Acasă, într-o ţară abandonată

Publicat în Dilema Veche nr. 720 din 7-13 decembrie 2017
Acasă, într o ţară abandonată jpeg

● Elena Stancu, Cosmin Bumbuţ, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, Editura Humanitas, 2017. 

Acasă, pe drum este, pur şi simplu, cea mai spectaculoasă, mai intensă şi mai neaşteptată carte românească pe care aţi putea-o citi în acest moment. Chiar dacă aţi urmărit reportajele cuplului Stancu & Bumbuţ de-a lungul anilor (unele publicate chiar aici, în revista noastră), tot nu veţi fi cu adevărat pregătiţi pentru poveştile adunate de cei doi care, după ce primesc o bursă americană pentru jurnalism, îşi dau restart vieţilor, vînd tot şi se mută la propriu într-o autorulotă de patru metri pătraţi pentru a face jurnalism de teren şi de lungă durată, fără obligaţii editoriale şi compromisuri legate de publicitate, jurnalism adevărat pe teme sociale dintre cele mai dificile, descoperind, astfel, aşa-zisa Românie profundă: o ţară ascunsă, paralelă, abandonată şi, de cele mai multe ori, în agonie sau chiar pe moarte. Stancu & Bumbuţ şi-au pus viaţa în paranteza dintre mai multe reportaje (doar o parte apar şi în această carte), scriind de la faţa locului, mereu în contact cu victime ale sărăciei, analfabetismului, indiferenţei societăţii, ale unor boli rare sau ale propriilor destine. „N-am vrut să scriu o carte aşa de tristă, m-am gîndit că o să povestesc mai mult despre noi şi despre viaţa noastră în maşină. Dar, în timp ce scriam, mi am dat seama că viaţa noastră se împleteşte cu cea a oamenilor din reportajele noastre. În patru ani nu am călătorit, ci am trăit printre cei mai vulnerabili dintre români, şi asta e povestea noastră şi a lor“, scrie Elena Stancu, cerîndu-şi iertare pentru adevărul inconfortabil oferit la discreţie în această carte.

Deschizîndu-se cu fotografiile lui Cosmin Bumbuţ, cartea-album continuă cu poveştile din spatele lor şi din timpul călătoriilor/vieţii celor doi. Iar Elena Stancu scrie despre tot ce aproape că n-ai vrea să citeşti. Violenţa domestică dintr-un sat moldovenesc sărac numit Mironeasa, unde copiii sînt bătuţi la sînge de părinţi, iar femeile – omorîte la propriu în bătaie de bărbaţii lor. Povestea unui bărbat din Răşinari, acum închis la Penitenciarul din Aiud, care şi-a ucis nevasta sub ochii întregii comunităţi a satului, lăsîndu-şi orfan propriul copil. Povestea unei fete din Drăgăşani torturate de propriul tată, fugită de-acasă, ajunsă în cele din urmă prostituată pe stradă. Povestea ultimului căldărar dintr-o comunitate de căldărari din Corcova, transformată, cu un buget ridicol, în splendidul documentar cu acelaşi titlu, deja multipremiat. Povestea unor tineri fără adăpost din Satu Mare, bătuţi de poliţie, care mănîncă din gunoaie şi se droghează cu prenadez. Poveşti de la Centrul de Reeducare din Buziaş, unde adulţi recidivişti merg pentru prima dată la şcoală, de la Fundaţia Speranţa din Tîrgu Neamţ, care se ocupă de copii cu dizabilităţi, de la Centrul NoRo din Zalău, care se ocupă de copii cu boli rare (autism, acondroplazie, Down, Asperger, Prader Willi), de la Fundaţia Inocenţi din Bistriţa care se ocupă de copii romi analfabeţi… Chiar şi rezumate vulgar, reportajele Elenei Stancu, majoritatea la limita suportabilului, dau măsura unei societăţi care pare să-şi fi abandonat semenii. Peste tot e un vid de legislaţie, programele sociale sînt insuficiente sau ineficiente, iar „cei mai vulnerabili dintre români“ subzistă fără protecţie, fără ajutor, fără oportunităţi de integrare într-o societate aproape indiferentă, unde cîte o mînă de oameni ieşiţi din comun încearcă (şi cei mai mulţi reuşesc, spre lauda lor eternă) să ajute, să îndrepte, să ofere alinare şi chiar soluţii. „ONG-urile îşi fac treaba nu cu ajutorul, ci în ciuda statului“, scrie jurnalista.

