⬆
La zi în cultură
Pagina 42
Parcul copiilor
Pororoca, deși nu duce la capăt toate promisiunile reperabile după prima oră de rulare, e cel mai bun film al lui Constantin Popescu.
„Ascultînd în suburbii R&B, jazz şi Björk“
În 2013, Kelela Mizanekristos, o americancă cu descendență etiopiană, debuta discografic cu un mixtape/album, Cut 4 Me, care, pe lîngă faptul că scotea la suprafață un label de nișă pînă atunci în muzica electronică, Fade to Mind, se transforma în vehicolul unor revelații evidente.
Corpul democratic
Douăzeci de corpuri pe scenă. Tinere şi bătrîne, rigide sau neputincioase, siluete graţioase şi rubiconde, flexibile sau greoaie, jumătăţi de trupuri ţintuite în nemişcare şi corpuri zglobii, de copii, trupuri armonios alcătuite sau disproporţionate
Comisia Europeană, cartea şi cetăţenii-cititori
Toate programele culturale la nivel european sînt grupate în „Europa Creativă“, cu un buget de peste un miliard de euro. Există și o secțiune dedicată traducerilor, dar și altor activități legate de editarea de cărți.
Bătălia pentru Anglia, Confesiunile unei dependente de artă, Kierkegaard
● O carte pe care o așteptam de mult timp și despre care autorul însuși spune că a lucrat la ea vreo treizeci de ani – Tropice tîmpe de Florin Bican, Editura Arthur, 2017. Aventurile exploratorului Stanley, care, deși nu a mai rămas nimic de explorat, pleacă în Kenya, zboară în balon cu poștărița Cristinel, dezleagă tainele apariției omului cu Tarzan și află care este fața nevăzută a nopții. O carte pentru toate vîrstele, de un haz nebun, în care Florin Bican, un stilist desăvîrșit, se joacă cu
Mai sînt şi zile cu ploaie
N‑o să ajungi celebră dacă te culci la miezul nopții.
Viitor fără cititori
Ne e frică de posibilitatea manualului unic şi de prăbuşirea totală a învăţămîntului nostru, care, condus acum de o caricatură de ministru, oricum produce analfabeţi funcţional pe bandă rulantă.
Radicalismul lui Dante
A-l citi pe Dante înseamnă a coborî cu el în Infernul propriei noastre existențe, pe drumul autocunoașterii, pentru a ieși, tot împreună cu el, în Purgatoriul afirmării sinelui asupra sinelui, pentru ca în final să ne înălțăm spre là ’ve s’appunta ogne ubi e ogne quando („acolo unde dispare orice timp și orice spațiu“)
Godard fără cauză
Louis Garrel fură ecranul într-un dificil rol de compoziție, căruia îi infuzează mult umor, autentic, emoție, dar și autoironie, spirit polemic și neobosită autoflagelare.
Olimpianism
Sînt puțini muzicienii din generația lui Robert Plant care, odată ce și-au găsit „sound-ul cîștigător“, să nu se fi complăcut în propria sferă de confort și glorie. Cu reputația vine și grija menținerii acesteia, iar abordarea predilectă la nivelul „legendelor“ e cea a stăruinței în conservarea familiarului, a nostalgiilor și a relațiilor deja clădite.
Un pescăruş Frilensăr. Legende contemporane
Frilensăr este una dintre cele mai plăcute descoperiri teatrale din ultimii ani, inteligenţa, verva şi umorul lor, abilitatea de a crea un stil fără să se manierizeze, logica discursului performativ şi, deloc de neglijat, pofta lor de joc sînt de-a dreptul reconfortante într-un peisaj teatral care se mulţumeşte, de cele mai multe ori, să se (auto)copieze la nesfîrşit.
Să rîdem la Riad
De puțină vreme, femeilor saudite le este permis să conducă automobile. O schimbare bruscă de atitudine, așteptată și surprinzătoare, în același timp. Acum două săptămîni, prințul Mohammed Bin Salman a anunțat că va permite (re)deschiderea sălilor de cinema începînd cu anul viitor.
