⬆
întrebarea. mod de întrebuinţare
Întrebările pot schimba realitatea
Întrebarea stă la baza civilizației de tip european, este legată indisolubil de rațiune, de știință și de democrație.
La ce bun răspunsurile exacte la întrebări mici?
Cu toții știm cît de enervant poate fi să pui o întrebare la care să nu ți se răspundă. Se întîmplă mai ales în comunicarea scrisă, cu instituțiile a căror logică de funcționare nu include și transparența, dar se întîmplă și pe viu, în comunicarea imediată: la un ghișeu, într-un birou, în cuplu și, mai ales, în fața legii.
Înainte să întrebi, întreabă-te!
De mici, oamenii liberi sînt încurajați, ba chiar educați anume, să întrebe. Se spune că, dacă vrei să faci performanță în orice domeniu, trebuie să te înconjori de oameni capabili să-ți pună întrebări. Întrebările bune, se înțelege.
Următorul Pămînt
Dacă o inteligență artificială va prelua o fabrică și va modifica procesul de fabricație? Cine va avea butonul de kill switch? Și cum vom putea controla că o inteligență artificială nu poate controla ea însăși butonul de on/off?
O viaţă de întrebări
Cum ar fi ca alegătorii să pună întrebări parlamentarului de circumscripție? Sau primarului din localitate? Sau… oricui într-o funcție publică ce îi poate afecta viața. Ar fi „wow“.
Dilemele Dilemei vechi
– Cît de toleranți vom ajunge față de grupurile minoritare și cît de mult vom înțelege să acceptăm și să respectăm drepturile individuale ale omului?
Domnul fără dreptate ca gardul fără proptele
Mai bine de un secol şi jumătate, societatea românească s-a străduit să reformeze sistemul juridic.
Indecizia priorităţilor
Modernizarea căilor ferate a început bine. Ambițiile erau mari. Bucureștiul trebuia legat de toate zonele țării. Semnificația căilor ferate în construcția statului-națiune era majoră în ochii tuturor. Un adevărat act de revelare a patriotismului. „Vreți să fiți români, votați drumul de fier!“, exclama deputatul Anastase Stolojan în 1868.
Democraţie şi capitalism, un mariaj neaoş românesc
„Firmele ne exploatează, ne muncesc, ne ţin peste program, directorii ţin cu cei din vîrf, ne dau salarii de nimic, iar rezultatul final, profitul companiei, este făcut prin exploatarea noastră.“