Cum a murit Ovidius?

Liviu FRANGA
Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Cum a murit Ovidius? jpeg

memoriei lui Ştefan Cucu

Acest text reprezintă intervenția susținută în cadrul proiectului „Elogiul latinității“, realizat la jumătatea lunii noiembrie de secția de Filologie Clasică și Latină din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române. 

Nu știm exact cînd a murit poetul devenit involuntar tomitan. Hieronymus (Chron. Eus. a Abr. 2033, 2, 147) ne lasă, prin informația lui precisă, deci aparent sigură, să credem că acest lucru s-a petrecut în anul 17 (anul dispariției și a lui Titus Livius, dar fără nici o legătură) sau, poate, 18. Iată ce spune el: „Anno septimo decimo post Christum centesima nonagesima octaua Olympiade Ouidius poeta in exilio diem obiit et iuxta oppidum Tomos sepelitur“ („În al șaptesprezecelea an după Hristos, în a o sută nouăzeci și opta Olimpiadă, s-a stins în exil Ovidius poetul și este îngropat la Tomis, în apropierea [zidurilor] cetății“).

Abstracție făcînd de această și unică, și izolată mărturie hieronymiană, nu este sau, mai curînd, nu ar trebui, totuși, exclusă, din principiu, o dispariție poate mai tîrzie, dincolo de pragul celor 60 sau 61 de ani împliniți ai poetului sulmonez (reamintim anii-reper, 43 a.Chr. – 17/18. p.Chr.). Ultimii ani de viață ai lui Ovidius la Tomis nu știm exact dacă s au oprit la data indicată în Antichitate doar de Hieronymus sau dacă nu cumva au trecut – și cu cît? – dincolo de ea.

Pentru că nu există, cum se știe și am spus-o și noi deja, nici o altă sursă, în afara cronicii hieronymiene, care să ne ofere măcar cel mai mic reper, căci de certitudine nu poate fi vorba. Este, observăm în context, absolut aceeași incertitudine care leagă, de pildă, finalul (pierdut) al Analelor taciteice de sfîrșitul biografic al autorului lor. Sau, mult mai aproape de vremea Sulmonezului devenit Tomitan, apariția ultimei opere horațiene, cartea a IV-a a Poemelor lirice (Carmina), față de ieșirea din viață a poetului venusin. Iar Horatius și Tacitus au trăit și au sfîrșit cel mai probabil la Roma, în orice caz în Italia, amîndoi celebrități recunoscute în viață, de cea mai mare anvergură, ale lumii intelectuale romane de la debutul pînă spre apogeul Imperiului…

Sînt de părere și sînt convins că informația izolată a teologului-istoric din secolul al IV-lea christic poate fi pusă, fie și ipotetic, sub semnul îndoielii. Se vor fi scurs (avem dreptul să propunem ipoteza) cîțiva ani de la redactarea – și, apoi, publicarea (incert postumă) – a ultimei cărți de elegii pontice și, respectiv, plecarea definitivă a poetului dintre tomitani, dar nu înapoi la Roma, ci la zei. În acest răstimp, poeme-scrisori sau chiar, de ce nu, (și) alte texte va mai fi scris Ovidius: dar, în modul cel mai regretabil, nu avem deloc știință despre ele.

Dacă nici momentul sigur al despărțirii definitive de „ultima lume“ (die letzte Welt, pentru a prelua titlul celebrului roman al lui Cristoph Ransmayr) nu avem cum ști cu exactitate cînd se va fi petrecut, nici cele din urmă poeme nu mai avem cum ști, cu sau fără precizie, ce înfățișare vor fi avut și despre ce se vor fi rostit, putem avea, măcar, o singură certitudine, plauzibilă, într-un noian de nesiguranțe. Cum a murit Ovidius.

Nefericitul om, fericitul poet

Cum a murit Ouidius poeta. Împrejurările ființei și împrejurările din afara ei. Începem cu cele de la urmă.

Ouidius poeta a murit poet cetățean roman (n-a fost niciodată degradat din drepturile civile fundamentale, nu i s-a interzis accesul la apă și la foc, igni et aqua) și, în același timp, poet cetățean tomitan, de vreme ce a exercitat magistraturi – ca agonothet – în interiorul comunității civice tomitane. Poetul Ovidius a plecat dintre concetățenii tomitani cel puțin cu o singură mulțumire (certă pentru poste­ritate, întrucît a fost declarată de poetul însuși): aceea de a fi fost recunoscut nu doar ca membru cu drepturi depline al comunității tomitane, ci – cel mai important pentru el – ca poet demn de cununa Muzelor și a oamenilor. Recapitulăm. Ouidius poeta a plecat din ultima lume în care a locuit de pe o poziție socială consolidată: dublă cetățenie și incontestabilă recunoaștere literară, din nou dublă, ca poet ausonian și ca poet euxin. Din acest punct, exterior, de vedere, Ouidius poeta nu a plecat nefericit. Noi am zice că dimpotrivă.

