Sus, în aer – şi în panică

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Extenuantul efort personal jpeg

Pentru prima dată am zburat cu avionul prin 1993, spre Paris. Era o zi însorită de vară (după cum ne-au învăţat compunerile şcolare să începem), cu un cer iremediabil de senin. Eram îndrăgostită, şi zborul a fost precum cel din filmele siropoase cu pretenţii, în care sînt scene cu visele protagoniştilor: lin şi idilic. 

Aşa am crezut că sînt toate zborurile. Devenisem o fană a călătoriilor cu avionul (deşi, desigur, nu avusesem decît una) şi povesteam tuturor despre senzaţiile minunate pe care le trăisem. Pînă într-o zi cînd ne-am hotărît să facem o călătorie mai lungă, în SUA, şi prin SUA, tot cu avionul. Una dintre călătorii, cea pînă la Miami, în care pilotul tot spunea că ocoleşte ariile de furtună, în timp ce avionul se zgîlţîia îngrozitor, într-atît de tare încît ceaiul servit de stewardesele precipitate se tot vărsa pe tine, opărindu-te, mi-a schimbat, însă, perspectiva: de atunci încolo, nu am mai privit zborurile ca pe ceva idilic, ci dimpotrivă, ca pe o teroare. 

Ştiu, nici una, nici cealaltă dintre percepţii nu e sănătoasă: ambele sînt exagerări. Şi cum cele negative, cel puţin în ce mă priveşte, sînt mai puternice decît cele pozitive, am rămas mult timp cu ideea că zborurile sînt o teroare. Ce-i drept, diverse incidente aleatorii m-au ajutat să-mi reconfirm percepţia: un zbor spre Paris pe furtună, în special la aterizare, în care o doamnă drăguţă şi în vîrstă de lîngă mine, franţuzoaică, încerca să mă liniştească spunîndu-mi că totul va fi bine, în timp ce eu îi răspundeam, sistematic: „O să vedem!“ 

Multele zboruri spre Viena, cu Austrian Airlines, m-au adus pe mult visata linie mediană. Mai erau turbulenţe, dar minore, şi avioanele ajungeau, de multe ori, la destinaţie înainte de ora anunţată. Pentru turbulenţe am găsit soluţii: cîteva rugăciuni şi un pahar de vin roşu. Toate, însă, calculate pentru zboruri europene de două-trei ore. 

Pentru încă un zbor peste Ocean nu eram pregătită. Nu aveam un sistem de apărare gata pus la punct. Da, ştiu, sînt oameni care fac asta săptămînal, şi puţin le pasă. Dar e o altă situaţie… Urcîndu-mă în avionul spre Statele Unite, în partea de la etaj (căci şi avioanele sînt acum – precum personalele de altădată, pe care le luam între Braşov şi Zărneşti, fără bilet, cu „naşul“ – suprapuse), toate s-au legat, parcă, din prima. Erau puţini oameni sus (pentru că trebuia să plăteşti ceva în plus ca să ai mai mult loc pentru picioare) şi păreau foarte degajaţi. Ecranul din faţă era doldora de filme, dintre care unele chiar bune, iar stewardesa nu îţi plasa de-a dreptul tava pe măsuţă, ci-ţi înmîna, mai întîi, meniul. Mici amănunte, dar care uşurează „chinul“ chiar unui fricos patentat. 

Recunosc că la liniştea zborului a contribuit şi doamna de vîrsta a doua spre a treia, din stînga mea. Singură pe trei scaune, nu părea deloc îngrijorată, ci, dimpotrivă, avea non-stop întipărită pe faţă o mulţumire care putea fi transmisă şi celorlalţi. După ea m-am luat comandîndu-mi şampanie, căci se putea şi asta. Şi aşa, cu filme şi şampanie, precum şi cu o faţă radioasă alături, am trecut, cît se poate de lin, Atlanticul.

La întoarcere, în noapte (mai palpitant), situaţia nu a mai fost aceeaşi. Etajul avionului respectiv devenise chiar ca acela al personalului Braşov-Zărneşti, în sensul că era foarte aglomerat. Ceea ce, într-alt fel, era liniştitor (deşi, desigur, am văzut destule filme cu dezastre aviatice şi mulţi pasageri în avion). Puteai auzi tot ce vorbeau vecinii, unde lucrează, de cine sînt îndrăgostiţi, puteai să-i vezi cum îşi leapădă pantofii şi se încalţă în ciorapi dungaţi, cu care merg tiptil pînă la toaletă… 

Era o senzaţie confortabilă de umanitate plăcut sufocantă în preaplinul şi în zvîcnetul ei. Am adormit pe fondul acestei forfote şi m-am trezit peste cîteva ore, cînd toţi ceilalţi dormeau, iar avionul era învăluit în beznă şi tăcere. Şi deodată, aproape doar pentru mine (ori aşa am simţit eu atunci, în orgoliul meu nemăsurat), soarele a răsărit peste Ocean, umplînd cu o perfectă lumină roz-bleu-aurie geamlîcul de lîngă noi şi întregul avion.   

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.