La zi în cultură

Un grup de artiști a pătruns în holul principal al teatrului și a pus stăpînire pe clădire. #occupy e un protest și un spectacol – activiștii care au „montat“ toată tărășenia insistă asupra acestei duble dimensiuni a întreprinderii lor. Totul a pornit de la o supărare mai veche: înlocuirea fostului director al teatrului. Se știa deja de cîțiva ani că lui Frank Castorf avea să i se încheie contractul și că în locul lui va veni Chris Dercon.

Aşa se întîmplă în general cu scriitorii: la un moment dat o carte citită le trezeşte dorinţa de a scrie. Pe de altă parte, vrei să scrii cărţi pe care nu le găseşti. Cînd scriu, scriu genul de carte pe care eu vreau s-o citesc. Dacă n-a scris-o nimeni, atunci mai bine mă apuc s-o scriu eu.

Ca motorul unui Ford din 1931 este însă o carte-omagiu dedicată Norei Iuga de un cristian, care, anul trecut, cînd scriitoarea a împlinit optzeci şi cinci de ani, a alcătuit o ediţie poche aniversară cu patru interviuri/dialoguri, plus un chestionar.

Îmi improvizase mamaia dintr-un ibric ruginit un soi de cădelniță, în care-mi punea puțin jar și toată ziua sau cît mă ținea cheful cădelnițam firele de ceapă pe pămîntul reavăn de primăvară sau florile sau găinile.

Cînd Fin Greenall debuta pe disc în 2000, pentru label-ul N-Tone, o subsidiară a Ninja Tune Records, trip-hop-ul își căuta deja salvarea în diverse metamorfoze mai mult sau mai puțin atrăgătoare, după ce în a doua jumătate a anilor ’90 reprezentase oxigen pur pentru bandele de puștani alternativi.

Utilizînd bogatul imaginar afrimian, Wolfgang vorbeşte despre nevoia de a poseda şi supremaţia masculinităţii. Încă o dată, Afrim intuieşte vulnerabilitatea feminină, dar explorează şi un mental masculin fragil, care cedează sub presiunile sociale.

Documentarul transpune realități care altfel ne pot fi inaccesibile, educă și informează, iar pe lîngă o lecție pentru minte, reprezintă și una pentru suflet, fiindcă eu cred în puterea unor documentare de a modela inteligența emoțională.

Polifonic și livresc, deși cumva auster, alternînd perspectivele și registrele stilistice, dialog al reconsiderării și poem al reconcilierii, cu niveluri textuale religioase și trimiteri la cultura populară, acest foarte scurt roman de dimensiunea unei nuvele este o bună recomandare pentru prezența lui Immanuel Mifsud la Iași, invitat în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere din Iași (FILIT), în perioada 3-8 octombrie (www.filit-iasi.ro).

Perfect sănătos mi se pare un film foarte bine lucrat, cu finețe și intensitate psihologică, un pseudo-thriller care pune pe gînduri.

Cu puțin timp înaintea înregistrării albumului Bloodlust, rapper-ul Ice-T a oferit o prelegere TED locatarilor închisorii de maximă securitate Sing Sing – o versiune mai modernă a năstrușniciei lui Johnny Cash de a cînta la Folsom.

De toate cele de mai sus se poate rîde temeinic şi variat. Să explic ce m-a făcut pe mine, cititor amator, să devorez în trei săptămîni unsprezece cărţi (cinci de proză scurtă, şase romane), scrise de tot atîţia scriitori români, însumînd peste 2.000 de pagini de literatură contemporană.

Hikikomori sînt persoane, de regulă adolescenţi sau tineri, care se retrag benevol din viaţa socială şi se închid într-o cameră, refuzînd orice contact cu alte persoane. Izolarea durează cel puţin șase luni – sînt situaţii cu zece ani de recluziune.

Dragostea pentru muzică a venit mult mai tîrziu, la început era o corvoadă, mai ales că studiul ne bloca în casă, în timp ce toți prietenii noștri se jucau pe afară.

Dacă la început erau doar discuții pe timp de noapte, a venit momentul în care ne-am oprit din visat și am devenit pragmatice.

E cu totul ieşit din obişnuinţă să scrii ceva autobiografic, atît de profund autobiografic, şi să te foloseşti de întîmplări şi personaje reale.

Săptămîna trecută a avut loc conferinţa de presă „Dictatura manualului unic“ (organizată de Asociația Headsome Communication, Asociația Editorilor, Uniunea Editorilor, Asociația „Cartea Școlară“ și CD Press, reprezentanta editurilor neafiliate).

Acum, trebuie să vă spun că eram foarte obișnuit să ascult sau să citesc povești, basme, de foarte mic.

Atmosfera generală a filmului e afectată şi ea de o încetinire a ritmului, care pune accent pe psihologia eroului.

Pe 2 aprilie 2011, la nouă ani de la primul single, numit „Losing My Edge“, James Murphy și combo-ul nestatornic care îl acompania în concerte își performau show-ul de adio.

Misoginismul este prezent peste tot şi în Europa, fie că apare în cazuri grave sau în situaţii minore, este acelaşi lucru.

