„Am scris pentru că m-a ajutat“ – interviu cu Lucian Dan TEODOROVICI

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
„Am scris pentru că m a ajutat“ – interviu cu Lucian Dan TEODOROVICI jpeg

Cea mai recentă carte a lui Lucian Dan Teodorovici, intitulată Cel care cheamă cîinii, e, din multe puncte de vedere, un roman de graniţă, un hibrid între memorialistică, eseu şi ficţiune. „Writing is the only way of life“ este o frază, o deviză care se insinuează ca un refren în aceste poveşti.

copertafata 2 jpg jpeg

Chiar aşa, scrisul e singura modalitate de a trăi, pentru dumneavoastră?

E greu de spus dacă este sau nu, cartea fiind tocmai un exerciţiu în scopul aflării răspunsului la această întrebare, un exerciţiu la al cărui final nu am ajuns, pentru că-mi lipseşte chiar răspunsul. E un fel de a supravieţui, poate.

Dar cînd şi cum aţi devenit scriitor?

E greu de fixat un început. Bine, am putea merge către momentul în care am scris primele poezii, pentru că s-a întîmplat şi lucrul ăsta, am scris prin clasa a doua nişte poezii legate de cravata de pionier. Dar, dincolo de toate, cred că cel mai important moment pentru mine rămîne acela în care am dorit să rescriu povestea Prinţul fericit a lui Oscar Wilde, am dorit să-i dau un alt final, diferit de cel foarte trist. Ştiu că am stat în pat şi am plîns şi mi-am promis mie însumi că, atunci cînd voi fi mare, voi fi scriitor şi voi reuşi să rescriu povestea asta, ca să aibă alt final.

Ce v-aţi propus cu această carte de graniţă?

Poate părea ciudat, dar ar trebui în primul rînd să-mi definească mie ce-am vrut să spun. Cred că e o carte care s-a scris prin ea însăşi, din nevoia de a scrie. Eu o să numesc Cel care cheamă cîinii roman autobiografic. În perioada în care l-am scris am avut, cred că mai mult ca niciodată, dincolo de nevoia spirituală, chiar o nevoie fizică de a scrie, de a face altceva decît de a sta în pat şi a privi pereţii. Scrierea acestei cărţi s-a suprapus cu o perioadă de boală. Şi-atunci ieşeam din starea de boală scriind. Nu ştiu ce-şi propune cartea, poate să mă scoată din izolare şi să mă aducă să fac ceea ce mi-a plăcut întotdeauna să fac, să mă pună în faţa computerului şi să mă oblige să scriu. Şi asta am făcut.

Pe alocuri cartea e şi un profil al sistemului medical din România. Sînt portrete de medici, poveşti despre erori medicale scrise aproape într-un spirit jurnalistic. A avut vreun efect, a avut vreun ecou pînă acum în sistemul spitalicesc din România?

Nu, din păcate n-a avut nici un ecou. Eu am încercat să provoc un răspuns, adică i-am lăsat cartea chiar unui medic care este personaj al cărţii – şi nu este deloc unul pozitiv. I-am spus cine sînt, i‑am lăsat coordonatele mele şi-am sperat să vină măcar acum, după ce va citi cartea, cu nişte scuze. Mi-am dorit doar nişte scuze. Pentru că oamenii care vor citi romanul meu autobiografic vor înţelege de ce acele scuze erau necesare. Un medic care se comportă în felul ăsta iese mult în afara vocaţiei lui. Nu s-a întîmplat lucrul ăsta, din păcate, n-a existat nici un fel de reacţie. Mulţi cititori m-au întrebat de ce nu dau numele acelui medic pentru că, pînă la urmă, ar fi de datoria mea – astea au fost vorbele folosite – să le comunic şi altor oameni să se ferească de o asemenea situaţie. Cred că nu e cazul. În primul rînd ar fi fost un gest revanşard, ceea ce nu mă prea defineşte. M-am gîndit apoi dacă ar fi bine să-i dau numele public, pînă la urmă am decis că n-o s-o fac. În orice caz, am sperat ca el să se recunoască, pentru că are toate datele. Nu s-a întîmplat asta şi mă dezamăgeşte. Pe de altă parte, am întîlnit medici absolut excepţionali în perioada asta cărora, da, le-am făcut portrete, poate prea puţin tuşate faţă de cît ar fi meritat. Din partea lor nici nu am nevoie de reacţii pentru că au făcut tot ce-au făcut la momentul oportun şi m-au ajutat extrem de mult. Le-am lăsat şi lor cărţi, sper că se vor bucura.

Apropo, simţiţi vreo responsabilitate cînd scrieţi despre cazul propriu, dar implicîndu-i şi pe alţii?

Da, o foarte mare responsabilitate, şi din motivul ăsta am căutat să nu dau nume, am căutat să nu dezvălui alte intimităţi, chiar şi atunci cînd era vorba despre persoane excepţionale, cum este o prietenă din Cluj care apare ca personaj în carte, un om căruia greu îi găseşti orice fel de epitet pozitiv, un om ieşit cu totul din comun, care m-a ajutat enorm. N‑am vrut să spun nimic din ce mi-am imaginat că ar putea să-l afecteze pe omul respectiv, aşa cum s-a întîmplat cu alte personaje reale ale cărţii. Deci, din punctul ăsta de vedere, am o responsabilitate. Mi-aş dori ca personajele care sînt creionate şi negativ, ca să spun aşa, să nu citească niciodată şi să nu se descopere, alte personaje decît acel medic despre care am vorbit mai devreme. Iar cele pozitive să nu fie afectate în nici un fel de ceea ce am scris, căci se vor recunoaşte, cu siguranţă. E cu totul ieşit din obişnuinţă să scrii ceva autobiografic, atît de profund autobiografic, şi să te foloseşti de întîmplări şi personaje reale.

