Prin Ottawa, după stafii

George RĂDULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Prin Ottawa, după stafii jpeg

Secretul unui „vagabondaj“ cultural de succes printr-o urbe istorică este duşul fierbinte de dimineaţă şi cafeaua de după. Pentru cei binecuvîntaţi cu apetit la primele ore ale zilei, se poate adăuga şi un mic dejun britanic, cu ouă, bacon şi pîine prăjită.

De aici încolo, n-ai nevoie decît de o pereche de încălţări comode şi ceva bani de buzunar, cash, în caz că, la un moment dat, simţurile te vor trage în vreo cafenea sau în vreun restaurant ieşit în cale ca prin minune. „Minune“ care mie mi s-a întîmplat în mijlocul unei pieţe nebuneşti (By Market) din liniştita capitală a Canadei, Ottawa. Ea a luat numele de „Tucker’s“, locul unde plăteşti „o burtă de mîncare“.

Alături de mesele unde turiştii se ospătau pantagruelic, saltimbanci plătiţi de municipalitate dădeau reprezentaţii pentru gură-cască. Unul făcea jonglerii cu diverse cuţite şi iatagane, altul sufla n flăcări, toate într-un dozaj suficient cît să-ţi fure gîndurile de la „treburile serioase“ şi să te lase cu furculiţa la gură. Turistul mănîncă pe săturate şi uită de ale lui, de job şi de ce-l aşteaptă acasă. De altfel, acesta este scenariul unei vacanţe reuşite şi, în mare, al unei vieţi liniştite pe continentul nord-american – să nu gîndeşti „prea apăsat“ pentru că, oricum ai da-o, mai mult de 12% din ceea ce ţi se întîmplă nu depinde de tine („o zic cercetătorii“). Nu o dată am auzit chestia asta în şuetele cu amicii canadieni şi îmi pare a fi panaceul problemelor cotidiene ale multora din ei.

În fine, cu mintea golită de reziduuri existenţiale şi cu pîntecele plin de fripturi condimentate şi salate, simţi acut nevoia de niţică mişcare. Stingi pauza cognitivă cu bere roşie, irlandeză, şi o iei la pas spre autobuzul supraetajat, roşu şi el, cu care poţi face cîte tururi ale oraşului pofteşti. Hop-on – hop-off City ­Tour, authentic London style… Iată vehiculul în care-ţi faci siesta liniştit, atît vara, în zona descoperită, cît şi iarna, în habitaclul încălzit şi confortabil. În biletul care costă vreo 80 de dolari pe trei zile ai incluse şi serviciile unui ghid, care te va lumina asupra istoriei oraşului şi a instituţiilor care gestionează a doua ţară din lume ca întindere. De pildă, la un moment dat, vei tresări uşor aflînd că tocmai ai trecut peste buncărul care adăposteşte una dintre cele mai mari rezerve naţionale de aur. Este vorba, desigur, despre rezerva Băncii Centrale a Canadei (înfiinţată în 1937), care a reuşit să domolească efectele crizei financiare din 2008, în pofida proximităţii „turbionului“ numit SUA.

Aşadar, nici n-apuci să te aşezi comod în fotoliile autobuzului british style că au şi-nceput tresăririle la contactul cu istoria sobră a unei naţiuni. Naţiune construită, cu scîntei care se mai zăresc şi azi, pe ici, pe colo, de către coloniştii britanici şi cei francezi, cărora li s-au adăugat „straturi geologice“ de pe toate continentele. Cine sau ce anume a asigurat coeziunea acestui amalgam etnic şi religios? Să fi fost monarhia, cu strălucitoarele ei regine Victoria şi Elizabeth? Sau poate sistemul „de drept comun“ (common law), care le-a permis judecătorilor să creeze reguli stricte, perfect aplicabile şi după o sută şi ceva de ani? Mai-mai că te apucă, într-o asemenea călătorie, să (re)citeşti cîteva pagini din Casa umbrelor şi din Marile speranţe ale lui Charles Dickens, căutînd cu privirea pe străzi gentlemani cu favoriţi stufoşi, mustaţă şi pipă. Cu siguranţă ei au construit Canada de astăzi unde tineri ciufuliţi, cu blugi şi cămăşi descheiate, butonează de zor telefoane inteligente.

