Vin şi Wanderlust

Marinela Vasilica ARDELEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Vin şi Wanderlust jpeg

Închide ochii și imaginează-ți America Latină. Coboară lin, din Venezuela către Columbia, străbate Peru de a lungul, fă o oprire în munții Boliviei și sari apoi pe fîșie, în Chile. Te oprești, inspiri și deschizi ochii. Ești surprins cum se văd stelele din cel mai arid deșert al lumii. Te-ntorci, iată și văile prăfuite, uscate, prinse în căușul palmei munților. Te uiți atent și vezi strugurii frumoși, vii, a-tîrnînd la picioarele tale. O recoltă bună, te gîndești… Dar vinul? Aici intervin eu și mă ofer să îți fiu ghid, căci sînt în Chile la invitația unor producători cunoscuți în toată lumea. Te conduc printre terasele cu viță-de-vie în timp ce deguști, cu gîndul, soiurile fructelor lui Bacchus și simți influența Oceanului Pacific în vîltoarea din pahar.

Prima oprire este la nord de Santiago, în valea Aconcagua, mărginită de rîul cu același nume, care izvorăște din Anzi și și găsește odihna în Pacific. Înaintez pe drumurile pietruite și simt deja aroma strugurilor cărnoși, prăfuiți, calzi. Probabil asta a simțit în aer și Don Maximiano Errázuriz, în 1870, chiar înainte să înființeze aici Viña Errázuriz. Pionier și vizionar, Don Maximiano a plantat pentru prima dată varietățile franțuzești de viță-de-vie în valea Aconcagua. Aici, după vreo 15 vinuri degustate, îmi aleg în final preferatul – KAI, Carménère 100%. Impunător și elegant. Îi observ trăsăturile definitorii, aroma de mure, piper negru, tabac și ciocolată. Încerci să-i reziști, dar simți cum te domină și îți induce emoții ce ți se succed ritmic.

Prezența strugurilor în buza sudică a Oceanului Pacific li se datorează călugărilor spanioli, care au adus cu ei, în Lumea Nouă, la mijlocul secolului al XVI-lea, vițele-de-vie. Coloniștii spanioli au aflat rapid că solurile și clima țării nou descoperite sînt perfecte pentru cultivarea strugurilor. Pînă la 1810, cînd țara și-a declarat independența față de Spania, rădăcinile industriei vinului deveniseră deja bine înfipte în pămîntul chilian.

Mă desprind cu greu de văile adînci de la nord de Santiago, dar simt subit nevoia să mă mișc, să explorez și vinul din sud, să mă mut dincolo granița capitalei. Îmi iau la revedere de la vinul tradițional din valea Aconcagua și ajung la complexul din valea Maipo, locul unde armatorul norvegian Dan Odfjell s-a înamorat, în urmă cu un sfert de veac, de lumina sudului și și-a încrustat numele în istorie, punînd bazele vinăriei Odfjell într-una dintre cele mai importante regiuni viticole din lume. Ajung acolo, sînt primită cu o ospitalitate desăvîrșită și rămîn impresionată de respectul oferit aici naturii: reciclarea e constantă, produsele chimice lipsesc, iar compostul e singurul îngrășămînt. Timpul curge altfel în partea asta de lume, liniștea intră în firescul lucrurilor, iar vinul și omul fac parte dintr-un întreg, yin și yang.

Degust un Carignan pur – mult blamatul Carignan, viguros și sincer, niciodată apreciat suficient pentru finețea și rafinamentul lui. Vinul ce se reinventează și capătă profunzime pe zi ce trece, o pasăre Phoenix renăscută din vițe centenare. Primesc paharul și descopăr că în el nu am vin, ci un tezaur atins de fructe roșii și vanilie. Gust și intuiesc rotunjimea bobului de strugure, greutatea lui.

