Pante ondulate

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
Pante ondulate jpeg

Prima amintire personală, în ordinea cronologiei interioare, despre orașul Slobozia este apartamentul pe care bunicul meu patern îl primise, cum erau vremurile atunci, prin repartiție de la locul de muncă, Combinatul Chimic din localitate. Un apartament spațios, pe două laturi, cu un hol generos. Dormeam, eu și fratele meu mai mic, cu bunicii mei în dormitorul mare, aflat la capătul holului, pe niște saltele, direct pe jos. Mobila nu venise încă, nici părinții noștri. Făceau încă naveta la țară, unde lucrau, tata ca tehnician veterinar și mama ca profesoară suplinitoare de matematică.

A doua amintire este drumul, de mînă cu tataia, spre o frizerie dinspre orașul nou, acum; atunci era încă orașul vechi și, poate ochiul îndepărtat al memoriei mă înșală, dar parcă era într-o mică pantă, spre deosebire de netedul de acum. Era, parcă, în dreptul actualului magazin mare, fostul magazin universal „Ialomița“. Țin minte însă fără rest că înăuntru și pe dinafară frizeria era vopsită în albastru și-n verde intens, sclipitor, aproape fosforescent, într-un ulei țipător, care mi se părea atunci, chiar și pentru ochii mei de copil, neobișnuit. Mai apoi mergeam la cofetăria care semăna cu un vapor și care se chema „Modern“ (și unde mătușa cumnatei mele, Anca, a lucrat mult timp ca șefă de unitate). Așa mi se părea mie atunci, că e ca o navă cu punți largi unde mîncam cu multă bucurie deja acum celebrele mărci înregistrate ale zaharicalelor din comunism: prăjiturile „Carpați“ ori eclere, preferatele mele dintotdeauna, și beam Brifcor sau Ci-Co, arareori Pepsi. Puțin mai tîrziu, mergeam la cofetăria „Trandafirul“, mai aproape de casă și de nou-înființatul pe atunci Orășel al Copiilor.

Dar prima și prima amintire ever e de la țară, din satul Mircea cel Bătrîn, unde mi-am petrecut primii patru ani din viață. Ieșeam din curtea construită cu trudă de fiul cel mai mic al unei arzoaice buzoiene, baba Ileana, cum i se zicea de către noră și nepot, tatăl meu. Cum am mai scris, satul a fost construit prin împroprietărire regală, fiind aduși munteni, oameni chivernisiți din Subcarpați, mai ales din zona Buzăului. Oameni cu livezi și grădini mari, care au luat-o de la zero în cîmpia capricioasă și alintată ca o Mare Pisică a Bărăganului. În colțul de intersecție a două străzi mari, strada principală și o alta, se aflau trei frați ai babei Ileana, cealălalt colț al pătratului fiind, îmi spune mamaia acum la telefon, al lui Grînaru (Croitoru). În triunghiul fraților Crăciun și (Alexe)-Tănase se petreceau multe mini-drame, ca atunci cînd ai o amazoancă șefă de clan și niște nurori cu multă personalitate și toate foarte diferite. Celălalt frate, fratele mai mare, nea Andrei Crăciun (am scris data trecută, din grabă emoțională explicabilă, că lîngă mormîntul bunicului de la Bora este chiar el, încurcîndu-i numele cu Dumitru, al doilea frate mijlociu, comersantul vecin cu noi de gard la țară). Nea Andrei locuia cu soția lui, Sofica, leneșă și îndelung văitătoare, mai la vale și era preferatul amazoancei. „Tot le căra! Pînă și vițelul nou și gras crescut de mine și de tac-tu mare l-a luat dă funie și i l-a dus într-o zi. Că ce – zicea – e bătătura ei. Of…“, vorba mamaiei, nora mai mică ce trăgea din greu sub jugul aprig al capricioasei, sefeștei Ilene. O întreagă istorie, ce mai…

Așa. Să fi avut vreun an și ceva, maximum doi. Obișnuiam de atunci să-mi placă foarte mult cădelnițatul. Îmi improvizase mamaia dintr-un ibric ruginit un soi de cădelniță, în care-mi punea puțin jar și toată ziua sau cît mă ținea cheful cădelnițam firele de ceapă pe pămîntul reavăn de primăvară sau florile sau găinile sau, ca în acea zi, cînd am zbughit-o de sub ochii vigilenței ai mamaiei Leanca, dar împărțiți iute și în foarte multe treburi gospodărești, drept în fața unui tractor, nemișcîndu-mă de acolo neam, spre disperarea bietului om cu bască, ce avea, firește, treabă. Venise direct din cîmp (satul are, ca orice sat/oraș nou, străzi drepte, perpendiculare, spre deosebire de satele vechi, de sub munte, construite, scuzați, dar așa se zice, mi-a zis un prieten sufletist recent, în stilul intermitent „pișatul boului“). Stăteam lemn-Tănase, cum se zice prin părțile alea, cu ibricul în mînuță, și-i dădeam picit din voce și mînă cu „Doaaamnee milueeeștee, Doooamneee milueeeștee!“ înainte. Pînă n-a venit mamaia să mă ia, nici că m-am dat la o parte. Asta și amintirile năbădăioase cu „bătălii“ cu gîscanii, joaca cu puii gălbiori, cu rățuștele sau bobocii mo-fluji și preocupați, udatul cu găletușa albastră de plajă, din plastic, a firicelelor din grădină.

Lăsasem povestirea, data trecută, într-o pantă. Pe repede înainte, la 17 ani după decesul bunicului meu patern, Stere Tănase, am ajuns în Coreea de Sud, într-un schimb interuniversitar, ca profesor de studii românești. Am tot scris în această revistă, așa cum mi-a permis memoria mai mult sau mai puțin chinuită, despre experiența de acolo. Foarte utilă, oricum. Unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat au fost mormintele ca o moviliță rotundă, în mici poiene rotunde, săpate ca niște ochi în perdeaua deasă și destul de nouă a pădurilor coreene. Toate în pantă. L am întrebat odată pe un coleg de ce sînt așa. Nu mi-a răspuns foarte clar. Dar eu cred și acum că, cu toată filozofia confucianistă din spatele așezării lor, au ceva de-a face cu spațiul ondulat, vorba lui Blaga, egal răspîndit ca alinare în lumea asta. Și cu artisticul. Aveau ceva din romantismul lui Caspar David Friederich, din înălțimea lui William Turner și din spațiul mereu deschis, chiar din detaliu, al lui Claude Lorrain. Ca toate amintirile, poate.

Foto: B. Tănase

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.