Am primit textul de mai jos din partea unui coleg de liceu și bun prieten, care trăiește de mult în Marea Britanie. Cifrele și procentele pot părea fastidioase, dar mi se par un excelent prilej de reflecție despre ideea de „referendum“, despre „democrație“, „popor“, „opinie publică“ etc . Îl propun deci cititorilor Dilemei vechi, cu certitudinea că vor fi la fel de sensibili ca și mine la iradierea colaterală și subtextuală a analizei. (Andrei Pleșu)

Sîmbătă, 23 iunie, s-au împlinit doi ani de la referendumul privind așa-numitul Brexit. Aniversarea va fi pentru mulți, în Marea Britanie și nu numai, un nou prilej de meditație asupra acelui eveniment crucial.

În ce mă privește, această aniversare m-a determinat să privesc din nou, cu un ochi proaspăt, datele statistice referitoare la votul din acest referendum. Am constatat că trecerea timpului a conferit o nouă semnificație acelor date și că pot fi trase noi concluzii, care pentru mulți pot fi cu totul surprinzătoare.

Să examinăm principalele date:

● Rezultatele: voturi pro-Brexit – 17.410.742; voturi anti-Brexit – 16.141.241; total: 33.551.983; diferență în favoarea Brexit – 1.269.501 voturi.

Concluzie: Dacă 634.750 de alegători din peste 33,5 milioane ar fi votat invers, nu am fi avut Brexit.

● Voturile pe grupuri de vîrstă:

● 18-24 ani: 25% pro-Brexit; 75% anti-Brexit (observăm că trei sferturi din totalul acestor tineri au votat pentru rămînerea în Uniunea Europeană)

● 25-49 ani: 44% pro-Brexit; 56% anti-Brexit

● 50-64 ani: 56% pro-Brexit; 44% anti-Brexit

● 65+ ani: 61% pro-Brexit; 39% anti-Brexit

Concluzie: Unul dintre factorii principali care au contat în victoria celor pro-Brexit a fost legat de vîrsta alegătorilor. Un al doilea factor a fost însă proporția în prezentarea la vot.

● Prezentarea la vot pe grupuri de vîrstă (cifre finale, după corecții asupra evaluărilor inițiale):

● 18-24 ani: 64% din alegătorii înregistrați – o proporție considerabil mai mare decît cea evaluată inițial și care contrazice afirmația celor pro-Brexit că tinerii nu ar fi interesați de chestiunile privind prezența în UE

● 25-39 ani: 65% din alegătorii înregistrați 

● 40-54 ani: 66% din alegătorii înregistrați

● 55-64 ani: 74% din alegătorii înregistrați

Tendința devine deja clară, dar ce urmează este de-a dreptul uimitor:

● 65+ ani: 90% din alegătorii înregistrați

Concluzie: Votul celor în vîrstă de 65+ apare de foarte mare importanță.

● Pentru a vedea însă cît de important a fost cu adevărat votul celor de vîrstă 65+, trebuie să cunoaștem numărul real al persoanelor din acest grup de vîrstă care au votat la referendum. Chiar în absența unei cifre oficiale în acest caz, numărul poate fi estimat cu un grad acceptabil de acuratețe. Se știe, din cifrele oficiale, că în referendum au votat circa 33,6 milioane de persoane și că aceasta a reprezentat circa 72,2% din numărul total al alegătorilor înregistrați. Deducem, de aici, că numărul total al alegătorilor înregistrați a fost de circa 46,5 milioane. Populația Marii Britanii în 2016 a fost de circa 64,5 milioane, numărul persoanelor sub 18 ani a fost de circa 14,5 milioane, deci numărul persoanelor peste pragul vîrstei de votare a fost de circa 50 de milioane. Numărul total al persoanelor de vîrstă 65+ în Marea Britanie, în 2016, a fost de circa 10,5 milioane. Astfel, proporția celor peste 65 de ani în totalul populației de vîrstă care ar permite votarea a fost de circa 21%. Dacă presupunem aceeași proporție în numărul total al alegătorilor înregistrați, găsim numărul alegătorilor înregistrați de vîrstă 65+ ca 21% din 46,5 milioane, adică 9,76 milioane. (Să observăm că acest număr reprezintă o subestimare, fiindcă este mai probabil decît media, ca persoanele peste 65 de ani să fie înregistrate ca alegători.) Întrucît se știe că în grupul de vîrstă 65+ au participat la vot 90% din numărul alegătorilor înregistrați, rezultă că numărul alegătorilor din acest grup de vîrstă care au votat a fost de circa 8,78 milioane. Deci, peste un sfert din totalul celor care au votat în referendumul asupra Brexit au fost în vîrstă de peste 65 de ani.

● Putem examina acum o cifră și mai semnificativă: diferența dintre numărul de voturi pro și anti-Brexit în acest grup de vîrstă. Conform cifrelor din paragraful 2, 61% din alegătorii peste 65 de ani au votat pentru Brexit, deci 61% din circa 8,78 milioane, adică circa 5,35 milioane. Rezultă că circa 3,43 milioane de alegători de vîrstă 65+ au votat anti-Brexit și, deci, diferența dintre votanții pro și anti-Brexit în acest grup de vîrstă a fost de 1,92 milioane. Acest număr este semnificativ mai mare decît diferența totală de aproximativ 1,27 milioane între voturile pro și anti-Brexit în toate grupurile de vîrstă. Ceea ce înseamnă că întreaga diferență în numărul de voturi care a dus la victoria susținătorilor Brexit în referendum ar putea fi atribuită, în principiu, votanților în vîrstă de peste 65 de ani. Cît despre numărul de circa 635.000 de voturi, menționat în paragraful 1 ca înclinînd balanța în acest referendum, toate acele voturi ar putea fi cu atît mai mult atribuite, în principiu, alegătorilor în vîrstă de peste 65 de ani.

● În fine, să aruncăm o privire asupra datelor statistice referitoare la mortalitatea în Marea Britanie.

În cei doi ani 2016 și 2017, numărul de decese în Marea Britanie a fost, respectiv, de 595.659 și 605.879; aceasta înseamnă un total de 1.201.538 de decese, adică aproximativ 1,2 milioane. Din iunie 2016, cînd a avut loc referendumul, și pînă acum au trecut exact doi ani, și putem presupune că numărul total de decese în acești doi ani este de asemenea în jur de 1,2 milioane. Potrivit datelor statistice, numărul de decese atribuite altor cauze decît bolilor și vîrstei înaintate nu a depășit 100.000 pentru doi ani. Deci ar rămîne 1,1 milioane de decese atribuite diverselor boli și vîrstei înaintate. Conform curbelor statistice oficiale, considerabil mai mult de 60% din decese au loc peste vîrsta de 65 de ani. Chiar și cu limita inferioară de 60%, putem conchide că cel puțin 660.000 de persoane peste 65 de ani au decedat în ultimii doi ani de la referendum. Ceea ce ne permite să spunem că, în principiu, toți cei 635.000 de alegători care au contat pentru înclinarea balanței în referendum ar putea să fi murit deja, de atunci.

Desigur, concluzia nu e corectă din punct de vedere strict logic, dar ea reprezintă un caz elocvent de „mod în care pot fi privite lucrurile“. Marea Britanie este încă în Uniunea Europeană, procesul legat de finalizarea Brexit-ului va mai dura peste un an și consecințele sînt încă neclare.

Cîți alții dintre votanții Brexit nu vor mai apuca să vadă primele consecințe reale ale votului lor? 

Mihai Vasilescu este jurnalist stabilit la Londra.