Starman

Publicat în Dilema Veche nr. 719 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2017
Starman jpeg

● David Buckley, O stranie fascinaţie, traducere de Cristina Rusu şi Liviu Dascălu, Victoria Books, 2017. 

8 ianuarie 2016. E ziua în care David Bowie împlineşte 69 de ani şi totodată îşi lansează şi noul album, al 25-lea – titlul Blackstar este însoţit de simbolul unei stele negre –, laolaltă cu single-ul „Lazarus“, care începe cu el lungit pe un pat de spital cîntînd versurile „Look up here, I’m in heaven“ şi se sfîrşeşte cu artistul făcîndu-ne cu mîna înainte de a dispărea într-un dulap întunecat. După două zile, pe 10 ianuarie, Bowie moare, aruncînd planeta într-un interminabil şi isteric priveghi în care se amestecă şocul, frustrarea, durerea, dragostea şi elogiul. Noul său album e, de fapt, ultimul, iar lumea caută în clipurile şi în versurile sale semnele iminente ale sfîrşitului împachetat într-o operă de artă. Pe album nu mai e muzica lui Bowie, ci cîntecul său de lebădă marţiană. E un album-testament/scrisoare de adio, urmat un an mai tîrziu, cînd ar fi împlinit 70 de ani, de EP-ul No plan, în chip de mesaj trimis pentru cei încă neconsolaţi. Se confirmă astfel zvonurile cum că Bowie ne-a lăsat suficientă muzică, deopotrivă veche şi nouă, spre a fi lansată postum. Fraza lui David Buckley, autorul biografiei de faţă, „e trist că fanii lui Bowie vor trebui probabil să aştepte pînă după moartea artistului pentru ca unele materiale să fie lansate“, se încarcă acum de o ironie amară. Această biografie, publicată prima dată în 1999 şi revăzută în 2012, are un efect straniu întrucît rămîne scrisă la prezent. În cartea asta, Bowie n-a murit, are încă viitor, un viitor imprevizibil şi, deci, strălucit. Ceea ce, metaforic vorbind, este adevărat. Doar că lectura cărţii, care se opreşte la momentul anului 2005 din biografia artistului, îţi oferă iluzia consolatoare că încă eşti contemporanul lui Bowie. Or, el s-a distanţat în viitor o dată în plus.

O stranie fascinaţie este o carte despre muzica şi viziunea artistică ale lui Bowie şi extrem de puţin despre viaţa lui privată, e despre artist, nu despre om. Biograful îi păstrează artistului misterul, nu l trivializează cu fapte private mai mult decît necesar (cum ar fi problemele mentale din familie, anizocoria de care suferea, bisexualitatea inconsecventă, căsătoriile şi copiii, teama de a înnebuni sau de a fi împuşcat pe scenă, dependenţa de cocaină din anii ’70). David Buckley surprinde foarte bine începuturile lui Bowie („a avut mai multe începuturi neizbutite decît oricare alt superstar din muzica pop“, dar „eşecul lui e aproape întotdeauna interesant“), în timp ce explică viziunea lui artistică şi afronturile la adresa societăţii „normale“ („Bowie era ciudat şi diferit şi le-a arătat locuitorilor plictisiţi din suburbii cum pot să fie altfel“). Este urmărit îndeaproape traseul lui Bowie, de la prima lui trupă, The Konrads, la ultima, Tin Machine, şi impactul pe care l-a avut muzica lui, mereu oscilînd şi mixînd genurile (trecerile de la folk, glam şi art-rock, prin soul şi jazz, la electronic-ambiental şi industrial, mergînd de la imprevizibil şi experimental la comercial). Analizează look-ul, outfit-urile şi concertele sale teatrale (colaborările cu designerii Natasha Korniloff şi Kansai Yamamoto, coregraful Lindsay Kemp, machiorul Pierre Laroche), citează versuri, vorbeşte despre alter ego-urile lui, de la Ziggy din anii ’70 („un arlechin pictat pe faţă, cu o sexualitate incertă, care cînta despre apocalipse galactice, sinucideri şi experimente sexuale“, vezi şi fragmentul de mai jos) la elegantul şi inabordabilul White Duke, surprinzînd foarte bine felul în care Bowie a făcut din camuflaj şi dezinformare două aspecte centrale ale vieţii şi artei sale.

Fiind o biografie muzicală, cartea cuprinde nenumărate pasaje dedicate muzicienilor pe care i-a venerat (de la Little Richard, Elvis şi Jacques Brel la Frank Zappa, Bryan Ferry, Brian Eno şi Kraftwerk), despre cei care l-au copiat, precum şi colaborările cu Marc Bolan, John Lennon, Lou Reed, Queen, Chic sau întîlnirile cu Andy Warhol şi Freddie Mercury, dar mai ales colaborarea şi prietenia cu Iggy Pop, cea mai longevivă dintre toate. Un aspect important abordat de David Buckley este felul în care Bowie îşi alegea instrumentiştii, astfel că vorbeşte mult despre relaţiile cu producătorul său de cursă lungă Tony Visconti, cu pianistul Mike Garson, cu chitariştii Carlos Alomar, Earl Slick, Adrian Belew, Nile Rodgers ş.a.

