⬆
La zi în cultură
Pagina 101
Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian
Mă gîndesc că n-o fi sfîrşitul lumii dacă, la acest început de 2012, n-o să povestesc despre o traducere, ci despre o traducătoare. Care traducătoare – Antoaneta Ralian, decana tălmăcirilor noastre din engleză – are 87 de ani, 60 de ani de căsnicie, 55 de ani de fumat, peste 120 de titluri onorate, un premiu de traducere care-i poartă numele.
Rătăcind printre titluri
Nu am împărtăşit niciodată furia sau dispreţul scorţoşilor faţă de micile trucuri gazetăresc-ierarhizante de sfîrşit de an: topuri literare, anchete procustiene, „sinteze“ lucrate pe picior, „cartea (filmul sau piesa) anului“, „primele zece titluri ale deceniului“, „numiţi trei... cinci...“ etc.
Oameni pierduţi si nebuloase agresive
Acum cîţiva ani a apărut, destul de discret, prima traducere în româneşte dintr-un scriitor spaniol cult, Ramón Gómez de la Serna. Iconoclastul, furiosul şi demolatorul Ramón, cum îl numesc empatic pînă şi cei mai sobri comentatori, a debutat în româneşte cu unul dintre romanele sale nebuloase, fragmentare şi capricioase, Omul pierdut.
Culori locale
Al doilea an de existenţă a label-ului bucureştean independent Local Records a adus, la finalul anului 2011, o a doua compilaţie cu muzică făcută de producători români ataşaţi unor subgenuri care orbitează cvasihaotic în jurul a ceea ce obişnuim să numim muzică electronică.
„Cea mai frumoasă cursă“
La o scurtă consultaţie, e clar că urmele trecute au făcut sport de performanţă. Antrenate bine, corect, fără steroizi. Cu viziune proprie, fără Eurovision. O alimentaţie sănătoasă, fără E-uri. Urmele de pînă acum rămîn urme de povestit, încercări corecte şi responsabile de a trata critica ca un privilegiu însoţit de obligaţii.
"Muzica a devenit ceva care bîzîie în difuzoare" - interviu cu Mihai IORDACHE
"Am înregistrat noul album la Casa Tineretului din Timişoara. Este o sală de spectacole foarte bine concepută acustic. Uţu Pascu, care a înregistrat albumul cu studioul lui mobil, AudioTM, a văzut în sala aia lucruri pe care le vedeam şi eu, doar că nu ştiam la ce folosesc: nişte deflectoare de sunet, pereţii nu-s paraleli, balconul e căptuşit cu lemn, pe jos e tot lemn..."
Toamna decanei, Muriel Spark, Viaţa peştilor
Celor care n-au prejudecăţi asupra genurilor literare, le recomand integrala prozei scurte a lui Muriel Spark, Serafimul şi Zambezi, traducere de Dana Crăciun, Editura Vellant. 440 de pagini de măiestrie literară, adevăr existenţial şi imaginaţie graţioasă în povestiri scurte cum alţii n-au reuşit în romane de mii de pagini! (Marius Chivu)
Kassel, Berlin, Hanovra
Hanovra vrea să concureze oraşele Berlin şi Kassel. Expoziţia de artă „Made in Germany Zwei“ de la Hanovra atacă frontal cele două evenimente majore dedicate artelor vizuale: „Berlin Biennale“ şi „Documenta 13“. „Vrem să arătăm lumii că mai există şi altceva“, a spus directorul Kunstverein Hannover, René Zechlin, în mesajul de lansare al expoziţiei.
Topuri (partea II)
Referitor la cele mai bune filme circulate în 2011 pe marile ecrane româneşti (în afara „ţarcurilor“ festivaliere), rămăsesem dator de săptămîna trecută cu o jumătate de Top 10 (locurile 6-10). Aşadar.
Bilanţ literar 2011
2011 a fost un an îndoliat. Doi dintre seniorii literaturii române – prozatorul Mircea Horia Simionescu şi poetul Mircea Ivănescu, poate cei mai originali scriitori din perioada postbelică (aş putea spune chiar că au fost vîrfurile poeziei şi prozei române contemporane) – au plecat dintre noi într-o discreţie mediatică invers proporţională cu valoarea şi importanţa lor.
