„Tehnologia ne aduce pe toţi, tineri sau vîrstnici, în acelaşi punct“ – interviu cu Adrian DESPOT

Publicat în Dilema Veche nr. 706 din 31 august – 6 septembrie 2017
„Tehnologia ne aduce pe toţi, tineri sau vîrstnici, în acelaşi punct“ – interviu cu Adrian DESPOT jpeg

Adrian Despot (n. 1976) este vocalist și chitarist în trupa Vița de Vie, care anul trecut a împlinit două decenii de activitate, și noul membru în juriul emisiunii Vocea României, care se va difuza pe PRO TV, începînd cu 8 septembrie, în fiecare vineri de la ora 20,30.

Anul trecut, Vița de Vie a scos EP ul Șase (+) dintr-o proiectată serie; cum arată întregul proiect?

Proiectul este un album dublu, intitulat Șase/Șase. Prima parte, Șase (+), a apărut anul trecut în toamnă, urmînd ca a doua lui jumătate, Șase (-), să apară în curînd. Acest „în curînd“ are un termen de livrare destul de generos, cu atît mai mult cu cît am ținut ca fiecare piesă din cele șase să fie însoțită de un videoclip. Am scos deja primul single, „Haihui“, urmînd ca al doilea, „Dur, de-a dura“, să apară în toamnă. Nu este un album-concept, în sensul clasic al sintagmei, însă este construit în jurul unei metode noi de lucru, și anume aceea de a livra „one single at a time“.

Anul trecut am împlinit douăzeci de ani de activitate cu Vița de Vie și am început o mică joacă de-a numerologia. Pe fiecare 20 ale lunii, la ora 20, subscriber-ii noștri primeau în exclusivitate noul single. Pe 21 dimineața noi eram deja în studio și începeam lucrul la noul single. A fost o perioadă foarte creativă, deadline-ul de 20 ale lunii forțîndu-ne să rămînem concentrați. 

Există cîteva schimbări orchestrale (coruri, instrumente noi, colaborări cu artiști non-rock); au legătură cu perioada voastră unplugged?

Albumul Acustic (2013) ne-a redefinit conceptul muzical și, implicit, modul de abordare a muzicii. Am încercat să aducem emoția în prim-plan și, reușindu-ne, lucrul acesta a creat dependență. Printre altele, am renunțat sau, mai bine zis, am scăpat de timiditate și am realizat că nu este nevoie să ne ascundem în spatele unui „wall of sound“ pentru a ne exprima trăirile. Ba chiar din contra, ele ies mai bine în evidență atunci cînd sînt tratate cu tandrețe și responsabilitate muzicală. A fost o schimbare binevenită, care, pentru noi, a contat cît o revelație.

Revenind la Șase (+) și la modul lui de compoziție, am realizat că, dacă ai puterea să te lepezi de orgoliul creatorului și ești suficient de atent la strigătul nou-născutului, melodia în forma de demo – în cazul de față – îți spune singură de ce are nevoie și cum dorește să fie construită. Nu ne asumăm credite prea mari pentru asta, cel mai plăcut sentiment de pe Pămînt este să ne lăsăm în voia muzicii și sîntem binecuvîntați că avem acces la acest proces. Sîntem un fel de moașe, dacă vrei.  

Ați debutat cu album pe casetă audio, ați scos apoi CD-uri, iar acum, în epoca streaming-ului, a clipului video convertit în mp3 și a YouTube-ului folosit ca radio, a reapărut moda vinilului. Cum vezi aceste schimbări?

Este foarte interesant să fii contemporan schimbării. Trăim un fel de Renaștere, în care lucruri noi se nasc și se dezvoltă în timp real. Putem spune că ne aflăm într-un moment zero al umanității, în care tehnologia ne aduce pe toți, tineri sau vîrstnici, în același punct, iar predicțiile despre viitor, chit că sînt ale unui puști sau ale unui octogenar, au aceeași valoare. Nimeni nu știe încotro ne îndreptăm, iar asta îmi lasă un sentiment fantastic, un amestec ciudat de teamă și curiozitate.