Continuăm cu împrejurările interioare, ale ființei poetice. Iar acestea ni se par cele mai importante, în măsura în care le putem intui și preciza. Este vorba, aici, de tăria sau slăbiciunea, moral-psihică, a omului și a poetului în același timp, a poetului și a omului în același timp. Venusinul n-a avut nici o clipă îndoiala că lasă în urma lui un alt fel de operă decît una „mai trainică prin ani decît bronzul“ (exegi monumentum aere perennius). Departe de Tomitan o astfel de convingere declarată, ea însăși mai trainică decît bronzul. Dacă traseul posterității operei sale poetice nu l-a interesat explicit pe Tomitan în elegiile pontice (ori, cel puțin, nu am identificat noi, pînă acum, nici o urmă a lui în întreaga această moștenire ovidiană), atunci ne apare în mod cu totul evident că altceva a constituit pentru relegat centrul maximului său interes: prezentul, capabil să compenseze, fie și doar în mică parte, toată rana deschisă a trecutului, din ce în ce mai puțin recent.

Un prezent poate iluzoriu ca satisfacție, un prezent compensatoriu și poate provizoriu, un prezent contemporan cu destinul biologic, acel prezent către care poetul nu mai putea, în condiția în care se afla, face altceva mai bun pentru el însuși decît să trimită scrisori în formă de elegii și elegii în formă de scrisoare. Ele, elegiile, l-au menținut în viață (o declară răspicat în multe rînduri), ele, cele care i-au înnegrit ultimii ani, aruncînd umbre grele peste cei imediat anteriori, ele, elegiile, au adus, uimitor în aparență, și lumină acestor ultimi ani întunecați prin separare de viața anterioară, dar și drogul cel mai tare pentru omul obișnuit, cu atît mai mult pentru un artist: speranța, de la o zi la alta, de la un an la altul. Cu această speranță au plecat și omul, și poetul tomitan, spre lumi diferite de cele vizibile, lăsîndu-ne nouă, posterității, din acel moment pînă azi, darul neuitării celei mai prețioase: poezia. Ouidius poeta a plecat fericit din această lume, din lumea lui, pentru că lumea adevărată a lui nu i o putea smulge nimeni: era și este Poezia, în și dincolo de viață.

Am încercat, așadar, să arătăm că nefericitul om a plecat, de fapt, fericit, ca poet, dintre cei care îl înconjurau acum două mii de ani. Plecînd cu poezia în el și lăsîndu-ne-o nouă în dar după el, Ouidius poeta a trasat spiritualității și culturii române, ca și imaginarului narativ de tip folcloric, cristalizat în locurile ultimei șederi lumești a poetului – ambientul dobrogean, apoi cel panromânesc –, brazda în care s-au depus, rînd pe rînd, mirabilele semințe ale unor creații ce au alcătuit, ele însele, o autentică bibliotheca Ouidiana a culturii literare românești.

Închei cu cîteva dintre cele mai puternice reflecții pe care această moștenire ovidiană le-a trezit în rîndul specialiștilor români, cei mai îndreptățiți să le acorde un surplus de atenție:

„Legătura lui Ovidiu cu spiritualitatea românească este mult mai profundă, el făcînd, de fapt, deja parte din structura, din plămada noastră națională, în jurul poetului exilat la Tomis țesîndu-se numeroase legende, păstrate prin tradiție orală. Ovidiu a devenit un topos permanent al culturii noastre, o coordonată fundamentală, un punct de referință pentru aproape toți creatorii acestei arii spirituale… Ovidiu face parte din patrimoniul spiritual al acestui popor.“ (Ștefan Cucu, Publius Ovidius Naso și literatura română, 1997)

„Putem afirma că personalitatea lui Ovidiu este – mutatis mutandis – la fel de puternic împlîntată în conștiința noastră națională precum cea a lui Eminescu, a lui Traian sau a lui Ștefan cel Mare. Dovadă este faptul că chipul său a fost imortalizat nu numai în literatura română cultă – în special, în cea contemporană –, în mii de poezii, de piese de teatru sau scrieri în proză, ci și în producții folclorice, în numeroase legende.“ (Ștefan Cucu, ibid.) 

Liviu Franga este decanul Facultăţii de Limbi și Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti şi secretar general al Societăţii de Studii Clasice din România.

Foto: wikimedia commons

afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.

Adevarul.ro

Razboi Rusia Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Armamentul rusesc capturat în contraofensiva din Harkov ar putea face diferența în bătăliile care vor urma
Ucraina a capturat 392 de tancuri rusești, 178 de vehicule blindate de luptă, 421 de vehicule de luptă de infanterie și 400 de camioane, vehicule și jeep-uri, potrivit proiectului de investigație open-source Oryx.
lucrari drum expres craiova pitesti foto cnair jpeg
Lucrările la șoseaua Craiova-Pitești avansează rapid. Când s-ar putea circula pe drumul-expres
Începute în 2019, lucrările la viitorul drum expres Craiova-Pitești merg într-un ritm foarte bun, iar până la acest moment mai bine de jumătate din drum este deja gata.
Parcul Industrial Moreni
Parcul Industrial Moreni va produce panouri fotovoltaice. La cât se ridică investiția privată
În contextul reducerii consumului de energie electrică din sistemul public, locuitorii din Moreni primesc o veste bună. Parcul Industrial Moreni se extinde, iar în noile hale se vor produce panouri fotovoltaice.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.