„Ascultînd în suburbii R&B, jazz şi Björk“
● Kelela, Take Me Apart, Warp Records, 2017.
Dacă o bună parte a pop-ului contemporan a fetișizat un anumit moment din istoria recentă a muzicii, el s-a numit R&B-ul anilor ’90. Cîrligele sale sonore sînt de recunoscut în operele starurilor zilei, iar nume precum Aaliyah și Destiny’s Child, Mariah Carey și Whitney Houston, D’Angelo și Toni Braxton, Janet Jackson, TLC și Mary J. Blige, Erikah Badu și Lauryn Hill, Brandy and Monica, Usher și Boyz II Man etc. au devenit mai referențiale decît eternii The Beatles pentru pop-ul generic. În 2013, Kelela Mizanekristos, o americancă cu descendență etiopiană, debuta discografic cu un mixtape/album, Cut 4 Me, care, pe lîngă faptul că scotea la suprafață un label de nișă pînă atunci în muzica electronică, Fade to Mind, se transforma în vehicolul unor revelații evidente: o voce nazală aptă să meargă sus de tot, o senzualitate, cînd catifea, cînd șmirghel, care, evrika!, trimitea bezele diabetice amintitutului R&B nouăzecist, un personaj pe gustul follower-ilor unui subgen care și-a primit deja botezul întru ironie și deriziune, PBR&B (ca să nu ocup spațiul aici, o simplă căutare pe Google descifrează povestea acronimului în doi timpi și trei mișcări), și un fetiș serios pentru ceea ce a făcut în muzică talentatul domn Timothy Zachery Mosley.
„În cel mai direct mod cu putință, încercăm să trăim într-o eră post-Timbaland. Ne-am lăsat inspirați cu toții de sound-ul lui, ducîndu-l mai departe. Îmi amintesc ziua în care am ascultat pentru prima oară ce au făcut Timbaland și Aaliyah – acea întîlnire providențială dintre vocea ei minunată și producția lui stranie și rezonantă. Îmi amintesc cu exactitate unde eram și ce făceam în acel moment. A fost ceea ce se cheamă o situație semnificativă“, îi spunea ea lui Paul Lester într-un interviu pentru publicația britanică The Guardian. Cut 4 Me, creat cu implicarea unor foarte înzestrați producători veniți din aria bass/post-dubstep/trap music, precum Jam City, Nguzunguzu, Bok Bok, Kingdom, Girl Unit sau Morri$, poate fi dovada celor spuse de Kelela. Cut 4 Me era inteligent, cvasi-experimental, aventurier, avea o doză foarte concretă de stranietate și era suficient de alternative pentru a nu o arunca definitiv pe Kelela pe terenul unei Cassie, de exemplu. Acest lucru trebuia să fie făcut de primul ei release care putea să primească numele de album – Take Me Apart a fost lansat la începutul lui octombrie 2017 de nimeni altcineva decît Warp Records.
„Look, I’ll give up right away/ And you’ll never figure out/ What you said, but it’s cool, baby,/ I’ma get me another round...“ „LMK“, lead single-ul LP-ului, produs de Jam City și Kwess, spune ceea ce trebuie: minimalism, adaptabilitate, versatilitate și accesibilitate. E un punct de plecare cum nu se poate mai potrivit pentru o operă care o desparte parțial pe Kelela de acel trecut indie numit Cut 4 Me, pentru a o integra unui peisaj populat de personaje precum Solange sau The Weeknd și bîntuit, poate, de The Velvet Rope-ul lui Janet Jackson, de exemplu. E încă o treaptă urcată de cea care spunea, la lansarea lui Take Me Apart, că este „o femeie de culoare, a doua generație etiopiano-americană din familie, care a crescut în suburbii ascultînd R&B, jazz și Björk, lucru care iese la suprafață într un fel sau altul pe acest album“.
Paul Breazu este jurnalist.