„Fereşte-te de oamenii care vorbesc încet“, m-a sfătuit demult o fată. Există o eleganţă a vocii, a accentelor şi a ritmurilor. Le iubim, dar numai pe un fond de autenticitate constantă şi nicicum machiată.

Jim Crace (n. 1946) este unul dintre cei mai mari scriitori contemporani pe care, cel mai probabil, nu l-ați citit.

Am fost, mulți ani, copil de altar la Mănăstirea „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil“ din localitatea mea natală, Slobozia, județul Ialomița. Cred că pînă în vara dintre a șaptea spre a opta.

Filmul conţine, fără a suprasatura, toată paleta obişnuită de gaguri: personaje aruncate pe fereastră, uşi sparte, răpiri şi ameninţări cu tortura, furculiţe înfipte în mînă şi folosirea pe post de armă falsă a unei tablete de ciocolată.

Are exact vîrsta pe care ar fi avut-o răposatul Chris Cornell, la care nimeni nu s-a gîndit vreodată ca la un „vestigiu“ (Iggy Pop le-ar putea fi tată).

Oamenii care au pierdut recent pe cineva arată într-un anumit fel, recognoscibil poate doar de cei care au văzut aceeaşi expresie pe propriile feţe.

Oamenii care ajung să aibă acest succes glamour nu sînt dispuși să investească nici timp, nici muncă și nici nu sînt mînați de pasiune.

De fiecare dată cînd merg la teatru mă încearcă o emoţie asemănătoare cu starea care precede propria mea implicare în actul creator, un fel de trac, un amestec de frică şi nerăbdare, comparabil cu acea tulburare greu de definit pe care o numim „inspiraţie“.

Pîrtia este romanul secret al unui mare traducător din limba rusă și ceea ce se cheamă un roman de sertar. Emil Iordache (1954-2005) a început să scrie acest mic roman în toamna anului 1983, pe cînd era profesor într-un sat din județul Botoșani și pe cînd făcea, în paralel, traduceri din clasicii ruși.

Una dintre propunerile cele mai inteligent-provocatoare ale acestui an, filmul-eseu documentar Ţara moartă, subintitulat Fragmente de vieţi paralele şi prezentat în secțiunea „Signs of Life“ a Festivalului de la Locarno, abordează un subiect de cel puţin două ori interesant.

Cînd chitaristul Aaron Hemphill i-a spus „Pa şi pusi“ lui Angus Andrew, cel din urmă n-a mai avut altceva de făcut decît să-şi scoată din dulap rochia de mireasă, s-o îmbrace, să se ascundă în Australia, să înregistreze un album solo, pe coperta căruia să scrie totuşi Liars, şi să-l numească TFCF – varianta scurtă pentru Theme from Crying Fountain.

Revenită în atenţia publică în ultimii ani, piesa Vizita bătrînei doamne de Friedrich Dürrenmatt a fost prezentată în viziuni regizorale care, mai mult sau mai puţin, s-au axat pe latura socială: sărăcie, moralitate, conştiinţă publică, dreptate etc.

În continuare, sînt mult mai pasionat de nou decît de vechi. Vechiul îl știu pe de rost, din scoarță în scoarță, iar perpetua lui venerare blochează accesul către nou, blochează accesul către dezvoltare și creează false impresii, de genul „nu se mai face muzică cum se făcea“ sau „toată muzica s-a scris în ’60-’70“. Fals!

Grupul The Kandinsky Effect ne arată muzica pe care ar fi făcut o Kandinski dacă s-ar fi născut cu un secol mai tîrziu şi dacă s-ar fi dedicat muzicii în locul picturii.

Dacă mai sînteți în vacanță sau dacă v-ați întors și vreți s-o prelungiți în spirit, Am fost cîndva o femeie de onoare a lui Radu Paraschivescu este genul de carte agreabilă, care te relaxează și te umple de nostalgie și de bună-dispoziție. În plus, dincolo de fundalul indus al muzicii pe vinil, conține și trei rețete culinare.

Mult timp nu am înțeles prea bine frumusețea orașelor mici, cele care nu sînt consacrate turistic.

Filmat în alb-negru şi plasat în teritoriile radioactive rămase pustii în urma dezastrului nuclear de la Fukushima, unde, în ciuda radioactivităţii, ni se spune că guvernul încurajează oamenii să revină la rămăşiţele vechilor case din zona de excludere.

În Occident, corporaţiile verifică la sînge activitatea angajaţilor în mediul virtual, iar consecinţele pot fi dure (inclusiv pierderea locului de muncă). În România, deocamdată există numai corporaţii care nu permit accesul pe reţelele sociale în timpul programului de lucru

În virtutea inerţiei, ascultam cam de toate, de la muzică populară pînă la muzică clasică. Mă bucur foarte mult că s-a întîmplat aşa şi nu am ajuns să fiu încuiată, nu am ajuns să fiu genul de muzician care nu acceptă alte genuri.

Amintiri din rai este o minunată carte de poezie a unuia dintre cei foarte puțini cu adevărat mari pe care-i avem, Emil Brumaru. Oare copiilor, cărora li se predă în școli poezie românească după manuale de literatură, li s-a vorbit despre acest mare poet în viață?