Plase de siguranţă

● Fink, Resurgam*, R’COUP’D/Ninja Tune, 2017. 

Cînd Fin Greenall debuta pe disc în 2000, pentru label-ul N-Tone, o subsidiară a Ninja Tune Records, trip-hop-ul își căuta deja salvarea în diverse metamorfoze mai mult sau mai puțin atrăgătoare, după ce în a doua jumătate a anilor ’90 reprezentase oxigen pur pentru bandele de puștani alternativi. În acel an complicat, Fresh Produce, discul despre care vorbeam mai devreme, nu reușea să sune mai deloc proaspăt.

I-au trebuit totuși șase ani lui Fink – numele de scenă al bristolezului licențiat în istorie, dar și al formației pe care o conduce, ai cărei ceilalți doi membri se numesc Guy Whittaker (bas) și Tim Thornton (tobe, chitară) – pentru a evada din aria producției de muzică electronică și a DJing-ului, primul rezultat al acestui transfer numindu-se Biscuits for Breakfast.

În 2006, cînd Crosby, Stills, Nash & Young concertau în fața a 16.000 de oameni la proaspătul Bethel Woods Center for Arts, la 37 de ani de la Woodstock, -blues folk-ul mai reușea încă să fie calea către adevăr pentru muzicieni dezorientați precum Greenall. BfB, chiar dacă inconsistent, clișeist și lipsit de originalitate, reușea să-l fixeze într-o ramă potrivită pe englez, pe care acesta o va exploata cu vîrf și îndesat în viitor: șapte albume în zece ani reprezintă o medie mai mult decît onorabilă pentru un muzician al zilelor noastre.

Cel mai nou dintre ele, Resurgam, proaspăt lansat pe 15 septembrie anul acesta, nu evadează din estetica cultivată de Fink în deceniul amintit: un blues acustic foarte corect, foarte steril, foarte sigur (în previzibilitatea relativului său succes) și foarte european (sic!), salvat uneori de trucurile de producție și de frugalele inserturi de electronics, slujind ca suport pentru aventurile sale vocale, și ele înscrise în niște limite evidente. Deși mai imnic decît orice album din cariera de pînă acum a artistului britanic, Resurgam curge ca un rîu de cîmpie, fără surprize și fără momente care să-l scoată, din păcate, din propria albie, cu o construcție narativă aproape imposibil de urmărit, complet lipsită fiind de perspectiva personală sau socială/politică, atunci cînd nu sfîrșește în tablouri cvasipatetice: „Am I vintage / ‘Cause my -life is analogue? / And is it retro / To -read on the metro or put a record on? / And is it passé to think / I ain’t seen e-nough? / And is it old-school, baby / To still -feel stuff?“ („Not Everything Was Better in the Past“). 

* Noul album al lui Fink, Resurgam, poate fi ascultat și cumpărat, atît în format digital, cît și fizic (CD/vinil), de pe pagina de Bandcamp a muzicianului britanic, finkmusic.bandcamp.com/album/resurgam. 

În data de 7 octombrie 2017, Fink, aflat în turneul de promovare a noului album, Resurgam, va concerta la Control Club din București, de la ora 20, într-un eveniment produs de publicația online Beatfactor, în parteneriat cu Bestmusic Live Concerts. 

Paul Breazu este jurnalist.