Unde ne e locul

De multe ori, în varii circumstanţe, cel puţin eu, una mă întreb dacă mă potrivesc sau nu în locul respectiv. Dacă am ce căuta în acel grup de persoane, din care am ales, mai mult sau mai puţin de bunăvoie, să fac parte pentru o perioadă de timp.

Sigur că asemenea dubii, într-o lume în care oamenii se reped să facă parte din grupuri cu care nu au vreo legătură, ci doar interese, par superflue. Şi totuşi, întrebările care se pun, la prima mînă, sînt următoarele: „Ce înseamnă să-ţi găseşti locul?“ şi „Despre ce fel de «grupuri» e vorba?“ În nici un caz nu e vorba de nu ştiu ce organizaţii iniţiatice, în care să fii admis dacă te dai de trei ori peste cap – evident, nu la propriu... Ci de diverse comunităţi personale şi profesionale în care vrei să te integrezi şi să te simţi – dacă nu confortabil – măcar neutru.

Să-ţi găseşti locul înseamnă cel puţin să fii între nişte oameni care să nu te mai facă să-ţi pui această întrebare. Cu care să comunici fără să deschizi neapărat gura. Cînd înaintezi în vîrstă şi ai prins, aşa, en passant, mai multe epoci şi n-ai înţeles pînă la capăt nici una, ba mai ai şi mania de a-ţi continua studiile toată viaţa (într-un soi de obsesie autoiluministă), pe de o parte, dar şi de a nu fi în vreun fel încartiruit, pe de alta, e chiar greu să reuşeşti acest lucru.

De aceea, în variile grupuri despre care vorbeam, grupuri profesionale, rămîi un soi de prezenţă din altă lume, la propriu: ca-n filmele cu alieni care tranzitează pămîntul, din succintă curiozitate. Se susţin comunicări academice: da, le înţelegi, eşti tolerat în grup, dar mai ai destul pînă să fii tu însuţi actor, pînă să ai curajul unei cercetări proprii serioase şi relevante. Mergi la evenimente mondene şi, da, te saluţi cu diverşi oameni care nu-ţi spun mare lucru, dar nu duci relaţiile mai departe, nu stăpîneşti suficient mecanismele unei lumi îmbîrligate.

Eşti mereu, în lumile astea, „pe punctul de a...“ Simţi că „ai putea...“, că aproape ţi-a venit momentul, dar mereu e ceva ce te ţine şi te face să te dai doi-trei paşi înapoi: „Dacă nu mă pricep destul?“ e întrebarea care te întoarce. Însoţită de ideea veşnică să te mai pregăteşti, pentru că lucrurile astea nu le-ai învăţat sistematic, într-o şcoală...

Mai de mult, cînd mă gîndeam ce vreau să fac, ţin minte că am ales jurnalismul pentru că, mi-am zis atunci, îţi permite să schimbi mereu lumile pe care le cunoşti, mediile în care te mişti, n-ai cum să te plictiseşti. Reversul medaliei: nu cunoşti nici una pînă la capăt şi eşti suspendat între lumi, de frică să nu te împotmoleşti în vreuna dintre ele.

Dar, din fericire, mai sînt şi „grupurile personale“, pe lîngă cele profesionale. Aici, măcar, trebuie să te simţi în largul tău, la locul tău. Sînt „colegii de muncă“ cu care glumeşti, bei, uneori chiar vorbeşti, dar pe care te întrebi dacă-i cunoşti în mod real. Sînt prietenii din facultate cu care, constaţi – cu foarte mici excepţii – că nu prea ai nimic de împărţit. Cu cei din liceu, de care chiar eşti legat, ai lucruri în comun, dar cumva, au rămas prinşi într-un trecut din care, parcă, nu mai scapi niciodată. Apoi, cei din copilărie, şi mai dragi sufletului tău, organici aproape, dar pierduţi prin lumea largă şi posibil de adunat doar din cînd în cînd.

Mai rămîne familia. Şi veţi spune, pe bună dreptate: dacă nici în familie nu-ţi găseşti locul înseamnă că eşti cu totul dus cu pluta... Dar nu se pune problema că nu ţi-l găseşti, ci doar că şi membrii familiei tale, mici şi mari, mai evoluează şi ei, şi au aşteptări diferite de la tine şi de la rolul pe care trebuie să-l îndeplineşti în contextul lor: rol ce devine tot mai responsabil...

Nici unul dintre rolurile astea nu e unilateral: cînd îl îndeplineşti pe unul, se bulucesc şi celelalte pe fundal, în diferite proporţii, ca o cocoaşă a cămilei ce ai devenit... Evident, răspunsul înţeleptului din ce cultură vreţi ar fi că acel loc îl găseşti doar în tine şi în raport cu divinitatea... Dar nu e doar/ chiar aşa: în realitate, ţi-l afli jonglînd abil cu crîmpeie din toate cele amintite pînă acum. Sau măcar cu unele dintre ele.