Încremenirea și lumile

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Încremenirea și lumile jpeg

Sînt zile în care, după întîmplări tumultuoase, pur și simplu încremenești. Te așezi pe o canapea și nu te mai poți ridica de acolo. Te eternizezi în postura de spectator. Spectacolul lumii se desfășoară, pe diverse planuri, în fața ochilor tăi. Poți să-l urmărești, dar nu prea mai poți să te implici. Parcă te ține ceva lipit de canapeaua aia, precum pe Al Bundy din serialul de altădată.

Există mai multe lumi pe care le poți urmări de acolo. De pildă, cea de pe geam. Dacă ai norocul ca fereastra ta să dea spre o adevărată junglă, în spatele căreia se întinde o zonă de case vechi, nu te plictisești mai niciodată. Vegetația crește și-și schimbă formele și culorile, de la o lună la alta, de la o zi la alta, ba chiar de la o oră la alta. La prima oră a dimineții, copacul meu care se ițește de după un zid cenușiu cu vreo două hornuri pe el și plin de umbre. Umbrele altor copaci, nici pe departe atît de perfecți precum copacul meu, dar și cea a acoperișului cenușiu, și el dotat cu un horn cochet plasat într-o parte, ca o cușmă pe-o ureche. Hornuri care-mi amintesc de cele din Chim Chim Cher-ee-ul lui Mary Poppins, deși, cel puțin pînă acum, nimeni nu a dansat pe ele. Cu excepția unor pîlcuri de ciori, pescăruși și porumbei locali, care se fîțîie diminețile pe acoperișuri.

Dar nu sînt doar acoperișuri: există și tot soiul de turle și turnuri pe care le place să se așeze. Un turn rotund e preferatul lor. Mai e și unul pătrățos, cu multe fire împrejur, asemenea unui punct de observație. Și două turle de biserici. Printre ele se bagă-n seamă un acoperiș sclipitor, despre care zici că-i de aur.

Toate astea, în lumina de dimineață, pot fi de la cenușii la roz și violet. Apoi soarele se întrevede în spatele pomului perfect, ca o minge de foc, fix printr-o gaură din frunziș. Ca să schimbe lumina în galbenă, aurie, portocalie. Și, în timpul zilei, în cenușie-lăptoasă ori bleu-tăioasă. Culminînd seara cu un albastru spre indigo vîrstat cu galben.

Asta e doar una dintre lumile pe care le poți observa și-n care te poți implica de pe canapea. O alta e cea din ecranul negru și plat. Asta e o combinație de filozofii și iluzii. Fie că e vorba de The Kominsky Method (Chuck Lore, 2018-, cu Michael Douglas, Alan Arkin), un serial mai mult decît inteligent despre bătrînețe și moarte și cum să le faci față, printre altele – dar și despre relații, dintre parteneri și dintre părinți și copii, și despre statutul actorului în lumea de azi. Serial în care n-am auzit aproape nici o replică nelalocul ei și în care am fost fascinată, printre altele, de personajul chelnerului Alex.

Fie că e cea creată de personajele feminine și feministe ale lui Meryl Streep, în filme disponibile acum. Pe lîngă celebra Donna din Mamma Mia! (Phyllida Lloyd, 2008), mai sînt, printre destule altele, vizibile Jane Adler din It’s Complicated (Nancy Meyers, 2009), Kay din Hope Springs (David Frankel, 2012) și Ricki din Ricki and the Flash (Jonathan Demme, 2015), variantele mai mature ale lui Molly din Falling in Love (Ulu Grosbard, 1984) și ale Francescăi din The Bridges of Madison County (Clint Eastwood, 1995). Jane, Kay și Ricki sînt femei mature, în jur de 50 de ani, care își caută identitatea și-ncearcă să-și păstreze feminitatea pe fondul unor relații complicate cu sexul opus și al maternității. Jane e divorțată, fermecătoare și are o carieră reușită. Kay e căsătorită de-o viață și nesigură pe farmecele ei. Iar Ricki a ales o carieră mulțumitoare pentru ea, dar nu fulminantă, în detrimentul familiei. Toate trei împreună alcătuiesc nu doar un tablou al feminității mature, ci și o rețetă de posibilă supraviețuire după o anumită vîrstă. Dar și o lume în care te poți recunoaște, măcar pe alocuri.

O a treia lume, pe lîngă cea de dincolo de geam și de ecran, e cea de după ușa de la intrare. Practic, lumea pe care o numim reală. Care începe să se prefigureze cu bezna temporară, igrasia de pe holuri și gîndacii roșii, mari, care mai urcă tacticos – ce-i drept, rareori – scările. Care se prelungește cu orașul fără trotuare ori cu trotuare excesiv de largi pe care circulă, la grămadă, pietoni, trotinete, biciclete, skateboard-uri, cîini și pisici. În care oamenii achiziționează și consumă diverse chestii, de multe ori în mod disperat. Unde, mai nou, tocmai am fost să ne votăm președintele, într-o secție în care totul a decurs eficient și civilizat. Civilizat a decurs și cînd l-am votat pe Ion Rațiu, pentru prima dată după revoluție. Și apoi cînd l-am votat pe Emil Constantinescu, am sărit în sus de bucurie și am crezut că ni s-a schimbat viața. Pentru scurt timp. Și cînd am făcut sacrilegiul, considerat necesar, de a pune ștampila pe Ion Iliescu ca să nu iasă Vadim Tudor.

Dar și acum, cînd candidatul meu a ieșit pe locul trei, însă rezultatele sînt OK și așa. Și se impune cu necesitate să mergem să votăm și în al doilea tur. Ca să ajungem mai aproape de  normalitatea lumii ăsteia din afară, pe care ne-o dorim tot mai în armonie cu celelalte două. Ba chiar am vrea să le absoarbă, ca să nu mai trăim atît fiecare în turnul lui. Ci să zburdăm, cu folos, în cea exterioară, devenită, brusc, prietenoasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.