Interviuri

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg

După conversațiile cu scriitori străini de săptămîna trecută, revin și cu cîteva interviuri recente care merită atenție din presa culturală românească, unde interviul a devenit, altfel, un gen literar tot mai puțin practicat.

Pe blog-ul literar al Institutului Goethe (blog.goethe.de), Mircea Cărtărescu a răspuns întrebărilor formulate de cincisprezece scriitori din generațiile tinere, coordonați de Bogdan Coșa. „(De ce) Nu mai puneți de un cenaclu? Poate m-ar mai distra, dar, știți, am 64 de ani. Scriu cifra asta cu oroare, nu-mi vine să cred. Ieri eram încă o tînără speranță. Vîrsta asta n-are legătură cu mine, cum mă percep interior, dar are legătură cu felul în care sînt perceput și cum se raportează alții la mine. De la o vîrstă încolo simți că ești încet împins spre margine, nu neapărat pentru că nu mai faci față valoric sau conceptual lumii noi și celor mai tineri decît tine, sau pentru că «ai pierdut contactul cu realitatea ultimilor ani», ci pur și simplu pentru că oamenii se satură de tine, de mutra ta, de cărțile tale, prea ai fost acolo de cînd veacul. Lumea literară de la noi s-a săturat de atît Cărtărescu, și eu m-aș fi săturat în locul ei, ca să fiu sincer. Cîndva ai reprezentat viitorul, acum reprezinți trecutul, orice-ai face, orice ai scrie, pentru că tu ai construit trecutul lor, pe care ei stau acum, cel care e sub picioarele lor: cine se uită la pămîntul de sub tălpi? Cînd Sadoveanu a publicat Creanga de aur, practic n-a avut cronici: încă o carte de Sadoveanu, ce mai era de spus? Bach era numit de cei mai tineri ca el «o perucă bătrînă». Anul acesta am simțit și eu, prima dată, fără să fiu nici Bach, nici Sadoveanu, că intru în altă vîrstă. Unii o simt la 40 de ani, alții la 50. Aș fi preferat să n-o simt niciodată, să fiu nemuritor ca Șora sau ca Nora Iuga. Dar nu sînt, din păcate, făcut din plămada lor. Nu cred că poți face un cenaclu dacă oamenii nu te percep ca pe un congener, un egal, un membru al familiei. Aveam doar cu 15 ani mai mult decît cei cu care lucram în cenaclul Litere, acum două decenii. Nu era nici o problemă. Eram o gașcă, nu eram eu șeful, nici persoana cea mai importantă. Puneam scaunele în cerc, ca să nu existe un loc privilegiat. Așa mă simțeam bine. Simțeam ca pe un mare privilegiu faptul că eram acceptat, că mi se spunea pe numele mic. Acum – nu știu cum aș fi văzut de cei cu 30 sau 40 de ani mai tineri. Mă enervează deferența care mi se arată, pluralul politeții care te ucide, stîngăcia relațiilor cu cineva de altă vîrstă. Ar fi poate frumos o vreme, dar la ce bun?”

În Suplimentul de cultură (nr. 709, suplimentuldecultura.ro), editorul, criticul literar și poetul american John Freeman răspunde întrebărilor lui Eli Bădică: „De ce poezie? Pentru că este atît de condensată, pentru că este în strînsă legătură cu formele orale de literatură – e făcută pentru a fi recitată –, pentru că este atît de scurtă, mi s-a părut că este extrem de potrivită pentru subiecte dificile. Forma te obligă să cerni mult, să spui esențialul. Îmi pare rău că poezia pare uneori a fi scrisă de poeți pentru poeți. Uneori, deschizi o carte de poezie și, cu tot bagajul tău cultural, nu înțelegi nimic; și te gîn­dești că poate nu ești suficient de deștept pentru a o înțelege. Iar sentimentul ăsta mi se pare groaznic. Destul de frecvent astăzi, din păcate. Crezi că poezia ar trebui să îndemne la acțiune, să facă parte din viața politică? Cred că orice formă de scriitură este, de fapt, politică. Pînă și politica de a nu avea o politică este o formă foarte puternică de politică, pentru că îți trebuie putere să afirmi că asta nu are nimic de-a face cu puterea. Masa la care stăm, ceea ce bem, ce mîncăm, creionul cu care scrii, hîrtia pe care scrii, cine ești tu, cine sînt eu – totul, absolut totul are un vector politic al puterii lipit de el. Nu știu dacă toată poezia ar trebui să se simtă obligată să abordeze problematica aceasta, a politicii, direct, dar sentimentul meu în legătură cu literatura, în general, este că trebuie, este vital să transporte cititorul într-altă parte – asta nu înseamnă doar geografic, poate fi și cultural, poate fi într-o stare mentală diferită, într-o altă stare emoțională etc. Cu cîteva excepții, mare parte din poezia contemporană tinde să trăiască în întregime în mintea și-n sufletul scriitorului, ceea ce e o formă de artă foarte personală. Oamenii nu-și prea folosesc vocea să se adreseze unui dictator, unei populații.”

Tot în Suplimentul de cultură (nr. 708), Marian Ochoa de Eribe, traducătoarea în limba spaniolă a unor autori români precum Eliade, Istrati, Cărtărescu, Adameșteanu, răspunde întrebărilor lui Dan Burcea: „Calitatea esențială necesară unui bun traducător? O cultură bogată, o sensibilitate aparte pentru limbaj, pentru articularea textului literar, pentru funcționarea limbii, atît limba maternă, cît și cea de adopție, mai trebuie, desigur, multă răbdare, pasiune. Actul de a traduce este un fel de stare halucinantă, un voiaj între limbi care provoacă o bucurie greu de explicat cuiva dacă n-a tradus. Ce vi se pare cel mai greu în munca de traducere? Mai mulți traducători se plîng de lipsa de timp. Eu mă consider foarte norocoasă: prima condiție ca să accept un proiect este un termen de predare lung. Eu lucrez la liceu, nu sînt o traducătoare full time, timpul meu e destul de limitat. Din acest motiv vreau să impun eu termenul meu. Altfel nu accept, nu aș putea lucra în grabă, fără să pătrund în carte, fără să trăiesc în ea, forțată de stresul predării manuscrisului. În ce privește activitatea în sine, desigur se întîlnesc difi­cultăți punctuale care țin de stilul autorului, de diferențe culturale, dar asta face parte din meserie și din farmecul ei. Ce satisfacții oferă în schimb? Am spus mai sus că tradusul provoacă o stare care nu seamănă cu nimic. Un traducător lucrează simultan cu două limbi și două texte care se întîlnesc și se îndepărtează întruna.”

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.