„Există o graniţă între ce vrei să faci şi ce vrei să arăţi“ – interviu cu Elena STANCU şi Cosmin BUMBUŢ
Nu a mers la școală pentru că nici părinții ei nu au mers la școală, nu are serviciu pentru că nu are casă, se prostituează pentru că nu are altă opțiune și trebuie să manînce din ceva, face copii pentru că nu a plătit nimeni s-o ajute să-și pună un sterilet, nu poate lua anticoncepționale pentru că atunci cînd nu știi zilele săptămînii e greu de crezut că poți lua o pastilă în fiecare zi la aceeași oră. Și mi-am dat seama că acest gen de a vorbi cu oamenii îi ajută să înțeleagă.
Marea povestire americană
Rock Springs, o carte de povestiri din 1987, este tot ceea ce multe dintre aceste romane nu sînt: o capodoperă.
Burghezi şi canibali
Faptul că Ma Loute a revenit în unele cinematografe din țară, la mai mult de un an de la premiera de pe Croazetă, poate însemna și un prilej de revizitare a operei francezului Bruno Dumont.
O (altă) experienţă eşuată
Căutîndu-și salvarea la jumătatea distanței dintre insertul de energie nouă și baletul greoi între diversele perioade de glorie trecută, Songs of Experience este portretul unei trupe care nu mai reușește să spună aproape nimic.
Un pescăruş Frilensăr. Basme, mituri şi obrăznicii
Mioritza este un spectacol unicat în peisajul teatral autohton, curajos nu doar prin conţinut, ci şi prin faptul că explorează şi vitalizează un text asociat, în mentalul colectiv, cu patriotismul de paradă, literatura obligatorie şi examenele şcolare.
Apicultură şi sculptură
Lîngă albine se pot reînvăța o mulțime de lucruri, chiar legile vieții, tainele ei cele adevărate. A observat că, după truda verii sau după supraviețuirea din iarnă, acestea nu doar par să moară de oboseală, dar chiar mor cu adevărat. Din moartea lor și-a construit arta, discursul plastic, formal, verbal.
Cum a murit Ovidius?
Nefericitul om a plecat, de fapt, fericit, ca poet, dintre cei care îl înconjurau acum două mii de ani.
Testamente voioase
Jean d’Ormesson scrie şi aici, cu multă seninătate, o fermecătoare pledoarie pentru sensul indescifrabil al lumii şi pentru misterul ei consolator. Călăuza rătăciţilor, ultima sa carte publicată antum, este un mic glosar de termeni fundamentali al cărţilor precedente: mirarea, angoasa, plăcerea, gîndirea, fericirea, dreptatea frumuseţea, adevărul etc., în care-şi reia gîndirea senină şi consola(n)tă.
Mariţa şi (aproape-)viaţa
Nimic mai natural decît să mănînci pe nerăsuflate 18 ciocolate din primul salariu și apoi să cîștigi la Loto exact suma necesară pentru a o scoate în oraș pe fata pe care o curtezi.
Majoreta sepulcrală
Chelsea Wolfe este un „gateway drug“ al celor nefamiliarizați cu istoria muzicii ocult-suicidale, doar că, în lumea muzicii, nu prea mai funcționează prevenția – cu excepția cîtorva interdicții punctuale de ordin administrativ (legate de inadecvarea locației ori momentului cîte unui concert), muzica a devenit cea mai libertină formă de exprimare și cel mai ușor de distribuit drog.
Amintiri dintr-un prezent continuu
Noua premieră de la Teatrul Mic, Anul dispărut. 200/7, este cel de-al treilea episod din seria dedicată timpului.
De prin anticariate: Cabana memoriei, de Tony Judt
Dacă tot trebuie să suferi astfel, e totuși mai bine să ai un cap bine aprovizionat: plin cu amintiri utile, multifuncționale și pe deplin reciclabile, ușor accesibile unei minți cu înclinații analitice. Tot ce îmi lipsea era un dulap pentru depozitare.
Un autor, un tratat, un editor
Luther se foloseşte de cartea lui Georg Captivus pentru a redimensiona credinţa creştină.
