Povestiri pe muzică de vinil

Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Povestiri pe muzică de vinil jpeg

● Radu Paraschivescu, Am fost cîndva femeie de onoare, Editura Humanitas, 2017. 

Radu Paraschivescu (n. 1960) este genul de scriitor polivalent și dedicat scrisului cum sînt foarte puțini la noi. A debutat relativ tîrziu, în anul 2000, dar cu două romane în același an (Efemeriada și Balul fantomelor); între timp a mai scris trei romane, unul mai bun decît altul și foarte diferite ca factură (de fapt, între toate romanele sale există diferențe stilistice și de registru notabile), precum și două volume de povestiri satirice, un gen prea rar explorat de prozatorii români contemporani (Bazar bizar și Aștept să crăpi), plus mai multe colecții de publicistică și eseuri (sau ghiduri), dintre care Fanionul roșu, pe teme sportive, și România în 7 gesturi, cu subiecte politice și de mass-media, sînt ambele remarcabile. (Ca un colaborator regulat al Dilemei vechi, ar ieși o carte numai cu textele scrise pentru revista noastră.)

Dar Radu Paraschivescu este și un editor harnic: a alcătuit antologii (de perle), a coordonat volume colective (de proză memorialistică) și chiar colecții de proză de ficțiune – „Rîsul lumii“, colecția dedicată prozei umoristice străine, ar fi meritat o viață mai lungă, căci selecția titlurilor era bună și foarte bună. O calitate majoră a lui Radu Paraschivescu este însă cea de traducător și e păcat că rubrica sa de cronică a traducerilor nu mai există, cu atît mai mult cu cît sîntem o piață de carte unde se traduce enorm și, din păcate, destul de prost. Ca să conchid, dacă ar trebui să-i găsesc o formulă, aș spune că Radu Paraschivescu este tipul britanic de scriitor, cu o operă ramificată în mai multe genuri, care scrie constant și nu se sfiește să abordeze subiecte și teme ale vremii sale, fiind un observator atent al moravurilor societății pe care le descrie cu multă savoare stilistică și cu un fin accent moralist. Dacă e ceva ce mi se pare că lipsește dintre cărțile sale, atunci ar fi un volum de eseuri literare: ca filolog, traducător, prozator și bun cunoscător al literaturii anglo-saxone, Radu Paraschivescu ar putea da – tot pe modelul britanic, poate al lui Julian Barnes, să zicem – o carte despre literatură foarte interesantă, genul de carte care, din păcate, lipsește cu desăvîrșire la noi, iar mie personal mi se pare o formă de rușine editorială sau, cel puțin, semn de imaturitate, dacă nu chiar de provincialism.

Am fost cîndva o femeie de onoare este o carte nouă prin alcătuire, adunînd laolaltă texte și povestiri mai vechi, apărute/risipite în volumele colective de la Humanitas (Intelectuali la cratiță, Povești de dragoste la prima vedere, Casele vieților noastre, Bucureștiul meu, Răcani, pifani și veterani și De la Waters la Similea), dar și în alte cărți colective (Iubire 13, Arta sunetelor și Scriitori la poliție) sau în reviste (Dilemateca, Esquire), precum și două texte inedite: „Am fost cîndva femeie de onoare“ – aventurile unui interpret bărbat în timpul unei conferințe internaționale exclusiv feminine despre violența domestică și politica șanselor egale – și „Niște vulturi, un scobar, un autograf“ – amintiri din copilăria de microbist în provincie (vezi și fragmentul de mai jos).

Dacă, în proza de ficțiune, Radu Paraschivescu abordează cam toate speciile de umor (satira, parodia, pastișa, șarja), registrele comicului nu sînt mai prejos nici aici, în proza memorialistică sau de autoficțiune. Chiar și cînd scrie despre sine, rememorînd episoade din propria biografie, evocînd personaje din propriul trecut, rescriind întîmplările sinelui de altădată, Radu Paraschivescu are un simț foarte bun pentru comic și absurd, pentru contraste și excese, pentru pitoresc și referințe culturale înalte. Atenția la detalii, memoria replicilor, jocul cu figurile de stil și cu vocile narative (poate scrie o întîmplare personală la persoana a doua singular), voluptatea expresiei, precum și umorul, dar mai ales tonul autoironic, toate fac și savoarea textelor personale.