Sentimentul se accentuează atunci cînd treci prin cartierul unde-şi au reşedinţa guvernatorul general, prim-ministrul şi ambasadorii unor state importante. Guvernatorul general al Canadei, locţiitor al Reginei şi şef al statului, ocupă un imobil situat într-o zonă unde sălbăticia naturii a trecut, discret, prin mîinile grădinarilor englezi. Rideau Hall a fost ridicată în 1838 pentru a servi necesităţilor locative ale omului de afaceri scoţian Thomas McKay, care avea nu mai puţin de zece copii. De altfel, scoţienii, de o zgîrcenie proverbială în lumea anglofonă, au făcut bani frumoşi dincolo de Atlantic şi au lăsat în urmă lucruri trainice, de la imobile impozante la universităţi de prestigiu (McGill fiind un exemplu, cu 12 laureaţi ai Premiului Nobel la activ). Revenind pe domeniul aferent Rideau Hall, trebuie spus că personalităţi politice şi actori celebri din întreaga lume au sădit aici cîte un arbore, fixînd în memoria colectivă impresia că recunosc Canada drept un furnizor de stabilitate pe plan internaţional. Ce-i drept, mai nou, cîte-un premier tînăr ca Justin Trudeau uimeşte cancelariile occidentale cu declaraţii „emoţionante“, făcute la catafalcul vreunui lider comunist, precum Fidel Castro, lucru de neconceput pînă nu demult în „lumea liberă“. Dar interesele financiare şi geopolitice scriu istoria unei naţiuni pragmatice, după cum se vede treaba din Parliament Hill, colina pe care „a crescut“ sediul legislativului canadian.

O vorbă şi despre clădirea Parlamentului. Aceasta a servit drept model pentru crearea Şcolii de Magie Hogwarts din seria de mare succes Harry Potter. Turnurile, crenelurile şi dantelăria arhitecturală gotică îi dau un aer de basm, făcînd uitate în catastife urgiile prin care a trecut. Incendiul care a devastat Parliament Hill în 1916 a potenţat corola magică a împrejurimilor legislativului canadian. Aleşii poporului s-au mutat pentru vreo patru ani, nu departe, în clădirea care adăposteşte astăzi Muzeul de Știinţe ale Naturii – edificiul comemorativ Victoria. Stilul gotic Tudor cu influenţele şcolii de arte frumoase au conferit şi acestui edificiu un farmec aparte, numai bun să nască poveşti năstruşnice.

Încă de la inaugurare, s-a transmis din generaţie în generaţie că imobilul ar fi un loc blestemat, bîntuit de suflete care nu şi-au găsit liniştea. Fenomenele stranii care s-ar petrece aici, susţin unii angajaţi şi vizitatori, au drept cauză prezenţa stafiilor. Se pare că totul a început din vremea construcţiei edificiului comemorativ Victoria, atunci cînd un muncitor şi-a pierdut viaţa. Muzeografii se grăbesc să precizeze că nimic nu a fost vreodată dovedit în acest sens, însă lasă suspiciunile să plutească din motive comerciale evidente. Oricum, cu sau fără fantome, Muzeul de Știinţe ale Naturii atrage zeci de mii de turişti pe sezon prin diversitatea speciilor de insecte şi animale expuse, dar şi prin elementele arhitectonice care te trimit spre o altă lume, parcă mai aşezată decît cea de azi.

Mai mult ca sigur, n-ai timp nici într-o săptămînă să analizezi atent şi să treci prin filtrul minţii absolut tot ce-ţi oferă Ottawa. Aici ar fi ideal să dai o fugă în fiecare anotimp. Primăvara, pentru muzica lui Vivaldi şi pentru festivalul lalelelor, susţinut de olandezi cu vreo 20.000 de bulbi anual, drept mulţumire pentru găzduirea oferită prinţesei Juliana în timpul ocupaţiei germane a ţării sale. Vara, indiscutabil, pentru lungile promenade prin muzee, cafenele şi clădiri de piatră, toamna, pentru explozia de culori ruginii şi iarna, pentru cel mai mare patinoar natural din lume (7,8 kilometri pe cursul canalului Rideau).

Tabloului de mai sus adăugaţi-i liniştea pe care ţi-o induce civilizaţia britanică, amestecată cu un strop de savoir-vivre franţuzesc. Lumea s-a schimbat, vezi peste tot oameni trăind în agonie vieţi corporatiste, însă mai găseşti şi colţuri unde-ţi poţi trage sufletul. Ottawa este unul dintre ele, iar amintirea Bucureştilor devine, într-o astfel de atmosferă, deopotrivă nostalgică şi iritantă. Am avea şi noi „cu ce“, dar se pare că n-avem cu cine. 

George Rădulescu a urmat studii juridice în România şi Canada şi este autorul volumelor Un secol cu Neagu Djuvara şi În căutarea României pierdute.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.