Ale lumii două fețe

Răul e, asemeni prostiei, un subiect vast, ca să parafrazez o celebră formulare a generalului De Gaulle. Și tot asemeni prostiei, nici răul nu poate fi eradicat din lume. Fiind însă un subiect atît de amplu, e limpede că nu ne putem ocupa decît de o mică parte. Pentru a ne ușura misiunea, ne limităm, pe cît se poate, la „răutate”, adică la răul făcut de oameni, nu și la cel care nu depinde de noi, pe care în zilele noastre l-am putea numi natural. Și ne concentrăm, în special, asupra tipurilor de răutate caracteristice vremurilor actuale. Oamenii n-au fost, poate, mai răi sau mai buni în istoria lor, dar instrumentele prin care au exercitat răul au variat considerabil, adică s-au dezvoltat (s-ar putea spune că de la aruncatul pietrei pînă la bomba cu hidrogen). Orice nouă tehnologie inventată de om  a fost de obicei folosită, cum se știe, atît în scopuri bune, cît și în scopuri rele.

Mi-amintesc cum, în vremea Primăverii Arabe, niște colegi foarte tineri și foarte idealiști credeau că noile rețele de socializare vor democratiza întreaga lume și o vor transforma radical în bine, făcînd mai transparente atît guvernările, cît și voința populară. Nu se gîndeau că avea să vină și momentul în care aceste rețele vor fi folosite și cu intenții rele. Iar momentul a venit foarte curînd, nu doar prin aceea că forțe malefice au învățat să se folosească de acest nou instrument pentru răspîndire de propagandă sau de știri false, ci chiar și prin contribuția inventatorilor acestor platforme online. E deja foarte cunoscută denunțarea făcută în fața Senatului american de o fostă directoare de top a companiei Facebook, care a dezvăluit faptul că, pentru mai mult profit, algoritmul folosit de această platformă ar fi fost construit în așa fel încît să încurajeze postările cu tentă negativă și controversele. A fost una dintre explicațiile majore ale intensității valurilor de răutate și intoleranță care au invadat dintr-o dată spațiul virtual. Răutatea, prezentă oricum din motive ce țin de firea umană, a mai fost potențată și prin mijloace artificiale. Ura manifestată prin cuvinte, se știe, poate fi adesea urmată de violență fizică. E cazul dezlănțuirii atacului asupra Capitoliului de la Washington, dar e și cazul știrilor false bine țintite care au pregătit cu multă atenție invazia din Ucraina.

Dincolo de răul săvîrșit cu instrumente moderne, în paginile următoare va fi vorba și de răutatea din vremea comunismului (un soi ce ni se pare de neconceput astăzi) și vor fi analizate sursele psihice sau chiar biologice ale răutății omenești. Un campion la kickboxing ne va explica în ce fel funcționează „răutatea” în ring și care sînt limitele ei. În sfîrșit, vom ajunge la ideea că, la fel ca fețele aceleiași monede, binele și răul pot fi ale lumii două fețe.