Prin natura mea, sînt adeptul schimbării și încerc și eu, ca mulți alții, să găsesc un sens clar și o direcție concretă. E imposibil însă, dacă pînă acum am mers pe drumuri bătătorite, acum călcăm pe drumuri care se construiesc chiar în fața pașilor noștri. Cea mai mare greșeală în prezent este să rămîi un nostalgic al vremurilor trecute. Deși se mișcă cu o viteză amețitoare, roata asta nu se mai învîrte, s-a dezlipit de spițe și are acum o formă liniară. Merge doar înainte. 

Cu toate că merge înainte, OCS și Byron au scos albume-omagii de cover-uri după piese din istoria rock-ului românesc; pe voi nu v-a tentat să revizitați începuturile?

Viata e prea scurtă, iar procesul de creație mult prea interesant pentru a avea timp de așa ceva. Poate suna arogant, însă odată ce ai fost acolo, în punctul acela de proximitate demiurgică, ești prins pe viață. Nimic altceva nu mai contează, restul cade în derizoriu. Și zic că poate părea arogant pentru că trebuie să fi fost acolo pentru a înțelege. E ca și cum ai încerca să explici unui om care nu are copii cum te simți atunci cînd ai. Copiii aduc cu ei schimbări hormonale majore și un set complet nou de stări și emoții, inexistente pînă în acel moment. Trebuie să le trăiești pe propria piele pentru a înțelege.  

Dar te interesează, cultural vorbind, istoria rock-ului de la noi?

Sigur că da. Ei sînt maeștrii cu care am crescut, ei au fost catalizatorul care m-a pus pe mine în mișcare. Așa începe totul, printr-un proces de mimetism. Am vrut să fiu ca ei, să arăt ca ei, să cînt ca ei. Prin prisma asta, pot spune că am avut cei mai buni profesori. I-am studiat și i-am analizat necontenit. În tot acest proces de divinizare însă, fiindcă pentru mine au fost și rămîn niște zeități, trebuie să intervină un moment crucial, acela de debarasare și de eliberare a propriei identități.

În continuare, sînt mult mai pasionat de nou decît de vechi. Vechiul îl știu pe de rost, din scoarță în scoarță, iar perpetua lui venerare blochează accesul către nou, blochează accesul către dezvoltare și creează false impresii, de genul „nu se mai face muzică cum se făcea“ sau „toată muzica s-a scris în ’60-’70“. Fals! Există nou cel puțin la fel de valoros și acesta vreau să facă prima pagină, acesta trebuie adus în prim-plan. Muzica, arta în general, trebuie să fie într-o continuă mișcare și fiecare trebuie să contribuie cu umila sa prezență la împingerea lucrurilor mai departe. Venerarea la infinit a vechiului ține lucrurile pe loc. Repet, spun asta cu toată smerenia.

„Vocea este acolo“

Atunci hai să ne ocupăm de nou: cum ți se pare că arată scena rock de la noi de acum?

Vestea bună este că scena rock există, în ciuda tendințelor pieței. Deși muzica rock nu mai este în prim plan în media și astăzi nu mai este cool să fii rocker, cum era în anii ’90, de exemplu, sînt totuși mulți puști care se apucă să cînte la instrumente și își fac trupe. Se cîntă și se scrie în continuare cu aceeași sete de muzică.

Astăzi pare mai ușor ca niciodată să te faci auzit, mulțumită platformelor digitale, însă în același timp este și mult mai greu, pentru că nu mai este suficient să fii bun, trebuie să fii foarte bun ca să răzbați din noianul de trupe. Plus că pe net competiția nu se mai dă între trupe de același nivel, acum toată lumea concurează cu toată lumea. Timpul consumatorului este din ce în ce mai redus, pentru că este zilnic bombardat cu tone de informație, iar alternativele sînt doar la un click distanță. Trebuie să îl prinzi din prima. Nu ai reușit, a plecat pe altă pagină și șansele să se întoarcă sînt destul de mici. Este greu, dar și foarte provocator în același timp, pentru că, repet, este un sistem care te silește să fii foarte bun.  

Nu te-a tentat niciodată un album solo? La ukulele.

Hmm! Am niște colegi extraordinari, care mi-au permis toate capriciile. Exagerînd puțin, pot spune că fiecare album Vița de Vie este un album solo de-al meu și le sînt recunoscător pentru susținere. Piesele, versurile, producția, înregistrarea și mixajul, toate sînt făcute de mine, după capul meu. Am avut norocul să-mi fac albumele cum am vrut, cînd am vrut, să am sprijinul celor mai buni muzicieni pe care i-am întîlnit și care, ca și cum nu ar fi fost suficient, îmi sînt și cei mai buni prieteni. Nu am trăit nici o secundă frustrarea neexprimării, nu am simțit niciodată nevoia unui alt proiect.  