Dincolo de muzica propriu-zisă, David Buckley se aventurează rar, dar cînd o face oferă informaţii extrem de interesante. Menţionează pasiunea lui Bowie pentru cărţi, nu doar pentru cele ale unor Burroughs şi Orwell (după romanul căruia, 1984, voia să facă un musical), dar şi pentru cele SF, de ocultism, ezoterism şi numerologie, ozenistică sau culturi orientale, precum şi pentru filmele alb-negru (Fritz Lang, Luis Buñuel, Buster Keaton). Cît despre sexualitatea lui Bowie, ne spune că artistul nu s-a travestit niciodată, că pe măsură ce a îmbătrînit, atracţia lui pentru persoanele de acelaşi sex a scăzut şi că bisexualitatea lui a fost „experimentală“, dar că a contribuit enorm la deschiderea culturii populare faţă de artiştii homosexuali.

Deopotrivă extravagant, şocant şi rafinat, neconvenţional, enigmatic şi comercial, cool şi alienat, sexy într-un fel transgresiv, Bowie este portretizat de David Buckley într-o frază-cheie drept „starul pop liminal perfect, o ficţiune mediatică a timpurilor noastre, misterios şi serios, dar în acelaşi timp frivol şi insignifiant“. Altfel spus, Bowie – straniu şi fascinant de la pămînt la Marte şi înapoi.

*****

David BUCKLEY
O stranie fascinaţie

(fragment)Ziggy Stardust a împrumutat muzicii pop un element din cultura gay, punînd sub semnul întrebării machismul cîntăreţilor de cock rock, precum The Rolling Stones şi Led Zeppelin, şi a ajutat la demontarea întregului edificiu rock. Între performanţele muzicale ale cîntăreţilor de cock rock şi performanţele lor sexuale şi atitudinea lor faţă de sex există o anumită legătură. Erecţia lui Hendrix a rămas imortalizată pentru totdeauna sub forma unui model din ipsos. Iggy Pop avea obiceiul să-şi arate sexul celor din public. Gestul indecent al lui Jim Morrison, cunoscut sub numele „Miami Dick Flash“, i-a atras acestuia arestarea, deşi, după cum spune Ray Manzarek, Morrison şi-a arătat organele genitale doar pentru cîteva secunde, şi numai pentru a-i edifica într-o anumită chestiune pe colegii săi de formaţie. Chiar şi atunci cînd starurile rock nu-şi fluturau organele genitale în faţa publicului, muzica pe care o cîntau făcea asta în locul lor. Cîntăreţul de cock rock aspiră mereu către extreme şi îşi satisface poftele animalice. Pentru el, femeile sînt obiecte ale dorinţei şi abuzului, ce trebuie dominate, manipulate şi corupte. La Bowie nu regăsim nimic din aceste constructe ale masculinităţii. Imaginea lui publică nu e cea a unui bărbat dominator sau agresiv, în sensul tradiţional al termenului „masculin“.

Poate că, prin prisma tradiţiei machismului cîntăreţilor de rock, Ziggy era un adevărat „armăsar“, dar însuşirea asta a fost pusă în contrast cu o serie de atribute non-macho care au făcut din el mai puţin un supermascul şi mai mult un drag queen din est care pozează într-un mare preot/preoteasă. Lucrul acesta demonstrează că Bowie era conştient de faptul că vechile religii vestice conţineau elemente legate de travesti. În spectacolele sale, Bowie s-a definit pe el însuşi ca un estet, nu un personaj animalic şi grosolan, ca un outsider cerebral care îşi interzice să fie stăpînit de trăiri. Corpul lui – era slab, chiar costeliv – era opusul machismului cîntăreţilor de muzică cock rock. Bowie îşi etala corpul într-un mod aproape exhibiţionist, dar a înlocuit exprimarea clişeistă a masculinităţii cu elemente care trimiteau la homosexualitate. A folosit chitara – o emblemă atît de puternică a supremaţiei masculine – ca pe un simbol falic, dar unul homosexual. Una din cele mai surprinzătoare fotografii din istoria rock-ului, făcută în 1972, îl arată pe Bowie în genunchi, simulînd că face sex oral chitarei lui Mick Ronson.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Viktor Orban FOTO EPA-EFE
Ungaria nu va susține noile sancțiuni împotriva Rusiei. Condiția pusă de Viktor Orban
Ungaria se va opune noilor sancțiuni planificate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei, dacă acestea conțin sancțiuni în domeniul energiei, a declarat joi șeful de cabinet al premierului Viktor Orban.
ludovic orban jpeg
Orban: Cîmpeanu a demisionat din iniţiativa altcuiva, zic eu
Fostul lider liberal Ludovic Orban (deputat Forţa Dreptei) susţine că Sorin Cîmpeanu a demisionat din funcţia de ministru al Educaţiei „din iniţiativa altcuiva" şi nu „din proprie iniţiativă".
arsinel EE
Alexandru Arșinel a murit: „Actorul de comedie e un om trist. Noi suntem vinovaţi că dăm speranţe deşarte oamenilor“
Alexandru Arșinel a bucurat generații întregi cu spectacolele de revistă, scenetele TV și comediile în care a jucat. A avut, însă, și o latură puțin cunoscută publicului.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.