul larg este enormă: vorbim aici de un secol și jumătate de decalaj, în condițiile în care școala insistă pe bibliografii care mă adormeau pe mine acum 20 de ani. Și nu se reduce doar la poezie decalajul acesta: copiii mei au primit pe lista de lectură pentru vacanță Mircea Sântimbreanu și Vasile Alecsandri. Acum, să mă ierte zeul bibliografiilor, dar le-am dat eu unele alternative. Cîți părinți pot face asta, însă? Vina este împărțită între școală și mulți alți factori care, cumulați, ne mențin într-o stază morbidă.

Ai tradus Edward Hirsch (Focul viu, Editura Polirom, 2017) și, recent, Louise Glück. Care e relația dintre tine ca poet și tine ca traducător? După ce criterii alegi ce poet traduci?

Îmi place să traduc, e o activitate care-mi ține mintea trează și mă ține pe mine ocupat atunci cînd nu scriu. Altfel aș lua-o razna. E, cumva, o ocupație de Purgatoriu. Poet nu mă mai consider, poate cel mult un om care scrie poezie ocazional, cînd simte nevoia. Dar recunosc că traducerea stimulează glanda poetică. Adeseori mi se întîmplă să încerc o „replică” sau o polemică cu cel/cea pe care-i traduc.

Cele două traduceri de poezie pe care le-am făcut pînă acum au avut cauze conjuncturale (o vizită a poetului în România și Premiul Nobel pentru Literatură de anul trecut), dar asta contează mult mai puțin. Din nefericire, nu criteriile personale primează în selecția poeților traduși, dat fiind că ontogeneza repetă filogeneza.

Dacă s-ar alinia planetele, ce alți poeți ai traduce?

W.S. Merwin, Frederick Seidel, W.H. Auden, Philip Larkin, Robert Lowell.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: Camelia Toma, Muzeul Poezie(i), Iași

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Joe Biden FOTO Profimedia
Joe Biden nu exclude o întâlnire cu Putin la summitul G20
Preşedintele american Joe Biden nu a exclus joi o întâlnire cu omologul său rus Vladimir Putin la summitul G20 din noiembrie din Bali, în Indonezia, relatează AFP.
Drulă Bode captură
Contre Bode-Drulă pe tema mașinilor de poliție BMW. Șeful MAI: Plin de tupeu, omite să spună ce rol a avut
Ministrul de Interne și fostul ministru al Transporturilor se acuză reciproc în privința procedurii de achiziție a mașinilor marca BMW pentru Poliția Română.
Virgil Popescu FOTO gov.ro
Virgil Popescu: Kazahstanul are potenţialul de a deveni o rută importantă între Asia şi Europa
Kazahstan este un partener cheie în Asia Centrală - o poartă globală prin definiţie, care are potenţialul de a deveni o rută importantă de tranzit între Asia şi Europa, a transmis Virgil Popescu.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.