Există cîteva constante în scrisul lui Radu Paraschivescu și acestea se văd limpede și aici, povestirile putînd fi grupate în funcție de trei mari teme: fotbalul, muzica și literatura/filologia, nu într-o ordine anume și oricum de multe ori combinate. Văd și în această disponibilitate de a scrie despre sport și muzică, adică despre cultura populară, una din marile sale calități și, în fond, farmecul lui Radu Paraschivescu. Aerul retro și umorul, pitorescul întîmplărilor, informațiile și observațiile de antropologie culturală, aș zice, din trecutul relativ recent, sînt aspecte pentru care merită citite aceste povestiri unde, pînă la urmă, nici nu mai contează procentul de adevăr biografic și adaosul de ficțiune. În fond, de-asta se cheamă povestiri.

Dacă mai sînteți în vacanță sau dacă v-ați întors și vreți s-o prelungiți în spirit, Am fost cîndva o femeie de onoare este genul de carte agreabilă, care te relaxează și te umple de nostalgie și de bună-dispoziție. În plus, dincolo de fundalul indus al muzicii pe vinil, conține și trei rețete culinare.

****

Radu PARASCHIVESCU
Am fost cîndva femeie de onoare (fragment) 

Prima mea prezență pe un stadion a fost un eșec care a ascuns o plăcere: izul combinat de mahorcă și iarbă verde, pe care l-am regăsit de multe ori la Timișoara și Brașov, la Arad și la Pitești. Dar locul unde mirosul acela mi-a gîdilat cel mai bine nările a fost Arena Municipală din Lugoj, unde am nimerit peste unul dintre comandourile decisive ale copilăriei: Vulturii Textila. Cînd am făcut cunoștință, Vulturii înotau prin apele leneșe ale Diviziei C și-și măsurau forțele cu alte ambuscade fotbalistice de același nivel: Unirea Tomnatic, Metalul Bocșa, Voința Biled, Progresul Giarmata sau Ciocanul Nădlac. Și tot atunci am obținut primul autograf în viață…

…de la Nelu Pădureanu, pe atunci extremă stîngă la Vulturii și, în timpul liber, pescar, ca mai toți fotbaliștii lugojeni. Nelu tocmai se suise pe bicicletă și se pregătea să plece la antrenament, cînd s-a trezit abordat de mătușa mea Neta, care mă trăgea după ea, făcîndu se că nu-mi observă stinghereala și bujorii din obrăjori: „Tu, Nelule, dă-i un… na, autograf lu’ ăsta micu’ al meu de la București, fii bun.“ Fotbalistul s a oprit din mers, a rămas în șa, s-a sprijinit cu picioarele în pămînt și s-a scărpinat în cap. Era cel puțin la fel de încurcat ca mine. „Cum adică, tanti Neta?“ Mătușa s-a întors spre mine, conștientă brusc de impas. „Cum adică?“

Întrebarea era oportună. Dintre cei trei, eram singurul care știa ce e ăla autograf. Aflasem de la mama, care avea o colegă de serviciu la Tarom, la contabilitate, iar colega asta primise, făloasă nevoie mare, trei autografe în aceeași lună: de la Doina Badea, de la Calistrat Cuțov și de la Cliff Richard. Pentru Neta și pentru Nelu Pădureanu, autograful ar fi putut fi la fel de bine o armă de foc, un fruct exotic sau o piesă de schimb la mașină. Am dezlegat misterul, cu o ușoară umflare în pene. „Scrie-i copilului cum te cheamă pe-o hîrtie“, l-a rugat Neta. „Păi, nu știe cum mă cheamă?“

Chestiunea s-a rezolvat pînă la urmă, dar cu mai multe strădanii decît mi-aș fi imaginat. Iar eu am fost din cale-afară de fericit fiindcă aveam, în fine, un autograf de fotbalist. Mă rog, nu era de la Dumitrache sau Dobrin, dar cine știe ce vedetă ar fi putut ieși din Nelu al meu de pe malul Timișului?

(Paranteză. După mai bine de patruzeci de ani, m-am revăzut cu Nelu Pădureanu, în tribunele Stadionului Municipal din Reșița, la meciul de promovare în Liga a III-a – da, da, tot în Liga a III-a – dintre Vulturii Lugoj, fostă Auxerre Lugoj, fostă CSM Lugoj, fostă Vulturii Textila Lugoj, și Pandurii Cerneți. Ne-am recunoscut imediat, ne-am îmbrățișat, iar Nelu mi-a cerut un autograf. „Cum adică?“, l-am întrebat.)

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.