Nordic Film Festival, Adrian Enescu 4Ever, Amintiri, vise, reflecţii de Jung
● În caz că n-aţi apucat pînă acum să vedeţi superbul Despre trup şi suflet, în regia lui Ildikó Enyedi, mai aveţi o şansă vineri, 8 decembrie, la Cinema Muzeul Ţăranului, proiecţia fiind urmată şi de o psihanaliză aparţinînd lui Anatol Reghintovschi. (Cristina Ştefan)
Artei, libertatea...
Cel puțin trei orașe europene (Londra, Hamburg și Köln) au refuzat să expună afișele reprezentînd nuduri contorsionate; desenele lui Schiele au fost considerate prea impudice, provocatoare, un atentat la bunele moravuri. Femeia cu ciorapi portocalii și Autoportret nud – lucrări de referință ale artistului – sînt respinse de metroul londonez și de societățile (publice) de afișaj din Germania.
Minorităţile etnice în artele majore
Odată cu recunoașterea oficială a Holocaustului în România, din 2005, o serie întreagă de monumente și memoriale au fost amplasate în orașele altădată populate de evrei, precum Cluj, Dej, Șimleu Silvaniei, Satu Mare, Baia Mare, Bistrița, Oradea, Tîrgu Mureș, Reghin, Sfîntu Gheorghe, Sighetu Marmației, București, realizate fiind de artiști precum Egon Marc Lövith, Peter Jacobi, Mircea Roman etc.
Tragicul ca remediu
Tragedia şi-a pierdut aici integritatea textuală pentru a fi expusă fragmentar, dar totodată ni se propune o revenire la origini, cînd ea era jucată de un singur interpret.
Acasă, într-o ţară abandonată
Acasă, pe drum este deopotrivă un Bildungsroman de travel şi de dragoste.
Turul ghidat al lagărului
În toată mulțimea turiștilor există și oameni care, puși în fața acestei bucăți carbonizate de istorie, apar transfigurați; pe chipurile lor se citesc groaza, uimirea, durerea. O clipă. Apoi, în acord cu ritmul societății, trec mai departe.
Flaute deloc fermecate
„Just that kiss / Was all there is, / Every cell in my body / Lined up for you, / Legs a little open / Once again / Awaken my senses, / Head topless / Arisen my senses.“ Vulnicura, cel mai trist și eviscerant album dintr-o carieră solistică de aproape 25 de ani, a rămas în urmă.
(Dez)echilibre
Annie Hanauer are o proteză de braţ, una sofisticată (deşi pare a fi din lemn) căci poate fi manevrată cu graţie (este posibil să fie controlată printr-un dispozitiv implantat în creier).
Kazuo Ishiguro, Bani, muncă, timp liber, Atlasul frumuseţii
● Am citit mai demult Rămășițele zilei a lui Kazuo Ishiguro. Am văzut și ecranizarea cu Emma Thompson și Anthony Hopkins. Mi-au plăcut amîndouă. De curînd, stimulat de Premiul Nobel acordat scriitorului japonez care trăiește în Anglia, am început să citesc Nocturne. Cinci povești despre muzică și amor. Sînt ușor de citit și greu de uitat. (Andrei Manolescu)
„Pentru mine, filmul nu e o «realizare», ci o formă de exprimare“ – interviu cu Valeriu ANDRIUŢĂ
Fiecare era privit ca o individualitate, un viitor artist, se lucra mult individual, după un program personalizat în funcție de fiecare student. Am început să scriu o carte despre experiența mea la Tbilisi, unde exemplific mai pe îndelete.
Voiaje Trans-Europe Express. Ficţiunile Elenei Dumitrescu-Nentwig
Un pui de ţigan dintr-un sat din Vrancea, dibuit de bunicul său, bulibaşa baştinei, că are alesul dar al muzicii, e sprijinit, la porunca voievodului, prin toate mijloacele obştii să facă şcoală ca să ajungă un artist adevărat.
Western – după şaptezeci de ani
De mai multe ori, neamțul este văzut ca „tipul cu bani“, numai bun de păcălit, pe cînd locuitorii cătunului se găsesc în impas.
Autosurghiun
Admiratorii acelui Tricky incisiv și intimidant al anilor ’90 s-ar putea arăta dezamăgiți de ceea ce se aude aici.
