„Sînt mulţi care cred că Soarele se învîrte în jurul Pămîntului“ – interviu cu Vlad ZOGRAFI

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
„Sînt mulţi care cred că Soarele se învîrte în jurul Pămîntului“ – interviu cu Vlad ZOGRAFI jpeg

V-ați început cariera în fizica atomică, aveți un doctorat la Paris și articole în reviste importante de specialitate. În ce măsură dramaturgul, scriitorul și traducătorul care sînteți astăzi se mai ține la curent cu noile descoperiri științifice?

Prin forța lucrurilor, ocupîndu-mă de colecția de știință de la Editura Humanitas, trebuie să mă țin la curent cu lucrurile care apar, pentru că noi încercăm să publicăm cărți care prezintă publicului larg descoperiri recente. De pildă, acum cîțiva ani am scos o carte despre descoperirea bosonului Higgs, la foarte puțină vreme după ce bosonul a fost găsit în laboratoarele de la CERN. Fiindcă am studiat fizica, e vorba de lucruri care mă interesează și care fac parte din cultura mea. Pentru foarte mulți oameni însă, cultura nu include și cultura științifică.

Știința pare a se depărta tot mai mult de percepția simplă, comună, ea nu se mai ocupă de lucruri intuitive. Cît de mare e problema asta pentru explicarea științei, pentru popularizarea și chiar popularitatea ei?

Asta se întîmplă de peste o sută de ani. De fapt, prima teorie care a șocat simțul comun a fost teoria relativității a lui Einstein. Apoi, teoria cuantică forțează și mai mult imaginația, pentru că e foarte departe de percepțiile noastre curente. Cel puțin în fizică, e clar că intuiția nu mai e o cale de acces către cunoaștere. Dar nu-i mai puțin adevărat că se scriu de ceva vreme cărți adresate publicului larg. De exemplu, George Gamow a scris Minunata lume a domnului Tompkins, o carte pe care am publicat-o și noi la Humanitas, și care încearcă să explice intuitiv, cu imagini și cu povești, anumite noțiuni de relativitate și mecanică cuantică.

vii 1 jpg jpeg

Cum explici omului obișnuit că această căutare a bosonului Higgs, de exemplu, este ceva serios și important, și nu e un fel de alergare după cai verzi pe pereți?

Nu e simplu să explici în termeni elementari cum arată lumea la care ai ajuns tu, cercetător fiind. Dar sînt fizicieni, biologi sau matematicieni care scriu cărți adresate unui public mai larg din nevoia de a-și limpezi ei înșiși ideile. E cazul Peisajului cosmic de Leonard Susskind, care și spune în prefață că a scris-o în mare măsură pentru sine. Uneori simți nevoia să ți traduci ție însuți lucrurile complicate pe care le faci, în termeni mai simpli. Dar asta e o practică întîlnită mai ales la americani și englezi.

De multe ori m-am întrebat dacă unele demonstrații matematice ale unor fenomene neintuitive, depărtate de percepția curentă, deși corecte, logice și corelate cu alte demonstrații, nu pot totuși la un moment dat să ajungă să valideze fenomene sau lucruri ireale, care de fapt nici nu există.

Sigur că da, asta e o problemă fundamentală a fizicii în zilele noastre. Spre deosebire de fizică, matematica nu e o știință a naturii, e un construct care explicitează într un anumit sens rațiunea umană. Or, fizica fiind o știință a naturii, predicțiile ei trebuie testate experimental. În momentul în care nu mai ai acces la energiile la care să poți testa experimental, construiești teorii, așa cum poetul face poezii (ăsta e statutul cunoașterii în fizică în momentul ăsta, sînt foarte multe teorii netestate). Ele pot fi frumoase, dar criteriul estetic nu e decisiv. Criteriul estetic funcționează mai curînd a posteriori, adică după ce o teorie e testată, vezi și că e frumoasă. Steven Weinberg, un mare fizician, scrie într-o carte – Visul unei teorii finale – (pe care de asemenea am scos-o la Humanitas) că frumusețea teoriilor fizicii seamănă mai mult cu acea frumusețe din construcția tragediilor antice decît cu frumusețea pe care o percepi în piesele lui Shakespeare. E o frumusețe în care prevalează economia de mijloace, o anumită simplitate, nu complexitatea construcției sau ludicul.

