Andrei MANOLESCU

Oamenii n-au fost, poate, mai răi sau mai buni în istoria lor, dar instrumentele prin care au exercitat răul au variat considerabil, adică s-au dezvoltat.

„E foarte bine să-ți dezvolți furia, dar trebuie s-o folosești în mod controlat, pentru că nu poți să încalci regulile. Și în ring, și în viață sînt reguli de respectat.”

Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.

Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.

Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Nu urma să fiu decît unul dintre cei 30 de jucători mai mari sau mai mici care aveau onoarea să exerseze cîteva mutări cu unul dintre cei mai mari jucători ai tuturor timpurilor.

M-au alarmat agenții de pază ai unei bănci care au scos pistoalele lor enorme în fața mea, oprind pur și simplu circulația pietonilor, în momentul în care a apărut duba blindată care venea să transporte banii.

Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.

Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.

„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Există unele întîmplări reale care pot părea exagerate și sînt greu de crezut.

Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.

Nu era clar cine l-ar fi înlocuit la putere pe un Hitler asasinat și exista temerea că ar fi putut fi succedat de cineva mai competent pe plan militar.

Jurnaliștii erau pe atunci tratați ca niște păsări rare, mulți se străduiau să-și facă reclamă prin intermediul lor, să apară în ziar sau la televizor, nu se putea rata o asemenea ocazie.

Foarte puțini reușeau să evite recrutarea, de obicei pe motive medicale mai mult sau mai puțin reale.

Văzînd cum statul rus actual se comportă aproape la fel ca cel sovietic, nu se poate evita o întrebare logică: cît din comunism a fost de fapt un rău rusesc?

Fizicianul italian Carlo Rovelli – în cartea sa recent tradusă în românește la Editura Humanitas sub titlul Și dacă timpul n-ar exista? – dă un exemplu anecdotic despre cît de greu le e oamenilor normali să-și adapteze mintea la descoperirile revoluționare ale științei.

O trecere în revistă a felului în care cei mai cunoscuți dictatori din ultimul secol au fost înlăturați de la putere.

Pe mulți oameni i-am simțit foarte reticenți cînd li se vorbea despre lucrurile teribile săvîrșite de Putin în cariera sa politică.

Localnicii ne-au spus de atunci că stațiile pot fi folosite și drept adăposturi antiaeriene, chiar și în caz de atac atomic.

Ar fi fost preferabil să ne putem continua obiceiul văicărelilor noastre minore, de pace.

Ca observație generală, vesticii dau impresia că sînt mai raționali și mai calmi decît esticii.

Lîngă localul de pe vîrf era un punct de belvedere, din acela atîrnat deasupra hăurilor, cu podea transparentă. Am privit teribila priveliște din jurul nostru.

Ai zice că din comunism au ieșit două feluri de oameni care nu se pot împăca între ei, două Românii.

Era poet, era un om pasionat de artă, de arhitectură, de cultură, de sport și, probabil, de tot ceea ce era interesant pe lumea asta.

Cum-necum, am suportat drumul destul de lung pînă la Madrid, închipuindu-mi că aveam de bifat un exercițiu anticlaustrofobic.

Nu doar filmele și cărțile SF sînt inspirate de cercetările fizicienilor. Uneori se întîmplă și invers.

Cum să te duci la un restaurant din stațiune și să aranjezi organizarea unei mese în după-amiaza de 31 decembrie?

Norocul unui individ ține și de felul în care îi este „setată” o anumită parte a creierului, responsabilă cu conexiunile.

Eticheta de norocos sau ghinionist este mai curînd un construct narativ pe care îl folosim în alegoria despre sine și lume.

Cum pot unii să ia decizii proaste și să iasă bine sau cum pot alții să ia decizii bune și să iasă prost?

„Ajutorul dat unui jucător se bazează foarte mult și pe sprijinul social pe care jucătorul îl are în viața de zi cu zi.”

Ultima oară am văzut-o pe vajnica lui bunică ținîndu-se de balustrada terasei de la etaj, cu părul ei negru în vînt, pe fondul unui cer plumburiu amenințător, ca și cum ar fi condus casa pe furtună, într-un tablou de Turner.

Niciodată nu va fi prea mult sau prea tîrziu să le spunem tinerilor, cît mai amănunțit, cum era de fapt viața de dinainte de 1989.

„Eu n-aș recomanda nimănui din România să cumpere ceva gata construit, la cheie.“

Vocea îi era inconfundabilă, clară și de-o vibrație aparte, argumentele – imbatabile, stilul retoric ca al bunilor avocați americani din filme, tonul măsurat și uneori cu o ironie sobră.

Am calculat cîte chifle ne trebuiau ca să nu ne mai fie foame, așa încît să ne rămînă și destui bani de vodcă.

Procesul psihologic de „trezire” prin care a trecut Gordievski pare extrem de interesant, cu atît mai mult cu cît e povestit de el însuși.

Am ajuns să trăim într-o lume a parolelor, a codurilor, a username-urilor și a deslușirii graficelor care să demonstreze că „nu sînt robot”.

Cazul său este cel al tuturor marilor mistici, al tuturor eroilor Cunoașterii.

Este mult mai interesant să trăiești fără să cunoşti decît să ai răspunsuri care ar putea fi greșite.

Noi sîntem însă un soi de sălbatici aparte, care folosesc smartphone-ul.

„Patronii țin la noi, la români, că nu mai găsesc oameni așa buni care să muncească pe bani puțini.”

În 1968, sovieticii au pierdut în nordul Pacificului un submarin, care avea la bord trei rachete cu focoase nucleare, fiecare dintre ele fiind mai puternică de 65 de ori decît bomba de la Hiroshima.

Mulți or fi crezut în acele luni de vară că pandemia s-a dus de tot, că nu mai revine și, chiar dacă revine, „mai vedem noi atunci”.

I-am privit cu multă satisfacție pe britanici cum se buluceau către acea poartă ca niște români, ca să zic așa.

Problema a rămas acolo, importantă și gravă, nu doar pentru Afganistan, ci și pentru Statele Unite și aliații lor.

În esență, din punct de vedere politic, lumea n-a evoluat prea mult în ultimele două, chiar trei milenii și nici la noi nu e altfel decît la alții.

Criticarea președintelui face parte din regulile jocului politic, dar cu golful ce-ați avut?