A apărut o știre: crucificarea unui băiețel de 3 ani. A fost difuzată de principalul canal rus (Canal 1). A produs o emoție extraordinară și a fost preluată și de site-uri occidentale și de presa din Occident care n-a putut-o verifica.
Impresia generală e cît se poate de urîtă: cum a reușit un singur om (e adevărat, cu mult talent politic) să distrugă aproape ireversibil un sistem, de bine, de rău, democratic.
Religiozitatea peste medie a Moldovei sau a Bucovinei nu poate fi legată de vreun spirit „mai provincial“. Mai degrabă despre lăcașurile de cult meschine și pline de preșuri și kitsch-uri din sudul țării se poate spune asta.
Am dormit neîntorși, iar trezirea în zori a fost cam dură. Am prins RATA, o rablă de autobuz, din acelea cu forme rotunjite, de prin anii ’60, cu scaunele acoperite de un burete ros și cu perdeluțe maronii și pline de praf la geamuri.
După o scurtă călătorie prin Bucovina, am descoperit că Mănăstirea Voroneț e la locul ei, așa cum era și în urmă cu peste douăzeci de ani, atunci cînd am văzut-o ultima oară și cam tot așa cum o fi fost și acum 500 de ani cînd a fost ridicată și pictată.
Primăria Bucureștiului nu a omorît pe nimeni, dar a provocat multe neplăceri bucureștenilor. La fel ca în cazul polițiștilor din Oklahoma, nu a vrut să riște nimic. Și-a acoperit lipsa de competență prin mimarea unor proceduri. Mă tem că asta e o caracteristică a vremurilor.
Trecerea la moneda unică europeană nu depinde doar de România, în ecuație intră, evident, și voința politică a puterilor europene. Și după cum am văzut, îndrăznețele declarații recente ale președintelui Comisiei Europene despre extinderea zonei euro au fost rapid și puternic taxate de către unii lideri europeni.
În 2017, un oficial român vorbește despre un nou termen (2022) la care România ar putea adopta moneda unică europeană. Este ultimul dintr-o serie de mai multe asemenea termene succesive care au fost abandonate pe rînd. Și acesta din urmă este dezmințit de alte declarații.
Noi vorbim de aderarea la zona euro ca și cum ar depinde doar de noi. Adică, ar fi suficient ca noi să zicem „gata, vrem să aderăm” și toată lumea să ne primească cu brațele deschise. Or, situația nu este cîtuși de puțin așa.
Trecerea la moneda unică este un proces complex și trebuie să ne asigurăm că societatea românească conștientizează implicațiile și beneficiile acestui demers și că populația este pe deplin pregătită pentru această etapă.
nțeleg că ocolul, cu abureala de rigoare, a fost doar pentru ca el să treacă pe la fîntîna Miorița pentru acest gest. Nu vreau să mă enervez. Ce aș putea rezolva?
„Iată, deci, cum o convingere – dacă o afirmație care nu are în spate o idee lămurită poate fi numită o convingere – s-a răspîndit în aproape toată Anglia fără să existe cea mai mică dovadă“, conchide Darwin.
Exercițiile fizice de-a dreptul înfiorătoare ale unor balerine mai mult sau mai puțin celebre sau fotografii șocante cu degetele de la picioare tumefiate, deformate sau sîngerînd din pricina mersului pe poante.
Cine mai face astăzi cozonaci în casă? De la magazin putem cumpăra ouă gata vopsite pentru Paști, salată de vinete deja preparată, zacuscă, ardei copți și alte asemenea produse ce odată păreau să țină exclusiv de gătitul în propria gospodărie. În magazine a apărut chiar și colivă gata preparată (se vinde bine în zone de „corporatiști“). În privința alimentației însă, nu doar oamenii s-au schimbat. Obiceiul cîinilor de cînd lumea, de a mînca oase, e pe cale să dispară. Ei mănîncă acum, așa cum bi
Anul trecut a fost publicată lucrarea lui Florian Banu, De la SSI la SIE – o istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist. O lucrare groasă și densă, prefațată de Mihai-Răzvan Ungureanu (cine altcineva ar fi putut s-o facă mai bine și mai în cunoștință de cauză decît un istoric care a fost și director al SIE?).
Prin vagon își făcuseră apariția controlorii. Trebuie să mărturisesc că, dat fiind faptul că experiența mea trebuia să fie completă și similară cu acelea din vremurile de tristă și nostalgică amintire, nu-mi cumpărasem bilet – pardon, cartelă. Se auzea nu doar ce zicea el, ci și ce-i spunea consoarta: „Ce dracu’ caută, mă, Costele, prezervativele alea la tine în dulap, că tocmai am dat peste ele? Ia, te rog frumos, să-mi explici și mie“. „Aoleu, păi alea nu-s prezervative, bre. Sînt pastile de s
Românii vor un nou Năstase, o Nadia, un Hagi sau un Patzaichin. Totul sau nimic. Ei bine, Halep pur și simplu nu are geniul lui Năstase și, să recunoaștem, nici perseverența și încăpățînarea lui Patzaichin, cel care a cîștigat cu pagaia ruptă. Nu e chiar așa, din alte sfere.
