„Am o problemă cu definiţiile, cu graniţele şi limitele în general“ – Diego ARAMBURO, un portret

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
„Am o problemă cu definiţiile, cu graniţele şi limitele în general“ – Diego ARAMBURO, un portret jpeg

Pe Diego Aramburo l-am cunoscut anul trecut la Berlin. Regizor şi dramaturg, interesat de  limbajele performative contemporane, este cunoscut pentru Trilogia boliviană, o serie de spectacole care face o radiografie identitară a ţării sale. A primit numeroase premii, atît pentru Trilogie, cît şi pentru alte producţii ale sale, create acasă, în Bolivia, dar şi în străinătate. L-am invitat în România să monteze unul dintre textele pentru copii ale lui Joël Pommerat întrucît are la activ cîteva premii, în Argentina şi Canada, pentru spectacole destinate publicului tînăr. Astfel, în octombrie, va avea loc premiera spectacolului său Scufiţa roşie, la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Gong“ din Sibiu.

„De fapt, eu nu fac diferenţa între a lucra un spectacol «politic» şi unul pentru «publicul tînăr» (prefer noţiunea de «spectacol de familie» pentru că, de obicei, cînd montez spectacole pentru copii, ele sînt apreciate şi de adulţi)“, zice Diego. Precizarea este necesară avînd în vedere că mare parte din creaţia sa rămîne în zona politicului şi a chestionării derapajelor societăţii contemporane, iar spectacolele pentru copii sînt excepţii. „De fiecare dată cînd simt nevoia acută să îmi exprim un punct de vedere cu privire la ceva ce mă frămîntă încep prin a investiga, apoi îmi împărtăşesc opiniile echipei mele şi discutăm împreună. Fiecare proiect are natura lui proprie: pot să creez un spectacol bazat pe sunet sau unul pe imagine, unul intim sau o mare producţie, depinde de subiect. Mă preocupă mult temele despre femei din cauză că situaţia actuală a femeii este încă injustă şi nu doar în America Latină. Misoginismul este prezent peste tot şi în Europa, fie că apare în cazuri grave sau în situaţii minore, este acelaşi lucru. De fapt, viitorul meu proiect pe această temă este despre noua lege votată în Bolivia care face posibilă schimbarea de gen şi voi lua o poziţie personală faţă de acest subiect. Va fi o acţiune care încearcă să ridice întrebări legate de definirea genului. Am o problemă cu definiţiile, cu graniţele şi limitele în general. Cred că dreapta politică este setată pe limite şi unul dintre instrumentele ei principale este să creeze restricţii şi frici în interiorul unui spaţiu imaginar al «proprietăţii». Acest mod de a gîndi a infectat chiar şi subiectele progresiste precum genul. Simt cumva că şi luptele LGBT, care sînt foarte importante pentru mine, sînt prinse în interiorul acestui mod de gîndire care creează definiţii şi «ghetouri» peste tot. Deci voi face o acţiune – conţinutul ei concret este deocamdată o surpriză – pentru a încerca să extind un pic definiţia genului. Cred că rolul artei este de a invita oamenii să reflecteze asupra propriilor opinii şi de a pune sub semnul întrebării însăşi existenţa noastră, dacă sîntem cine spunem că sîntem şi dacă facem ce spunem că facem. Arta naşte întrebări în mintea spectatorului (întotdeauna în tipul de spectator al lui Jacques Rancière, «spectatorul emancipat»). Ăsta este ţelul meu major: să generez o întrebare, despre societate sau despre individ.“  

Şi întrebările s-au născut, mai ales prin Trilogia boliviană, foarte bine primită de public, dar şi de critică (fiecare dintre cele trei producţii a primit premiul pentru Cel mai bun spectacol al anului). „Lucrez mult cu idei «vii», teme sociale şi politice care mă preocupă, subiecte care mă şochează. Creez atunci cînd ceva mă afectează direct: cercetez subiectul şi, dacă găsesc o legătură între ceea ce mă preocupă şi descoperirile făcute în urma investigaţiilor şi am ceva de spus despre asta, încep să lucrez. Bineînţeles că circumstanţele în care se află ţara mea îmi ţin atenţia trează. În Bolivia e o permanentă tranziţie, de la ceva la altceva, păstrîndu-se în acelaşi timp, într-un anume fel, rădăcinile strămoşeşti. În Trilogia boliviană am încercat să tratez diverse teme pe care le consider de referinţă pentru istoria ţării şi pentru felul nostru de a fi şi am creat trei spectacole. Nu a fost posibil să mă limitez la unul singur pentru că Bolivia este un stat multicultural (asta este denumirea noastră oficială: Statul Plurinaţional al Boliviei) şi nu e doar o denumire retorică. În Bolivia trăiesc 34 de culturi şi naţionalităţi, fiecare cu felul său de a trăi şi de a înţelege universul. Însă există teme majore care ne unesc (la bine şi la «nu atît de bine») şi am încercat să-mi prezint viziunea despre aceste lucruri, vorbind despre istorie – în primul şi poate cel mai sarcastic spectacol –, despre situaţia prezentă – în al doilea, cel mai paradoxal şi critic spectacol – şi despre conservarea teritoriului pentru generaţiile viitoare – al treilea spectacol este despre sinuciderea unei femei din tribul Guarani. Guarani este una dintre naţionalităţile conlocuitoare din Bolivia pe care o împărţim cu Brazilia din punct de vedere al teritoriului; sînt foarte ataşaţi de pămînt, au luptat să îşi apere teritoriul în timp ce globalizarea economică i-a deposedat de pămînturi în favoarea industriei petrolului. Neprimind nici un răspuns de la guvernele Brazilei sau Boliviei după decenii de proteste, toate femeile din anumite comunităţi Guarani s-au sinucis ca să ofere generaţiilor viitoare posibilitatea de a-şi păstra teritoriul, căci au atras astfel atenţia societăţii şi autorităţilor, care au fost forţate să le răspundă. După aceste sinucideri, lumea a sprijinit tribul Guarani şi autorităţile le-au dat dreptul să păstreze părţi din teritoriile lor istorice.“

