Citatele celebre, care circulă desprinse de sursă, cu nesfîrșite variații și adaptări la situații noi, au, printre altele, meritul de a menține în conștiința vorbitorilor fapte de limbă arhaice.
Înainte de a deveni un cuvînt-cheie al politicii economice internaționale, „reziliență” era folosit în română destul de rar, doar ca termen de specialitate.
Un cuvînt familiar-argotic neînregistrat de dicționare, probabil o creație relativ recentă, dar deja destul de răspîndită, este mocăciune – format de la adjectivul invariabil moca – „gratis”.
Un caz interesant este cel al cuvintelor care denumesc locul „unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri” – definiția din DEX pentru sinonimele răscruce și răspîntie.
Chiar dacă termenul reveneală poate fi relativ nou, conceptul este vechi: în schițele lui Caragiale (de pildă, în Repaosul dominical), verbul care descrie ieșirea din mahmureală este a se drege, iar remediile evocate sînt șvarțul (cafeaua neagră) și schembeaua (ciorba de burtă).
Nu e nevoie de o epidemie pentru a constata că termenii care desemnează aglomerările umane – buluceală, îmbulzeală, îngrămădeală, înghesuială, aglomerație – sînt marcați negativ.
De cînd pandemia a schimbat rutina vieții cotidiene și a adus în circulație cuvinte, expresii și sensuri noi, mai mulți lingviști – de la noi, ca și din alte părți ale lumii – au semnalat inovațiile și au atras atenția asupra rapidității cu care acestea se răspîndesc.
Eufemismul convenționalizat corecție este stînjenitor, mai ales în vremea noastră, pentru că păstrează în memoria sa lexicală o atitudine favorabilă, o viziune în care pedeapsa corporală apare ca normală, educativă și justificată.
Atunci cînd întîlnește în mass-media tradițională sau în Internet o nouă știre despre un mare artist sau o mare artistă cărora tocmai i s-a întîmplat ceva (de obicei un eveniment grav, tragic, uneori o poveste plăcută și înveselitoare, cîteodată o simplă aniversare), publicul se poate aștepta la informații despre categorii foarte diferite de persoane.
A plănui a căpătat în timp conotații negative, consemnate de dicționarele noastre curente: în DEX, un subsens al său este echivalat cu a unelti şi a urzi.
Redefinirile juridice ale unor termeni intens folosiți în ultima vreme (mai ales carantină şi izolare) îi vor fi făcut poate pe unii cititori să-i caute și în dicționarele noastre, mai ales în cele puse la dispoziția tuturor de foarte utila platformă dexonline.
Singularul beton a devenit în limbajul colocvial un adjectiv invariabil, cu sens metaforic apreciativ, chiar superlativ, în vreme ce pluralul betoane este, în același registru, o metonimie depreciativă, cu note depresive.
În povestea benzii desenate româneşti nu frapează doar prea lenta pătrundere a denumirii în dicționare, ci şi diferența dintre istoria obiectului și istoria denumirii.
Sensurile noi ale substantivului silicon și familia lexicală dezvoltată de acesta în limbajul așa-zisei „prese mondene” și în registrul familiar al românei actuale s-au banalizat deja, de mai bine de un deceniu.
Perechea de sinonime atrage atenţia asupra unui conţinut, îi conferă mai multă greutate: două cuvinte legate printr-o conjuncţie par să spună mai mult decît unul singur.
Cum se întîmplă în genere cu termenii populari şi argotici, mitilic alunecă uşor de la un sens la altul, păstrîndu-şi constant un nucleu semantic, conotaţiile negative şi folosirea glumeaţă.
Există şi un corespondent parţial al „familiei extinse”, în stilul colocvial: familion, definit în Micul dicţionar academic ca „familie mare” şi „familie reunită”.
Săptămîna trecută, în comunicarea oficialităţilor cu cetăţenii a intervenit o scurtă neînţelegere, care a trezit unele comentarii şi controverse în mass-media, fiind apoi uitată, sub influenţa noilor ştiri proaste.
