Slobozia. Estul

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Slobozia  Estul jpeg

Am lăsat povestirea, în numărul trecut, la momentul în care, copil fiind, citeam – scriam săptămîna trecută – o pisanie veche, rezemată de cîteva icoane vechi, sub scara plină de praf și-n semiobscuritate. Scriam pisanie, deși, cel mai probabil, era un istoric vechi al localității Vaideei. Nu mai știu, firește, ce scria exact, eram destul de mic. Dar ochii de copil au ținut pînă în mintea și sufletul adultului de astăzi cele cîteva desene cu robii romi, oarecum idilizate, reprezentați la muncile cotidiene, lîngă biserica destoinicului Matei Basarab, pe malul mocirlos și cu sălcii al Ialomiței vechi.

Se asemănau și nu prea, ba chiar deloc, cu atlasele și albumele pe care mama, draga, mi le cumpăra sau pe care le primeam de la școală. Mi-au rămas în minte ca o poveste, atunci, ca una pe care nu o mai auzisem niciodată. Acum, trebuie să vă spun că eram foarte obișnuit să ascult sau să citesc povești, basme, de foarte mic. Mi le spunea noaptea înainte de culcare mamaia, mama tatălui meu, uneori repetate pînă-ntr-atît că draga de ea adormea, obosită cum era, de la primele fraze, muzicale cum erau. Sau de la educatoarea mea, draga doamnă Antonescu, în grădinița cu program scurt de la parterul unui bloc cu patru etaje, pe strada Nisipuri. Apartamentul era construit în oglindă cu al nostru, tot cu patru camere. Grupa mea, mai numeroasă, era în sufragerie, camera în care eu – acasă la mine, pe principiul „camerei din față“ de la țară, unde petrecusem primii ani, satul Mircea cel Bătrîn, satul părinților și bunicilor tatălui meu, construit în anii ’30 prin împroprietărirea buzoienilor de la Bozioru și din împrejurimi de către guvernul regal – nu prea intram. Cît îmi mai plăcea vocea ușor aspră și bîndă a doamnei educatoare, cît îmi mai plăcea cînd deschidea o carte samizdat, cu coperte de carton negru, făcută din pagini dactilografiate, învechite de atîta citit, micilor ochi larg deschiși. Îmi plăcea atît de mult încît, copil fragil fiind, îmi dădea sîngele pe nas aproape de fiecare dată de emoție. Mă întindea pe măsuțele din spatele scăunașelor pentru pici, regulamentar aliniate pentru poveste. Și ascultam așa, zîmbind tot a încîntare, cu mîna opusă nării sîngerînde, cum era medical recomandat, ridicată în sus, spre tavanul alb, imaculat. Îmi plăceau poveștile într-atît încît atunci cînd am auzit, mai tîrziu, cum tataia din partea mamei, din comuna învecinată, Reviga, îi citea în serile de iarnă soției lui, înțeleapta, blînda, fin ironica lui soție sau îi povestea ce citise ca pe-un film realisto-magic, credeam și cred că era vorba de cea mai frumoasă lectură îndrăgostită, vorba lui Barthes. Ever.

Îmi plăceau. Îmi plac. Sînt, totuși, profesor de teoria literaturii acum, și nu degeaba, sper. Dar atunci, în acea vineri, cînd știam că, atunci cînd o să mă fac mare mă voi face preot cu si-gu-ran-ță, nu îmi sunau chiar a poveste. Am ieșit afară în curtea frumoasă a mănăstirii și am privit la clopotnița maiestuoasă. Acolo, la mezaninul ei, era, știam de la preoții Marin și Negoiță, arhiva bisericii. Nu știu cum să vă zic, aș vrea și acum, mai ales acum, să am încă în mintea mea de adult curiozitatea aceea de a o cerceta, nerăbdarea bună care mă cuprinsese deodată. Pentru că așa e viața, copilăria, timpul care curge, acolo nu am intrat niciodată. Că nu am văzut acea arhivă, pentru mine este unul dintre cele mai mari regrete și eșecuri de pînă acum.

La Mănăstirea Slobozia m-a adus mamaia din partea tatălui. Om muncitor, inteligent și răbdător, care a trecut prin a-tî-tea greutăți și nedreptăți, dar care nu și-a pierdut, dusă sau nedusă la biserică, credința, speranța și iubirea în cele de sus și-n cele de mijloc, ale oamenilor. Niciodată. Din iunie 1989 mergeam de mînă cu mamaia la, atunci, proaspătul mormînt al soțului ei, bunicul meu, mort la 59 de ani de un cancer galopant la plămîni (fără să fi fumat niciodată). Pe mine și pe fratele meu, Ionuț, nu ne aduseseră la înmormîntare, eram într-o tabără școlară. N-am să uit niciodată amiaza cînd am mers în dormitorul mic să-i zicem „Pa, tataie, sărut mîna“. Lacrimile lui pe fața tăcută. A murit a doua zi, fără să mai apuce acel decembrie eliberator. Nu ne-au adus, deși cel puțin eu, de la cea mai mică vîrstă, eram obișnuit cu înmormîntările, pentru că mergeam în satul surorii mamaei din Prahova, Sălciile. La mama-tușa, unul dintre eroii mei personali, ne simțeam bine, eu și fratele și verii mei, ne jucam și mergeam, firesc și la aceste rituri. Acolo merge tot satul. Atunci am regretat că nu ne-au adus. Acum, adult, înțeleg înțelepciunea din spatele deciziei părinților mei.

Așa. Mergeam cu mamaia pe digul Ialomiței sau prin orașul nou, la MB-uri, traversam podul de fier spre Bora, cartierul populat atunci mai ales cu concetățeni romi, ca să ajungem la dealul cu cimitirul cu același nume, cimitirul orașului, cel care domină domol orașul din Bărăgan. Despre acele locuri, săptămîna viitoare.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.