Carignan e un soi cu care plec în suflet, de astă dată puțin mai la est de Odfjell, tot în valea Maipo, unde vizitez vinăria Almaviva. Aici mă opresc și ascult: în ciuda sonorității spaniole a numelui, paradoxal, cultura franceză e la putere – vinăria și-a primit numele de la eroul din Nunta lui Figaro, de Beaumarchais, transformată apoi în operă de genialul Mozart. Eticheta faimoasă a vinurilor de aici îmbină istoria ancestrală a Chile-ului prin tripla reproducere stilizată a unui simbol mapuchean, deasupra scrisului de mînă al lui Beaumarchais: Error! Filename not specified.. Cele două tradiții se unesc și promit excelență, iar vinul este, ah, un deliciu! Savuros, complex, te face să simți în pahar atît urmele solului și ale climei Americii Latine, cît și rafinamentul francez. Harta lumii ți se arată în notele de tabac, humă și petale uscate de trandafir. Sauvignon, Franc, Carménère la superlativ. Ți se face dor de ducă, Wanderlust – ce cuvînt! –, dor de dezvoltare, de explorare.

Așa plec din valea Maipo, cu Franța în gînd, și ajung puțin mai la sud de Santiago, la vinăria Vik, din valea Millahue. Din șaua calului, văd rînduri infinite de viță-de-vie, ce se întind pînă la orizont. Spre vest cresc munți dintr-un lac-oglindă ce reflectă norii ușori. Decorul de aici e altfel, soarele parcă e și mai prietenos, nivelul de precipitații e ideal, relieful și tipurile de sol sînt foarte variate – locul perfect pentru strugurii Carménère. Și pentru orice ființă vie, dacă ar fi să mă întrebați pe mine.

Vinul holistic produs la Vik, disponibil în „doar“ trei etichete, are toate șansele să ajungă unul dintre cele mai bune din lume – e îmbinarea perfectă dintre Cabernet Sauvignon, Carménère, Syrah, Merlot și Cabernet Franc, amestecuri alese anual în diferite combinații. În urma testării a șase mii de probe de sol, specialiștii au conchis că Millahue e locul perfect pentru a produce un vin elegant, complex, cu arome retronazale persistente, prietenos cu cei care-l apreciază și-l citesc pe Enrique Molina Garmendia.

Cobor și mai la sud, pentru a ajunge la Casa Silva, din valea Colchagua, străjuită de Anzi, ocean, Cachapoal și Curicó. Casa Silva este cea mai premiată vinărie a secolului 21, recunoașterile internaționale curg ca Tinguiririca și contribuie la prestigiul familiei al cărei cuvînt de căpătîi este „excelență“. Aici sînt tratată regește. Dintre cele peste douăzeci de vinuri degustate, Altura parcă-mi intră în suflet. O întrepătrundere de Carménère, Cabernet Sauvignon, Syrah și Petit Verdot. Vibrant şi misterios, cu note generoase de fructe roșii coapte, de ciocolată neagră și de lemn dulce, Altura nu se dezvăluie complet decît la final. Un fel de apogeu, punct culminant al degustării în loc de încheiere. Aş mai sta, gîndindu-mă la cele cîteva sticle îngropate sub pămînt, locul unde vinul atinge perfecțiunea înainte de a fi savurat, dar știu că mai sînt a-tîtea locuri care mă așteaptă în țara asta brăzdată de vii.

În cele zece zile petrecute în Chile, am reuşit să explorez şi alte crame, ajungînd să fac cunoştinţă cu Vina Donoso, Valdivieso, ConoSur, Miguel Torres, Undurraga și Concha y Toro. Pămîntul lor e binecuvîntat cu vițe nobile și oameni adevărați.

Alege o cale pietruită, spre o podgorie, și curînd n-o să simți nevoia să mai străbați nici un alt fel de drum. Degustă un vin nobil, cunoaște oamenii din spatele lui și o să te îndrăgostești iremediabil. Așa cum o fac și eu, în fiecare zi. 

Marinela Vasilica Ardelean este profesor la Italian Chef Academy.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.