La calendele greceşti?

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
La calendele greceşti? jpeg

Pe la începutul anului, a reînceput să fie pusă pe tapet mult amînata chestiune a trecerii la euro. Unele declarații, cum că ar trebui să facem din asta un obiectiv de țară, au apărut dinspre fostul președinte Traian Băsescu și apoi și de la Palatul Cotroceni. Guvernatorul Băncii Naționale a folosit, în privința adoptării euro, expresia „problema este cînd, și nu dacă“, o formulă care, de fapt, nu spune nimic. Cînd ministrul de Externe a avansat, într-un interviu dintr-un ziar polonez, ca termen posibil pentru adoptare anul 2022, a fost imediat contrazis de alți reprezentanți ai Puterii. Nimeni nu pare să vrea să-și asume un calendar concret pentru acest obiectiv. Mulți experți spun că o adoptare pripită ar fi riscantă. Se poate face însă și demonstrația clară (vezi articolul lui Ștefan Liiceanu din paginile 22-23) că o prea lungă amînare nu ar putea fi decît păguboasă pentru cei mai mulți dintre noi.

Părerile specialiștilor sînt împărțite. Unii sînt mai sceptici, alții – mai optimiști. Unii susțin că aderarea presupune schimbări foarte serioase, alții observă că, oricum, nu vom fi de fapt niciodată pregătiți matematic, sută la sută, pentru această trecere și că, tocmai de aceea, ar trebui să luăm taurul de coarne. Apare adesea și ideea că, în ciuda declarațiilor aproape unanime pro-euro, procesul de aderare este sabotat și că unii ar încerca amînarea lui la calendele grecești, cum se spune.

Apropo, după episodul îndatorării Greciei, optica s-a schimbat radical și în Europa. Pentru că, nu trebuie uitat, trecerea la moneda unică europeană nu depinde doar de România, în ecuație intră, evident, și voința politică a puterilor europene. Și după cum am văzut, îndrăznețele declarații recente ale președintelui Comisiei Europene despre extinderea zonei euro au fost rapid și puternic taxate de către unii lideri europeni. Pe lîngă substanța marcat economică a problemei, factorul politic este de neocolit.

Se poate intui că populația României este într-o proporție covîrșitoare pentru trecerea la euro, motiv pentru care un proiect politic serios în această direcție nu ar putea decît să aducă beneficii celor care și l-ar asuma în mod concret. La nivel popular, euro constituie deja un fel de etalon universal, mai de încredere decît leul „strămoșesc“.

Despre cît e însă, în realitate, leul de strămoșesc și care au fost mulții lui precursori aflăm din textul Constanței Vintilă-Ghițulescu. Tot așa, Adrian Stănică ne spune cum arată cursul valutar paralel din Delta Dunării și care mai sînt lichiditățile din zonă. 

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Drumul Vinului în Toscana României, printre podgoriile Drăgășaniului. „Zona a înflorit, practic!” FOTO VIDEO
Un vechi drum agricol printre podgoriile de pe dealurile Drăgășanilor a fost asfaltat pentru prima dată în istorie grație unui proiect cu fonduri europene în valoare de 1 milion de euro.
image
Craterele uriașe de pe dealurile Hunedoarei, rămășițe din anii '50 ale Războiului Rece VIDEO
Dealurile care înconjoară municipiul Hunedoara păstrează rămășițele puțin cunoscute ale unor locuri interzise în primele decenii de comunism. Câteva cratere mari stârnesc curiozitatea localnicilor.
image
Femeia prinsă făcând plajă pe șalupa Poliției Locale din Timișoara a revenit a doua seară la locul faptei. Ce gest ciudat a făcut acolo
Tânăra care a făcut plajă pe șalupa Poliției Locale Timișoara a revenit în seara următoare la ambarcațiune și a urcat pe ea cu loțiune de plajă și o lumânare.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.