Există ambiguitate chiar și în științele exacte?

Ambiguitatea interpretării. Dar nu există ambiguitate asupra rezultatelor. Interpretezi lucrurile în fel și chip. De pildă, mecanica cuantică are mai multe formulări. De fapt, nu contează cum o formulezi. În momentul în care ai niște rezultate ale calculului, ele sînt aceleași și se află mereu față în față cu rezultatele experimentale. Ăsta e punctul în care lucrurile se leagă. Altminteri, ai o libertate mare de interpretare, e problema ta.

Nu cumva de la aceste interpretări apar și probleme legate de credibilitatea științei, în ultima vreme?

Asta e o problemă delicată. În general, lumea nu știe ce înseamnă o teorie științifică. Aud de foarte multe ori criticat darwinismul pe motiv că e doar o teorie. Păi, a face o teorie e cel mai înalt lucru la care poți aspira în cunoașterea științifică. Dar povestea se încurcă pentru că în limbajul curent există două sensuri ale cuvîntului teorie. Sensul din știință e acela de formă supremă a cunoașterii, în care lucrurile sînt organizate după niște principii din care deduci consecințe și așa mai departe. Sensul mai comun apare atunci cînd spui teoria mea, cum ai zice părerea mea. Adică ceva oarecum arbitrar, subiectiv. Cînd în legătură cu darwinismul e avut în vedere al doilea sens, lucrurile devin de-a dreptul comice. Darwinismul e o teorie științifică minunată, la mai mult de atît nici nu poți spera. Dar cuvintele ne joacă feste. Cred că punctul delicat aici ține de cele trei niveluri la care poate fi privită știința. Primul e acela al metodei științifice. Oamenii care vorbesc despre știință, în general n-au habar de metoda științifică. Al doilea nivel e cel al culturii științifice, care presupune nu numai un număr de cunoștințe, dar și cadrul în care așezi acele cunoștințe. În al treilea rînd, sînt cunoștințele în sine. La ele poți avea acces prin Internet. La Librăria Cișmigiu, acum ceva vreme, am avut parte de o întîmplare nostimă. Era o discuție despre Stephen Hawking și un domn din public a citit un text, așa-zis de fizică. Eram alături de alți fizicieni și am observat că nici o propoziție din acel text nu avea sens. L-am întrebat ce e textul acela, de unde îl are. A răspuns că de pe Internet. Pe Internet sînt foarte multe site-uri, sînt multe texte scrise de oameni care nu știu fizică, sau matematică, sau biologie, sau orice ar fi, nu știu engleză și nu știu română. Și atunci apar asemenea monstruozități, care trec drept informații științifice. Aici n-ai altceva de făcut decît să explici oamenilor că Internetul e o sursă unde găsești lucruri minunate, dar e în aceeași măsură o sursă periculoasă. Eu cred că înainte să ai acces la Internet ar trebui să înveți să judeci critic. Internetul nu te învață să gîndești. El îți oferă un ocean de informații, dar înainte de a avea acces la oceanul ăsta ar trebui să înveți să gîndești. Ăsta e primul pas. E adevărat că, în viața de zi cu zi, foarte puțini oameni folosesc informația că Pămîntul e rotund sau că se învîrte în jurul Soarelui. Pentru publicul larg, lucrurile astea sînt irelevante. Nu te ajută efectiv, dar țin de cultura științifică. Și prin România sînt mulți care cred că Soarele se învîrte în jurul Pămîntului.

