Oraşele mici, ca un fuior

Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Oraşele mici, ca un fuior jpeg

Mult timp nu am înțeles prea bine frumusețea orașelor mici, cele care nu sînt consacrate turistic. Nu prea îmi plăceau, chiar. Nu stațiunile cu statut de oraș, nu despre acestea vorbesc, ci despre orășelele care, aparent, nu prezintă nici un interes. Orășelele de tipul celor din care, poate, tocmai ai plecat în concediu. Ca, de exemplu, Cîmpulung-Muscel și Slobozia. În toate călătoriile mele de pînă acum, orașele mici au fost mai degrabă accidente pe lista de vizitat. Ne ducem, prin forța traseelor turistice și vacanțiere consacrate, mai ales în orașele mari. Orașele în care avem poate iluzia că sînt strînse, ca într-un ghem de lînă, cît mai multe posibilități de înțelegere și bucurie pe care o perioadă atît de scurtă precum vacanța le aduce după tăvălugul de peste an. Ai de toate acolo, ce rost are să mai vezi doar piața mică dintr-un orășel, ca mai apoi să te duci în următorul pentru nu mai știu ce altceva care îți face, firesc, plăcere? E normal. Las’ că poate fi chiar mai costisitor să vizitezi orașele mici, de acest gen (nu-s pe harta ofertelor turistice, și dacă te mai duci și cu propriul mijloc de transport, dacă vrei să vizitezi o întreagă regiune în care e și respectivul oraș etc.)

Cît am stat în Coreea de Sud, am locuit destul de puțin, raportat la întreaga perioadă, la Seul. În momentul în care universitatea la care lucram a decis ca profesorii străini de la departamentele de studii est-europene să fie mutați din rezidența seuleză mai aproape de celălalt campus, mult în afara orașului, am simțit că o să cadă cerul pe mine. Mai ales după ce am văzut locul unde trebuia să locuim. Eram acolo doar de vreo jumătate de an, Coreea mi se părea încă un labirint hieroglific. Locul era mult mai bine dotat calitativ, un apartament foarte mare, cu geamuri larg deschise spre munți, ca din picturile asiatice vechi. Nimic nu conta pentru tinerețea mea de atunci. Faptul că era situat într-un mic complex imobiliar în mijlocul a nimic, credeam, că gemea sămănătoristo-poporanist la vreo 60 de kilometri de orașul-ghem, de orașul-protector, de prietenii recenți, cu asupra de măsură generoși și ajutători, mi se părea un fiasco de proporții. Am fost ultimul care s-a mutat, după ce am cumpănit foarte serios dacă să mai rămîn sau să-mi dau demisia. Că am stat acolo, între munții Calului Alb și tufele de azalee, lîngă templele budiste ascunse în pădure și aproape de minunații mei studenți și de noii prieteni, că am ajuns să cunosc mai bine țara așa, că, în momentele de inadaptare cruntă, de dezădejde, de neînțelegere buimacă – căci da, ca peste tot în lume, și acolo se pot întîmpla lucruri rele –, mă bucuram să merg de-a lungul micului rîu de lîngă casă, cu stufăriș și lișițe, cu liniște și pajiști, cu case sărăcăcioase și cu oameni calzi, politicoși și veseli, și că mi-a plăcut cum nu prea se poate povesti, e cu totul altceva.

Am fost recent într-o mică vizită în orașul Cîmpulung-Muscel, vechea urbe domnească, locul în care regele Carol plănuia inițial să-și așeze Peleșul. Orașul din Titanic Vals de Tudor Mușatescu, cu firma de pălării „La Măgeanu“ încă la bulevard. Cu gara ca din Mihail Sebastian. Orașul în care aproape fiecare casă din centru poartă o plăcuță cu „monument istoric“, pe drept cuvînt. Sînt spectacular de rafinate arhitectural, unele mult mai frumoase prin discreție decît nouveau-riche-ismele din Sinaia epocii. Orașul transpiră imperceptibil – ca o doamnă impresionistă din tablourile lui Monet – cultură, vechime, eleganță, discreție, umor. Păi, cum să nu aibă umor dacă bulevardul principal este denumit, din notorietatea istorică locală, Pardon, iar grădina publică de alături, cu statuile scriitorilor și ale modernizatorilor, ale fondatorilor pașoptiști, se cheamă Merci? Cum să nu aibă cultură civică dacă impresionanta – arhitectural – clădire a Judecătoriei, realizată în stil neoclasic la începutul secolului al XX-lea după planurile arhitectului Gh. N. Maxențian, a fost așezată, strategic și delicat, fix în spatele impozantei Primării (iar în spatele Judecătoriei este noul sediu al Poliției, ca să vedeți și dumneavoastră mostră de umor just, recent)? Cum să nu admiri vechimea și eleganța mănăstirii Negru-Vodă, cu grădinile sale cu nuci seculari, cu arhitectura rară (și iconografie – acolo este o icoană a Maicii Domnului alăptînd, cu sînul ieșind simplu din mantia cerească, pictat grafic, la vedere), cum să nu admiri piațetele ca din orice sud european (lăsate nerenovate, marele păcat al edililor locali post-decembriști)? Sau suplețea și eleganța medievală a bisericii catolice, decorată maiestuos cu figura martirului, beatificatul monsenior Vladimir Ghika?

Am fost acolo cu o prietenă care copilărise în acest minunat oraș. Am fost un norocos, pentru în cîteva ceasuri am putut vedea astfel atîtea. Îi mulțumesc, cu toată bucuria, și aici. Căci nu e o bucurie mai mare, cred, decît să ai sentimentul, așa cum îl ai doar cu locurile natale, în locurile care au chipul părinților și al bunicilor, că vezi, că revii în aceste orășele. Așa cum firul se nvîrte pe fuior.

Foto: B. Tănase

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.