Dar ce presupune, de fapt, această muncă memorialistică pe care o faceţi în carte?

În primul rînd că, în cazul ăsta, nu e vorba despre muncă. În general, la toate celelalte cărţi pot să spun că am muncit. La Matei Brunul chiar au fost doi ani în care am muncit foarte-foarte mult pentru a mă documenta, pentru a fi acolo, în atmosfera cărţii – era vorba despre anii ’50. Aşa încît a existat o foarte mare muncă anterioară scrierii cărţii. În ceea ce priveşte cartea asta, însă, aş fi ipocrit să zic că am muncit. A fost o carte, repet, venită cumva de la sine, o carte de care am avut mare nevoie. Am scris pentru că m-a ajutat. De fiecare dată cînd mă aşezam şi scriam, îmi era mult mai bine decît în afara acestor momente. Era o plăcere şi rămîne o imensă satisfacţie să pot să scriu cartea asta, să-mi găsesc momentele propice pentru ea şi să mă ajute foarte mult, şi psihic, în toată perioada respectivă, de aproape şase luni.

Credeţi că ar putea să-i ajute şi pe alţii aflaţi în situaţia dumneavoastră?

Mi-aş dori enorm. Nu m-am gîndit nici o clipă la asta pentru că sigur aş fi scris în alt mod măcar anumite capitole sau anumite porţiuni din text dacă m-aş fi gîndit vreodată că scriu şi pentru altcineva. Am fost pur egoist, am scris doar pentru mine, luînd în calcul că aş putea publica această carte, dar am scris doar din perspectivă proprie şi doar gîndindu-mă la mine însumi. Însă, din fericire, au fost deja mai multe reacţii decît am pomenit la lansarea cărţii, reacţii care m-au făcut să mă gîndesc şi la o asemenea posibilitate, una chiar recentă. O bolnavă – m-am tot ferit să spun cuvîntul, dar acum n-o să-l ocolesc – de cancer am înţeles că-şi dorea cartea mea tocmai pe motivul ăsta, pentru că cineva i-a povestit cam despre ce-i vorba şi-şi dorea să citească tocmai pentru a descoperi un mod de a privi altfel boala. Mi-aş dori să ştiu că măcar un singur om a fost ajutat de perspectiva mea.

Lucian Dan Teodorovici, sînteţi directorul Muzeului Naţional al Literaturii Iaşi şi organizator, în această calitate, al următoarei ediţii FILIT, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere. Ce ne puteţi spune în acest moment despre cum va arăta agenda festivalului din octombrie?

Va arăta foarte bine pentru că e o ediţie extinsă. Avem şi noutăţi: o secţiune dedicată literaturii fantasy, o secţiune dedicată literaturii pentru copii. Şi avem o deschidere spre scriitori regionali. E un lucru important pentru că sînt scriitori din Iaşi mai puţin cunoscuţi publicului din Bucureşti pe care ne-am dori să-i prezentăm prin secţiunea asta. Avem scriitori foarte importanţi invitaţi, n-o să dezvălui foarte multe, dar o să merg către cei doi pe care i-am anunţat deja. Ambii sînt laureaţi ai Premiului Nobel şi nu cred că vreun alt festival se poate lăuda cu asta, o spun cu oarecare mîndrie. Unul este scriitorul chinez care trăieşte în Franţa Gao Xingjian, care a luat Premiul Nobel în 2000, şi arhicunoscuta Svetlana Aleksievici, scriitoarea belarusă care a luat Premiul Nobel în 2015. Ambii ne fac onoarea de a veni în această ediţie. Acum, ca să mai reduc din lipsa de modestie, o să zic că mi-aş dori din tot sufletul ca scriitorii să aibă aceeaşi relaţie cu publicul pe care au avut-o la primele două ediţii, cînd a fost absolut excepţional. Sper să ne ridicăm la nivelul acelor prime două ediţii. Invit cît mai mulţi oameni să vină alături de noi în Iaşi pentru că vor simţi din plin atmosfera FILIT, cea adevărată.

Apropo, în oraşul Iaşi e cel mai consistent public cititor, după Bucureşti. Cum se explică asta?

Asta e o întrebare pe care şi-o adresează lor înşişi mulţi editori, pentru că ei au cea mai mare nevoie de un răspuns. Eu o să spun doar că am observat că în Iaşi sînt în primul rînd nişte grupuri de cititori tineri excepţionali care s-au adunat pentru a-şi împărtăşi iubirea pentru literatură. Ştiu că sună cumva bombastic, dar la ei chiar e vorba de iubire faţă de literatură. Sînt elevi, sînt studenţi, sînt mai multe grupuri. În mod special aş numi grupul Alecart, care scoate o revistă spectaculoasă şi mulţi scriitori iubesc şi au relaţie foarte bună cu acest grup. Sînt cititori tineri extrem de mulţi.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: C. Lein

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.