Dacă, înainte, oamenii care nu aveau vreo legătură cu știința nici nu erau prea interesați și nu se băgau în astfel de probleme, după apariția Internetului, pare că tot mai mulți asemenea novici vor să ia parte la tot felul de dezbateri, fără să se priceapă deloc.

Asta și pentru că, înainte, cunoștințele la care ajungeai erau prezentate într-o formă discursivă. Gîndirea noastră se articulează numai în măsura în care e expusă la această formă discursivă de prezentare a lucrurilor. Internetul oferă un infinit tablou pointilist. Îți dă niște cunoștințe ca niște pilule mici, care nu se leagă de nimic altceva și care pot fi și otrăvitoare. Oricine poate lua o informație de pe Internet, o poate specula chiar și politic, asta-i altă poveste, și apar monștri. Sînt pe de-o parte șmecherii care se folosesc de asta, și pe de altă parte naivii care cad în capcană. Există o curiozitate în orice om. Dacă și-o satisface folosindu-se numai de tabloul pointilist pe care i-l dă Internetul, fără să aibă un cadru în care să așeze cunoștințele și fără să fie înarmat cu spirit critic, ajunge la enormități.

Lumea beneficiază tot mai mult de rezultatele practice ale științei, dar în același timp apar tot mai mulți indivizi gata să se îndoiască de rezultatele științei. E un paradox?

Sigur, dar trebuie observat că, pe de o parte, ai oamenii care fac cercetare, iar lucrurile pe care le descoperă ei par de-a dreptul ezoterice. Pe de altă parte, vin inginerii care preiau cunoașterea asta și o folosesc creînd obiecte. Tu, la rîndul tău, nu știi ce s-a descoperit, nu știi cum se creează aceste obiecte, dar știi să le folosești, ai un set de instrucțiuni pentru ele. Să luăm exemplul unui calculator. Nimeni nu știe de fapt, în ultimă instanță, ce e în calculator. Pentru că la crearea lui au participat cei care se ocupă de fizica solidului și care au făcut niște calcule ținînd de mecanica cuantică în legătură cu procesele fizice de acolo, pe urmă inginerii au construit hard-ul, iar apoi softiștii și-au făcut jocurile lor matematice, construind o lume virtuală. Calculatorul înglobează toate astea. Dar nu există vreo minte care să le cuprindă pe toate.

Am văzut într-un film documentar cum niște sălbatici aflați în epoca de piatră, descoperiți abia prin anii ’60 (cred) de către lumea civilizată, s-au trezit dintr-odată cu avioane aterizînd pe insula lor. Au pus un avion dezafectat în mijlocul satului și l-au transformat într-un fel de templu. Devenise zeul sau templul lor. Din cauza modului rapid în care se dezvoltă știința și tehnologia, riscăm să ajungem să apară asemenea temple chiar și în interiorul lumii civilizate?

Da, dar pot să apară nu doar temple, ci și diavolul. Riscul ăsta există în permanență. Trebuie spus că, în fizică cel puțin, e tot mai greu să ai acces la rezultatele cunoașterii. Lucrurile astea presupun cunoștințe matematice aprofundate. Nici pentru fizicieni nu e simplu să treacă de la un domeniu la altul. Cineva specializat în fizica plasmei, de exemplu, nu știe cu adevărat ce se întîmplă în fizica particulelor, și viceversa. Nu poți cunoaște și nu poți judeca cu adevărat rezultatele din alte domenii, asta e situația. Și e cu atît mai greu pentru publicul larg să înțeleagă ce fac oamenii ăștia și să poată judeca importanța descoperirilor lor. Și atunci, nu ai decît să te bazezi pe verdictul acelor puțini specialiști din domeniu. E o chestiune care ține de încredere. De fapt, e încrederea în aplicarea corectă a metodei științifice.

a consemnat Andrei MANOLESCU

Foto: wikimedia commons, adevarul.ro

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.