Are legătură faptul că ești în juriu la Vocea României și cu o oarecare nostalgie după începuturile tale la Școala Vedetelor?

Foarte posibil. A fost o perioadă foarte frumoasă din viața mea, pe care nu am putut sau nu am știut s-o savurez la momentul respectiv. Cel mai mare cîștig a fost întîlnirea și apoi prietenia cu Titus Munteanu, profesional, dar mai ales uman. În timp am realizat că a fost unul dintre mentorii mei, fără ca nici unul dintre noi să țintească lucrul ăsta.  

Ce-ți place cel mai mult în a fi mentor de voci?

Faptul că am șansa să lucrez cu tineri încă neformați și că pot planta în ei semințe ale crezului meu artistic. În plus, este o echipă de peste două sute de oameni care trage la acest mamut al televiziunii românești, oameni la fel de dedicați și pasionați de ceea ce fac, la fel ca și mine. Și acolo unde este pasiune și profesionalism, eu mă simt acasă.  

Cum îi ajuți pe cei talentați să-și găsească vocea?

Vocea este acolo, ea trebuie doar pusă pe un piedestal stabil, format din premise corecte, intenții curate, așteptări realiste, organizare și multă muncă. Nu caut niște timbre anume, ci mai degrabă niște caractere cărora vocea să le devină ambasador. Se spune că ochii sînt oglinda sufletului. Mi-aș dori ca și vocea să fie la fel. Asta înseamnă, din punctul meu de vedere, să-ți găsești vocea, să te găsești pe tine. Restul e doar tehnică.  

Pe tine cine te-a atras înspre muzică și cum ți-ai descoperit stilul?

Am fost împins către muzică de mama mea, la fel cum un profesor de înot își împinge cursantul în apă la prima oră. Au urmat cîțiva ani de chitară clasică, o pauză de un an întreruptă de o revelație și apoi o perpetuă perioadă autodidactă, presărată din loc în loc cu studii academice. Am mers tot timpul pe naturalețe și am lăsat personalitatea mea, în diferitele ei grade de dezvoltare, să se manifeste artistic, liber, fără constrîngeri stilistice.

Îți place vocea ta?

Îmi place atunci cînd reușește să transmită emoție, iar asta este valabil pentru orice altă voce. Sînt multe voci care sună frumos ca instrument în sine, dar cărora le lipsește emoția, și sînt voci mai puțin estetice, dar încărcate de emoție. Aleg întotdeauna varianta a doua. Nu sînt adeptul atletismului în muzică, ci mai degrabă al striptease-ului emoțional.

a consemnat Marius CHIVU 

Chestionar

● Primul album cumpărat: Holograf III, vinil.

● Albumul care ți-a schimbat viața: Sînt multe, dar să zicem Alice in Chains, Dirt.

● Albumul pe care l-ai înțeles mai tîrziu: Black Sabbath, Paranoid.

● Cel mai prețios album din colecția ta: Pink Floyd, Dark Side of the Moon, prima ediție, vinil.

● Cu ce muzician din lume ai colabora: Cu toți, nu aș rata unul.

● Cu ce muzician din istorie ai fi colaborat: Debussy.

● La ce concert ți-ar fi plăcut să fi fost: Rage Against The Machine, dar poate se întîmplă o minune și-i prind.

● Cîntecul de care nu te-ai săturat niciodată: Joni Mitchell, „Woodstock“.

● Muzicianul român pe care-l admiri cel mai mult: Nicu Alifantis.

● Albumul românesc rock favorit: Phoenix, Cantafabule.

● Ce muzică ai trimite într-o capsulă spațială să întîlnească alte civilizații: Ceva simplu și intens, chitară acustică și voce.

● Plăcerea muzicală vinovată: Cesaria Evora, „Besame mucho“.

● Un cover preferat: Gary Jules, „Mad World“ (Tears for Fears).

● O carte preferată: Elevul Dima dintr-a șaptea.

● Un film preferat: La vita è bella / Fight Club.

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.