Ne plac minciunile
Reperele în lumea de astăzi par să devină tot mai relative. Orientarea e grea, dezorientarea e frecventă. Propaganda și știrile contrafăcute nu sînt ceva nou. În secolul trecut ele au fost folosite în special în sistemele totalitare și în războaie. Noi sînt astăzi doar mijloacele prin care ele se propagă. În epoca rețelelor de socializare asistăm la un fel de revoluție, la o reașezare a ordinii informaționale. Înainte era poate mai clar că un ziar e mai serios și altul mai puțin, că o televiziune transmite știri verificate și alta doar propagandă. Pe rețelele de socializare însă, dezinformarea poate veni și de la prieteni. E probabil doar o etapă. O etapă de început în care democratizarea absolută a accesului la exprimare publică a fost folosită și de cei cu intenții antidemocratice. Foarte bine organizați, unii dintre aceștia au știut să profite de naivitatea oamenilor. Rezultatele sînt deja evidente. Mulțimi întregi de oameni, chiar din țări recunoscute prin spiritul lor civic și democratic, au fost împinse și cu ajutorul a ceea ce se cheamă fake news către decizii colective împotriva intereselor lor reale. Occidentalii par a fi descoperit recent, pe pielea lor, grozăvia știrilor mincinoase pe care noi le știm bine din comunism și din post-comunism (fără să fi devenit nici noi foarte imuni la așa ceva). Din Dosarul care urmează veți putea afla cîte ceva despre maeștrii orchestrării acestui val de știri contrafăcute. Și veți putea găsi și explicații privind diferențele dintre diverse categorii de știri false: fake news și false news. Dacă cele din urmă apar din greșeală, din prostie ori din intenția comercială de a șoca publicul, cele dintîi sînt menite să creeze dezinformare în scopuri politice și uneori chiar militare. Fake news sînt așadar știri făcute cu rea-credință și n-ar fi bine să fim naivi în fața lor.
În altă ordine de idei, știrile false de toate categoriile sînt, de fapt, ficțiune. Iar oamenilor le place ficțiunea. Problema e că unii n o mai pot deosebi de realitate. Se formează grupuri paralele de oameni care cred în realități complet diferite, uneori contrare. În era computerelor, lumile virtuale cunosc o dezvoltare nemaiîntîlnită, fiecare își poate construi, practic, adevărul care îi convine. Realitățile virtuale concurează cu mult succes realitatea obiectivă (unii se întreabă dacă mai există așa ceva). Trezirea din ficțiune poate fi dură. Dar sînt unii care nu se trezesc niciodată.
Ilustraţie de Ion BARBU
