Cum e azi, cum era odată
Auzim mereu că războiul din Ucraina e ceva neașteptat, de o barbarie incredibilă, despre care nu ne închipuiam că ar mai fi posibilă în secolul al XXI-lea. Istoricii observă că armata Rusiei din timpul lui Napoleon era mult mai civilizată. Dincolo de metodele barbare și retrograde al invaziei rusești, specialiștii spun că aplicarea sancțiunilor internaționale de pînă acum a întors economia Rusiei în urmă cu vreo 15 ani. Dar războiul și sancțiunile afectează nu doar Rusia, ci și economia globală. Estimările vorbesc de creșteri mai mici decît cele cu care ne-am obișnuit sau chiar de scăderi. Trebuie să ne pregătim pentru o viață ceva mai puțin prosperă. Se pare că asistăm la un regres istoric, la o întoarcere a lucrurilor din mai multe puncte de vedere. Am putea vedea cu ochii noștri cum istoria și civilizația umană dau înapoi.
Dar regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres. De-a lungul istoriei au existat viziuni variate asupra acestei chestiuni. Unii cred că omenirea a trăit la un moment dat o epocă de aur de la care ulterior nu s-a înregistrat decît o continuă degradare. Căderea din Paradis sau povestea descrisă încă din antichitate de Hesiod, conform căreia în acea epocă de aur oamenii „trăiau asemeni zeilor”, fericiți și sănătoși, nu îmbătrîneau și moartea le venea ca un somn, persistă în conștiința umanității. Pe de altă parte, progresele științifice și tehnologice ale omenirii nu pot fi contestate. Yuval Noah Harari spune și el astăzi că, individual vorbind, trecerea oamenilor de la stadiul de vînători-culegători la cel de agricultori ar fi fost un regres, dar că din punctul de vedere al colectivității umane, al speciei noastre, a fost un progres. El crede că istoria are un sens și că, în ciuda unor accidente de parcurs, mersul ei general a fost pînă acum către comunități tot mai mari, mai unite și mai conștiente de ele însele, adică spre globalizare. Nu lipsesc nici teoriile potrivit cărora istoria ar fi oscilantă, cu epoci faste și epoci nefaste, cu perioade înfloritoare și perioade de criză.
Sîntem probabil mai civilizați astăzi decît eram în trecut, există mai mult confort, telefoane mobile și călătorii în spațiu, omul a ajuns pe Lună, iar speranța de viață a crescut în mod incontestabil. Creierul uman a evoluat și el, straturile evolutive adăugîndu-se unele peste altele, după cum observă specialiștii. Tot ei constată însă că, în anumite condiții, mintea umană se poate întoarce la stadii anterioare.
Lucrurile sînt mai greu de evaluat în domeniul sufletesc. Omul actual, cel puțin, are o caracteristică destul de generală: odată ce obține ce a vrut, dorește și mai mult, nu e niciodată mulțumit. Nu e deci foarte clar dacă posesorul unui telefon mobil și al unei speranțe de viață de peste 70 de ani e mai fericit sau mai bun decît era unul care comunica strigînd de pe un deal pe altul și care abia spera să apuce 40 de ani. În zona asta, unitățile de măsură sînt relative și imprecise, la fel ca și ideea de progres.
