Burghezi şi canibali

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Burghezi şi canibali jpeg

● Ma Loute (Germania – Franța, 2016), de Bruno Dumont. 

Faptul că Ma Loute a revenit în unele cinematografe din țară, la mai mult de un an de la premiera de pe Croazetă, poate însemna și un prilej de revizitare a operei francezului Bruno Dumont. Puțini sînt autorii – și încă mai puțini, în cadrul lor, cineaștii – care și-au schimbat traiectul în mijlocul carierei. Dintre toți, Dumont este, probabil, exemplul cel mai radical: de la P’tit Quinquin (o miniserie televizată produsă de ARTE acum trei ani) încoace, Dumont s-a lansat în explorarea unor teritorii aproape virgine în cinema, ambalate sub forma unor comedii cu tușe pronunțat burlești, absurde. Pînă la Camille Claudel 1915 (2013) inclusiv, creațiile lui Dumont s-au învîrtit constant în jurul unui stil reținut, apăsat antispectacular, punctat ici și colo de nuanțe senzaționaliste (exhibarea nudității, violență grafică); Dumont, care în tinerețile lui a predat filozofia, se specializase în intrigi dedramatizate, susținute de cadre lungi, statice, și vizitate pe alocuri de un fior transcendental (miracole în Hors Satan) sau, dimpotrivă, de absența oricărui indiciu sacru. S-o spunem din start: nu toate filmele din prima etapă de creație a lui Dumont reușesc să atingă această tensiune fragilă între sacru și laic; acolo unde e totuși cazul, rezultatul este de ordinul nihilismului pur: în violentul Twentynine Palms, Dumont întoarce pe dos visul american, filmînd deambularea unui cuplu într-o Americă deșertificată, rezumată prin violență și sexualitate animalică; în Flandres, cineastul urmărește o seamă de fermieri extrași din Franța profund rurală și confruntați cu absurdul și abjectul războiului din Orient.

P’tit Quinquin a însemnat o schimbare de macaz, iar Ma Loute se plasează în trena lui, dar împinge bufoneriile la un alt nivel. Filmul este plasat în aceeași regiune nordică a Franței în care Dumont a copilărit și pe care, într-un fel sau altul, a documentat-o în mai toate filmele sale – între, de pildă, L’humanité (1999), Hors Satan (2011) și Ma Loute se pot găsi asemănări topografice frapante. În esență, narațiunea (poziționată la început de secol XX) se concentrează pe o familie aristocrată, revenită în casa de vacanță (hidosul „Typhonium“) de pe coasta regiunii Nord-Pas-de-Calais. În același timp, locul se confruntă cu o serie de dispariții, datorate, așa cum vom afla mai târziu, unei familii de localnici care se ocupă în principal cu strîngerea scoicilor. Legătura dintre cele două lumi va fi realizată, ca și în alte creații ale lui Dumont în care o anchetă polițienească reprezenta însăși forța motrice a acțiunii, de o echipă excentrică de polițiști porniți să investigheze în zonă.

Ma Loute (apelativ tandru tradus la noi stupid, aparent din engleză și fără ambiguitatea originalului, Misterul din Slack Bay) a mai rulat în România în cadrul unor festivaluri și a trecut și pe la Premiile César, de unde a plecat cu mîna goală, cu toate că mijloacele regizorale puse în slujba filmului sînt dintre cele mai complexe. Filmul își bazează comicul pe o serie de gaguri fizice și de limbaj, cu tradiție destul de îndelungată în comediile burlescului (slapstick): căzături, personaje stîngace, care scîrțîie la propriu, elocința exagerată a burghezilor etc. Reușita lor se datorează în mare parte casting-ului operat de film, care distribuie roluri atît unor capete de afiș (trei dintre partiturile familiei burgheze Van Peteghem revin lui Fabrice Luchini, Valeriei Bruni Tedeschi și Juliettei Binoche), cît și unor actori neprofesioniști (mai ales androginul Billie, interpretat de Raph, care alege să prelungească ambiguitatea și dincolo de ecran, Ma Loute, jucat de Brandon Vieville, sau savurosul inspector Machin – Didier Després). Grație plasării filmului într-un trecut îndepărtat, Dumont are carte blanche cînd vine vorba de reprezentarea antagonismului de clasă. Galeria vastă de portrete ține de registrul grotescului. Aristocrații, interpretați cu voluptate, sînt – oglindă a personajului înțepenit jucat de Luchini – crispați (așa cum cere eticheta), prizonieri ai unui discurs găunos, declamativ, pierduți în conversații care se învîrt în gol. Țăranii care bălmăjesc incomprehensibil, cu chipurile „din topor“, nu scapă nici ei de șarja regizorală: sînt canibali. Dumont inserează și o relație de dragoste între Billie și Ma Loute – fiecare aparținînd unei tabere –, tratată cît se poate de convențional (la fiecare sărut izbucnește muzica), dar discrepanța socială generează o amplă paletă a reacțiilor (Ma Loute este brutal, Billie se ascunde în spatele ambiguității). Topografia locului permite sensibilității lui Dumont să se desfășoare în voie: între faleze sculptate în coastă și zone aride, camera reușește să capteze scene sublime, ca aceea în care Billie se avîntă în mare, dîndu-și jos peruca, în semn de regăsire cu sinele.

Pentru un film de două ore, Dumont reușește să spună o mulțime de lucruri – iar dacă ceea ce creează el în Ma Loute are aparența unui spațiu închis ermetic, realizăm repede că filmul întreține o strînsă relație cu actualitatea desacralizată (la un moment dat, personajele încep să zboare). Ma Loute taie din fașă pistele de film polițist (aflăm după puțină vreme că sătenii sînt sursa disparițiilor), consacrîndu-se unor studii caracteriale poantiliste, camera traversînd dintr-o parte în alta a golfului pentru a livra treptat informații despre fiecare participant la farsa dumontiană. Farsă care, îmbrăcată în straie cinematografice, este una dintre cele mai hazoase – și mai miezoase – dintre poveștile puse recent pe marele ecran. Iar Bruno Dumont, cu siguranță, unul dintre cei mai entuziasmanți regizori în activitate.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.