Înainte să întrebi, întreabă-te!

Publicat în Dilema Veche nr. 701 din 27 iulie – 2 august 2017
Înainte să întrebi, întreabă te! jpeg

Una dintre cele mai evidente trăsături ale lumii libere este prestigiul extraordinar pe care îl are întrebarea. În paradigma noastră de civilizație, există o legătură directă între civilizație și rațiune. Cu cît mai multă rațiune, cu atît mai multă civilizație. Iar rațiunea europeană este una a întrebării. Spiritul (auto)critic – marea cucerire a minții europene – este, în fond, tot un rezultat al îndelungii exersări a întrebării. La noi, maximul libertății este perfect echivalent cu posibilitatea de a întreba orice, pe oricine, public sau privat. Poate de aceea sîntem fascinați de întrebările pe care le pun copiii: întrebări nu doar dezinhibate, dar complet eliberate de constrîngerile logicii și ale experienței. Orice limitare a posibilității de a pune oricînd, oricui, orice întrebare este o limitare a libertății totale. Că ne oprește legea sau bunul-simț, frica sau poliția, contează mai puțin. Important este că ceva ne oprește să punem întrebări și, cu asta, amputează din libertatea noastră deplină. De fapt, libertatea de exprimare, de-a dreptul sacră pentru orice democrație europeană, este nu doar libertatea de a afirma ci, mai ales, libertatea de a întreba.

În ordinea rațiunii moderne, întrebarea a devenit mai importantă decît răspunsul. Întrebarea – și nu răspunsul – a ajuns să ex­prime curajul, simțul responsabilității, in­­te­ligența. Nu puțini sînt cei care îm­păr­tă­șesc fai­moasa aserțiune a lui Voltaire: judecă un om mai degrabă după întrebările pe care e în stare să le pună decît după răspunsurile pe care e în stare să le dea!

Prestigiul social al întrebării este dublat de un statut intelectual pe măsură. Se spune că numai întrebările bune aduc răspunsuri bune. Socrate, înțeleptul fundamental al culturii europene, era un mare întrebător. De mici, oamenii liberi sînt încurajați, ba chiar educați anume, să întrebe. Se spune că, dacă vrei să faci performanță în orice domeniu, trebuie să te înconjori de oameni capabili să-ți pună întrebări. Întrebările bune, se înțelege.

Există, însă, și un gen anume de întrebări care, chiar dacă nu sînt atît de ziditoare social, nu sînt mai puțin importante: întrebările interioare, cele pe care ni le punem nouă înșine, în tăcere. Să privim spre teatru ca spre una dintre artele pe care noi, europenii, le-am inventat și le-am desăvîrșit. În teatru, se face distincția între monolog (un text lung pe care un personaj îl spune altor personaje din piesă), aparte (un comentariu pe care un personaj îl face, pentru sine și pentru public, în prezența altor personaje) și solilocviu (un text pe care personajul îl spune ca pe un dialog cu sine însuși, se întreabă și încearcă să-și răspundă). Faimosul „monolog“ al lui Hamlet („A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea…“) este, de fapt, un solilocviu.

Și nu doar dramaturgii scriu solilocvii. Poate că cel mai cunoscut și influent solilocviu non-teatral este cel scris de Sf. Augustin – lucrare în care sfîntul se întreabă și-și răspunde necontenit, încercînd să afle adevăruri fundamentale despre sine și despre Dumnezeu. Într-un pasaj celebru ulterior acestei lucrări, Sf. Augustin spune că a scris Soliloquies ca și cum el și rațiunea lui ar fi fost două entități separate care se întreabă una pe cealaltă chestiuni fundamentale în scopul aflării tainelor propriului suflet credincios. Psihologia modernă atrage atenția asupra pericolelor dedublării – duse la limită, acestea devin psihopatologii cu nume grele, precum „schizofrenie“. Dar, în limite firești, temperate, asemenea luări la întrebări ale sinelui sînt chiar necesare. Cum altfel să asiguri curățenia spiritului propriu dacă nu îl iei la întrebări periodic?

Din păcate, formele euforice ale libertății, de care nici unul dintre noi nu e ferit, se manifestă și prin întrebări, cum să le zic, aiurea. Întrebi ca să te afli în treabă, întrebi ca să zici ceva sau pur și simplu întrebi ca să întrebi. Spațiul public românesc este plin de asemenea situații. Fiecare dintre noi poate face rapid un inventar de astfel de situații la care a asistat. Și eu cred că întrebările tari, pugnace, sînt benefice. Niciodată asemenea întrebări nu sînt degeaba. Virulența unei întrebări nu-i asigură calitatea, nu o face să fie o întrebare bună. De aceea, am impresia că cea mai bună cale ca să ne asigurăm că punem o întrebare bună este aceea de a ne o pune nouă înșine, înainte de a o rosti. Sau poate că nu. Mă-ntreb și eu…

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Brad Pitt respinge cererea „opresivă și hărțuitoare” a Angelinei Jolie de a face publice mesaje din care ar rezulta agresiuni fizice asupra ei
În cea mai recentă rundă a litigiului în curs de desfășurare dintre Brad Pitt și Angelina Jolie cu privire la podgoria/vinăria franceză Château Miravel a fostului cuplu, cei doi se luptă cu privire la cererea actriței ca Pitt să predea comunicări legate de un incident din 2016.
image
Cum putem trece mai ușor peste zilele toride: zona corpului care ne ajută să ne răcorim eficient
Mihaela Bilic, medic nutriționist, a explicat pe rețelele de socializare ce măsuri putem lua pentru a suporta mai bine aceste zile caniculare. „La baza gâtului există o zonă termosensibilă care transmite întregului organism informațiile despre căldură”, susține dr. Bilic.
image
Cum să reduci căldura din mașină pe caniculă. Sfaturile specialiștilor
Vara aceasta se anunță a fi una dintre cele mai călduroase din istoria României, cu temperaturi care depășesc limita de 40 de grade celsius, iar temperaturile extreme afectează negativ orice mașină.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.