La premiera altui spectacol al său, Pornografia, lumea s-a aşteptat la ceva scandalos („E interesant cum se nasc speculaţii înainte de lansarea unui spectacol şi publicul dezbate subiectul înainte de premieră“). Spectacolul a încins spiritele, dar provocarea artistică nu a fost frivolă. „În accepţiunea mea, pornografia este un exercițiu de a dezvolta orice fără nici o cenzură, spunînd totul explicit. Chestii personale, dar și lucruri politice și sociale. Este un spectacol explicit și militant, dar militantismul meu nu este pentru un partid politic, ci pentru libertatea de exprimare (cea reală, nu cea «vîndută» de elita americană), pentru egalitate și justiție socială. Dar, în același timp, dacă vreau să fiu corect, bineînțeles că trebuie să lupt cu nedreptățile pe care eu însumi le comit. Deci pornografia este, de asemenea, o modalitate de a-mi expune personal punctele slabe. În nici un caz nu este vorba de o «expunere» a conținutului, ci de un statement artistic.“

„Evoluţia tehnologică ne face narcisişti ca societate“

Diego Aramburo este cunoscut pe scena europeană, unde este prezent ca invitat în festivaluri şi platforme performative, dar de unde îşi alege şi coproducători pentru performance-urile sale. Desigur, acest lucru arată recunoaşterea valorii sale ca artist, dar pentru el, prezenţa în Europa (şi oriunde în străinătate) este şi o necesitate practică. Căci meseria de artist este dificilă în Bolivia, unde „nu există subvenţie pentru teatru sau pentru orice fel de act cultural. Nici subvenţii de stat şi nici particulare. Asta înseamnă că, dacă vrei să fii artist, trebuie să fii mînat de o mare nevoie de a-ţi exprima ideile şi să ai ceva de spus pentru că, dacă doar vrei să fii luat în seamă, să te expui, nu vei supravieţui, economic vorbind. Primii ani din cariera unui artist sînt groaznici din cauză că aproape trebuie să plăteşti tu ca să fii artist. Dacă ai curajul să continui, în ciuda acestor greutăţi, atunci trebuie să fii foarte bun căci, ca să supravieţuieşti, trebuie să îţi exporţi munca şi, ca să faci asta, trebuie să fii la un nivel internaţional cel puţin respectabil. Pe plan intern, teatrul creează un public în marile oraşe şi menţine un dialog cu o parte a comunităţii, nu cu întreaga comunitate, pentru că poporul bolivian este prea numeros şi diversificat ca să poată fi «acoperit» de cei cîţiva artişti care lucrează în teatru, dans sau în orice alt domeniu artistic.“

Diego Aramburo este „înrudit“ artistic cu „cîţiva artişti argentinieni care îmi sînt aproape pentru că facem parte din aceeaşi generaţie şi am crescut împreună, cum ar fi Mariano Pensotti“, cu Angelica Liddell din Spania sau cu autori germani ca Fallk Richter, Sussane Kennedy sau Gob Squad şi She-She-Pop. „Cu toate astea, cred că eu sînt mai mult concentrat pe artiştii vizuali, conceptuali şi creatori de live-art“. Consideră că artele performative, deşi în continuă evoluţie, nu s-au schimbat fundamental în ultimii ani. „Ţinta e aceeaşi, cred, dar e mai stringentă nevoia de exprimare din cau-za evoluţiei tehnologice care ne face să devenim din ce în ce mai narcisişti ca societate. Oamenii tind să creadă că doar ei au dreptate, îşi apără spaţiul personal şi nu acceptă nimic altceva, alte opinii sau perspective, dar arta ne aminteşte că există întotdeauna «altceva» şi «altcineva» şi că sîntem diferiţi. Arta performativă încă îşi depăşeşte limitele şi învaţă să se concentreze pe menţinerea legăturii cu celelalte arte. Şi acest lucru este paradoxal pentru că această interconectare ţine de esenţa artei performative şi a live-art-ului, dar se pare că, la un moment dat, am pierdut cumva ideea asta principală şi ne-am concentrat doar pe a spune poveşti cunoscute de secole. Cum însă avem acum atîtea modalităţi de a povesti, arta performativă s-a întors la cel mai mare potenţial al său, şi anume acela de a fi conectat cu cineva care e în acelaşi loc, faţă în faţă, adică întîlniri palpabile, legături concrete, spre deosebire de virtualul care ne înconjoară acum de peste tot. Cred că vom continua să dezvoltăm această trăsătură, iar arta performativă va continua să existe. Obiceiurile societăţii nu se vor schimba, la bază sîntem asemănători animalelor şi, cînd ne comportăm bine, adică nu ne omorîm între noi şi nu ne călcăm în picioare, căutăm legături concrete, care contează, altele decît cele oferite virtual de prea multele gadget-uri pe care le avem.“

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Gumucio Li

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.