După ascensiunea tinerilor revoluționari Connors, John McEnroe și Ilie Năstase în vîrful clasamentelor, lumea tenisului a încetat să mai fie o lume a gentlemanilor.
În lungul drum de întoarcere în România, în cușeta din tren, mă jucam cu micul tanc care reușea să urce cu șenilele lui de plastic pe pătură și pe pernă.
Alastair Smith, de la Universitatea New York, a observat că popularitatea unui lider care convoacă alegeri anticipate tinde să scadă pînă la momentul votului propriu-zis.
E adevărat: să navighezi propriu-zis poți învăța și într-o după-amiază, pe un lac. Dar așa nu poți lua brevetul și nici nu te poți aventura de capul tău pe mare.
N-am priceput dacă omul nu știa că există și altfel de festivaluri decît cele de bere sau dacă nu cumva nemții beau prea multă bere chiar și la festivalurile de desene animate. Tot în Stuttgart am văzut o manifestație de bicicliști.
La sfîrșitul anului școlar însă, la fel ca și Cosma, Oulete s-a trezit cu nota scăzută la purtare. A întrebat de ce, că doar se dovedise că era nevinovat. „Ba nu!“ – a replicat învățătoarea.
Analiza pericolelor la care este expusă știința și a gradului în care aceasta e acceptată și prețuită în zilele noastre e făcută în paginile care urmează de oameni pricepuți în ale științei și tehnologiei. Ceilalți vor avea ocazia, oricum, să se exprime în mediile de socializare
Nici pentru fizicieni nu e simplu să treacă de la un domeniu la altul. Cineva specializat în fizica plasmei, de exemplu, nu știe cu adevărat ce se întîmplă în fizica particulelor, și viceversa. Nu poți cunoaște și nu poți judeca cu adevărat rezultatele din alte domenii, asta e situația. Și e cu atît mai greu pentru publicul larg să înțeleagă ce fac oamenii ăștia și să poată judeca importanța descoperirilor lor.
Dacă trebuie, trageți, spune documentul. Un soldat copil cu pușcă sau lansator de grenade poate reprezenta o amenințare la fel de mare ca un soldat adult care poartă același armament, se mai scrie în noua doctrină. Bineînțeles, e vorba de situații limită, ca ultimă soluție de autoapărare, cînd un astfel de omuleț înarmat amenință viața unui soldat pe care-l consideră inamic.
Cine a absolvit un liceu profilat pe științele exacte își aduce aminte cu siguranță de momentele în care fizica „s-a rupt“ complet de realitate, prin clasa a XI-a sau a XII-a, cînd nimic nu mai era palpabil, imaginabil sau intuitiv.
Unii vor curent, alții nu, unii vor aer condiționat, alții preferă geam deschis, unii sînt răciți, alții au bufeuri și tot așa. Nu cred să existe angajat care să nu se fi lovit de asemenea lucruri. Uneori, cîte un ins dominant își impune condițiile preferate în dauna celorlalți.
Exerciții au fost chiar cu patru zile înainte de atentat, atunci cînd poliția a simulat reacția la un presupus atac terorist cu luare de ostatici pe un vapor de croazieră de pe Tamisa. Dar nu trebuie să fii foarte cîrcotaș ca să observi că și acest exercițiu s-a desfășurat taman perpendicular cu ceea ce avea să se întîmple în realitate cîteva zile mai tîrziu.
Lia era o fire sensibilă. Cînd îți permiteai să-i atragi atenția că n-a făcut sau n-a terminat ceva, îți replica irefutabil: „Dacă aveți nemulțumiri, să știți că nu mai vin.“
Îl comparam cu faimoșii și simpaticii savanți din cărțile lui Jules Verne. Scriam că asemeni lor, în călătoriile de studiu pe care le făcea cu studenții prin țară, profesorul Neagu îi fascina cu nesfîrșitele sale cunoștințe despre animalele și plantele care au trăit sau trăiesc încă pe Pămînt.
Culiță Tărîță, Triță Făniță, Vasile Fudulică, Gheorghe Boboc, Valeriu Tabără, Doru Ioan Tărăcilă, Toader Clocotici, Mihai Golu, Francisc Tobă, Petre Baniță, Marin Jugravu, Ioan Bivolaru sau Vasile Văcaru. Atunci cînd guvernul era păstorit de Nicolae Văcăroiu.
Un manager de spital este în primul rînd un manager. De-asta se și numește așa. Problemele de management de spitale ţin în special de organizarea şi funcţionarea spitalului.
Dintr-un telescaun am zărit o siluetă care se plimba printr-o pădure de conifere cu acele căzute, purtînd pe umăr o umbrelă neagră, ca într-un tablou de Monet transpus în iarnă. Aghiuță?