Ce de lupi se înconjoară*
„Fiica: Mamă, de ce au schimbat definiţia cuvîntului «dragoste» în dicţionar? (…) În vechiul dicţionar, cuvîntul «dragoste» era definit ca un sentiment de afecţiune între două persoane. (…) Şi în noul dicţionar, cuvîntul «dragoste» e definit ca un sentiment de afecţiune între un bărbat şi o femeie.“
Anul gîndirii magice, Muzeul Tiparului, Care-i faza cu cititul?
● La Tîrgul Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură, invitat de onoare anul acesta e Comisia Europeană. Joi, de la ora 15, la pavilionul european, Mircea Vasilescu moderează o dezbatere despre „Meseriile cărţii“. Invitaţi: Radu Paraschivescu (autor, editor și traducător), Simona Kessler (agent literar), Oana Boca-Stănescu (manager cultural) și Mihai Mitrică (directorul executiv al Asociației Editorilor din România). (Matei Martin)
O arhitectură a percepţiei
În acest concubinaj, care din start sugerează un decalaj ori o abnormalitate, imaginile reușesc să transmită frumusețe estetică la un prim nivel, tensiune și dificultate în cel secund.
„Spune-mi ce mănînci, ca să-ţi spun cine eşti“ – interviu cu Elena VLĂDĂREANU şi Robert BĂLAN
Am văzut bunici care își îndoapă copiii cu totul felul de junk food, dar am văzut și mame smulgînd din mîna copilului pufuletele oferit de un alt copil, urlînd și ținînd lecții de nutriție.
Un poet retro al timpului său
Petre Stoica (1931-2009) este cel mai mare poet postbelic pe care, probabil, încă nu l-aţi citit. Eu însumi l-am descoperit tîrziu, citind întîmplător unul dintre ultimele sale volume de poezie, o carte subţire cu poeme de(spre) bătrîneţe. Eram tînăr şi aş fi putut rata întîlnirea, dar versurile sale au rezonat în locuri interioare pe atunci încă necunoscute mie. I-am căutat cărţile mai vechi prin anticariate, iar la un moment dat l-am şi cunoscut în timpul unui festival literar şi am schimbat c
Vînătoarea de urşi
Doru încasează lovitură peste lovitură cu un stoicism încăpățînat – nu doar că i-a murit soția, dar nimeni nu prea mai dă doi bani pe el, pare mai mult sau mai puțin ostracizat de comunitate (precum Iacob, din filmul omonim al aceluiași Daneliuc).
Mitul eternei reîntoarceri în anii ’80
Au trecut mai bine de șase ani de la We Must Become the Pitiless Censors of Ourselves, un album care se situa briliant într-un masiv val retropop atunci, în 2011. John Maus, autorul său, este un american născut în Minnesota, trecut printr-o școală de compoziție muzicală – California Institute of the Arts, locul în care a fost coleg cu Ariel Rosenberg, alias Ariel Pink, cel care îi va deveni bun prieten – și, după apariția lui WMBtPCoO, printr-un doctorat în filozofie politică la University of Ha
Cealaltă Europă
El poartă o discuţie la telefon la începutul spectacolului, din care reiese că ar exista un complot, legat de izolarea imigranţilor, de care el nu e străin.
Cărtureşti / Anthony Frost, „Kosovo – carte de identități“, SuperHumans
● Într-un fel, librăria Anthony Frost se întoarce. În cel mai mic și mai încăpător spațiu Cărturești, de pe Edgar Quinet (numărul 9). Alături de microgaleria Receptor și espresso barul Brewtiful Cafe. De-abia aștept! (Ana Maria Sandu)
Franţa se vinde la franciză
Abu Dhabi a achiziționat cea mai valoroasă „marcă“ din lume, Luvrul, dreptul de a folosi numele celui mai recognoscibil și mai vizitat muzeu la nivel mondial.
„Mă străduiesc să pun întrebări ştiinţifice“ – interviu cu Balázs ABLONCZY
Ungaria este și ea o societate complexă, fragmentată pe măsură. Oamenii se gîndesc la tot felul de lucruri și nu seamănă între ei. Gîndesc și prostii, dar și lucruri inteligente.