Cartea oferă şi imaginea a ceea ce înseamnă anvergura muncii de documentare şi intervievare, de redactare (şi, mai ales, de îndurare a poveştilor sfîşietoare, atît de încărcate emoţional), căci Stancu & Bumbuţ se confruntă deseori cu prudenţa oamenilor de a se deschide în faţa jurnaliştilor asociaţi hienelor interesate doar de cadavrele de la ora 5 („referinţele din media nu ajută reputaţiei de jurnalist“). Însă cei doi le cîştigă încrederea bieţilor oameni, necăjiţi şi speriaţi, nu doar prin disponibilitate şi empatie, dar şi prin timpul oferit. Plecaţi în aventura vieţii lor prin medii sociale greu de imaginat chiar şi cu fotografiile în faţă, Stancu & Bumbuţ ajung să trăiască în vecinătatea lor, să se împrietenească şi uneori chiar să fie „adoptaţi“ de familiile despre care scriu („aceşti oameni ne-au primit, ne-au învăţat cît de frumoasă e diversitatea, fără teorii de corectitudine politică şi fără sensibilităţi“). Pînă la urmă, e un schimb şi un ajutor reciproc. Însă de cealaltă parte, a cititorilor reportajelor, se întîmplă un fenomen care o deprimă şi o revoltă constant pe Elena Stancu: prejudecăţile, dispreţul, rasismul comentatorilor lipsiţi uneori de orice urmă de înţelegere şi, în fond, de umanitate faţă de femei bătute, ţigani analfabeţi, oameni fără casă, puşcăriaşi. „De multe ori simţim că munca noastră e inutilă… Sîntem dezamăgiţi şi copleşiţi, mai ales după ce postăm pe Facebook poveşti care ne impresionează. Ura şi lipsa de empatie a românilor ne şochează mereu, chiar dacă am auzit de multe ori aceleaşi comentarii stereotipe: «La muncă, nu la întins mîna», «De ce fac atîţia copii?», «Le place să trăiască aşa»…“

Insuportabilă prin imaginea unor oameni aflaţi la marginea prăpastiei societăţii şi a propriilor vieţi, cartea alternează reportajele, spre binele şi confortul cititorului, cu cîteva poveşti de călătorie: printr-o Turcie, pe coasta Mării Egee, extradinar de primitoare, prin Peloponezul grecesc (unde aşezările se numesc Nafplio, Monemvasia sau Xirokampi), printr-o Cubă deja transformată de turism şi de ridicarea embargoului, aflată în pragul unei mari transformări sociale şi economice („restaurantele se construiesc mai repede decît drumurile şi stîlpii de iluminat“), dar şi prin cheile Dobrogei sau Vama Veche. Feeria acestor călătorii prin peisaje splendide are întotdeauna şi un element social, căci Stancu & Bumbuţ se află mereu în căutare de personaje şi de poveşti, şi nu doar cînd întîlnesc localnici a căror limbă n-o vorbesc, dar şi printre alţi rulotişti întîlniţi în campinguri, cu toţii plecaţi la drum din aceleaşi motive ale libertăţii absolute, simplităţii vieţii, eliberării de constrîngerile unei vieţi convenţionale.

Viaţa într-o autorulotă, cu limitările, lipsurile şi pericolele aferente, transformă fundamental relaţia celor doi plecaţi/fugiţi de acasă, fără consimţămîntul, binecuvîntarea sau înţelegerea propriilor familii, în ochii cărora jurnalista şi artistul fotograf devin, de bunăvoie şi complet iresponsabil, nişte „homleşi“ locuind într-un maşină unde le lipseşte orice face viaţa normală. Dar dincolo de curajul, disponibilitatea şi devotamentul lor profesional, relaţia celor doi, foarte discret reflectată în scris, conferă una dintre cele mai frumoase dimensiuni ale cărţii, aceea de aprofundare a iubirii („mi-am pierdut feminitatea [dar] am cîştigat timp în doi, peisaje şi linişte“). Citită şi în această cheie, Acasă, pe drum este deopotrivă un Bildungsroman de travel şi de dragoste.

În prezentarea de pe coperta a patra, Mircea Cărtărescu numeşte cartea „un document teribil de impresionant şi-o operă de artă admirabilă“. Într-adevăr, cartea, absolut fără asemănare cu ce s-a mai scris pînă acum la noi, îşi inventează propriul gen, fiind un fel de carte de jurnalism social şi travel existenţial ca un experiment în doi: (foto)reportaje de la marginea societăţii, poveşti exotice prin temă sau prin natură, proză şi oralitate de mediu, travel social şi de atmosferă, confesiune de cuplu. Cărtărescu îi numeşte pe Elena & Cosmin eroii lui. Sînt şi ai mei, pentru că aceşti doi telelei, plecaţi la drum pentru întîmpinarea greutăţilor, mizeriei şi a nenorocirii celorlalţi, au fotografiat şi au scris, cu umilinţă şi compasiune admirabile, cea mai profundă, mai frumoasă şi mai umană pledoarie pentru diversitate, toleranţă şi empatie din literatura noastră.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Becuri
„Rabla pentru becuri”: condiții pentru voucherul de 200 de lei
Ministerul Mediului a publicat în dezbatere publică Ghidul privind programul „Rabla pentru becuri” cu ajutorul căruia persoanele fizice pot obține un voucher de 200 de lei.
tiruri 2 jpg
Două tiruri s-au ciocnit pe DN25. Unul dintre șoferi a rămas încarcerat, fiind grav rănit
Un accident rutier grav a avut loc sâmbătă noapte, pe DN 25, în județul Galați. Două tiruri s-au ciocnit frontal, iar în urma impactului puternic un șofer a rămas încarcerat, fiind grav rănit.
Popescu
Gică Popescu, revoltat de ce pățesc românii din cauza străinilor: „Băi oameni buni, nu se poate așa!“
Decăderea fotbalului românesc continuă să-l șocheze pe fostul căpitan al tricolorilor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.