Înainte să adorm
În general, amintirile ne chinuiesc, amintirile ne răscolesc – cum bine zice hit-ul –, dar iată că, şi fără amintiri, tot chin şi răscoleală încălţăm. Cel puţin, asta vedem în acest roman englezesc de debut, foarte proaspăt şi foarte iute intrat în voga best-seller-urilor planetare.
Amintiri cu blană, vînătoare şi somn
Nu ştiu cum vă umpleţi dumneavoastră minutele de dinaintea alunecării în somn, dar la mine devine cu amintiri din copilărie şi de pe munte. Aproape invariabil urcuşuri pe coame, dealuri, stînci, cutreier de păduri, fîneţe, peşteri, iazuri, fie vară, fie iarnă. Toate, alături de-o puzderie de detalii domestice din epoca preşcolară.
Poezia Bucureştilor
Am dat zilele trecute de o scrisoare a lui Thomas Merton – un poet mistic american şi călugăr trapist într-o mănăstire din Kentucky, profesor şi maestru spiritual de mare influenţă – către poetul Ştefan Baciu. O scrisoare din mai 1965, în care Merton îi scrie lui Ştefan Baciu, pe atunci profesor la Universitatea din Hawaii, despre poezia secolului lor.
Un experiment vanitos
O prefer de departe pe Viktoria Tolstoy stră-stră-străbunicului său, Lev Nicolaevici. Spre deosebire de acesta, e mai pop, e suedeză (de vreo două generaţii) şi nu e atît de ursuză. Nu se bazează pe moştenirea culturală a familiei pentru a-şi face un nume, în schimb se bazează pe amicii săi din lumea jazzului.
Ateliere de creative writing
A fost primul atelier dintr-o serie de – sperăm noi – cel puţin trei. Participanţii au fost elevi şi studenţi din oraş, aleşi printr-un concurs de selecţie. Dacă la început aveam emoţii legate de gradul de interes stîrnit de un astfel de eveniment, cei fix 100 de doritori ne-au liniştit şi ne-au pus serios pe citit.
"Bine aţi venit acasă" - Festivalul Filmului Românesc de la New York
Este adevărat că omul sfinţeşte locul, dar nu este mai puţin adevărat că, uneori, un loc al cărui prestigiu a fost de mult consfinţit se arată gata să-i primească cu braţele deschise pe cei care merită să-i treacă pragul, să fie găzduiţi. Aşa am luat cuvintele de întîmpinare din seara inaugurală a celei de-a şasea ediţii a Festivalului Filmului Românesc de la New York.
CTP, National Geographic
Revista National Geographic a scos pe piaţă o ediţie de colecţie: 1989, Revoluţia română în imagini. Căutaţi-o! Veţi descoperi un film cutremurător al evenimentelor de acum 22 de ani, semnat de fotografi români şi străini. (Ana Maria Sandu)
Cinci momente din 2011
E greu să stabileşti ierarhii printre evenimentele culturale. Care să fie cea mai bună carte (dar a doua, a treia etc.) din anul 2011? Care e spectacolul cel mai interesant? Popularitatea nu e un criteriu, competenţa critică nici atît, dacă ar fi să evaluezi toate evenimentele culturale majore care s-au petrecut în ultimul an: nu cunosc decît o cîtime din cîte s-au întîmplat.
Topuri (partea I)
Oricît de responsabil s-ar vrea a fi, ca pariu încheiat cu istoricii de film ai viitorului (iată ce se va dovedi că a fost cu adevărat important, din tot ce-a rulat în 2011), e inevitabil ca un top de genul acesta să constituie, într-o măsură mult mai mare, o simplă pagină de autobiografie.
Cinci poeţi marfă
Curioase sînt destinele antologiilor! Dintre cei optsprezece prozatori prezenţi în celebrul Desant 83 (reeditat în 2000), astăzi doar vreo doi scriitori se mai ocupă cu literatura, asta în timp ce din Debut ’86, spre exemplu, n-a mai rămas în cărţi decît Răzvan Petrescu.
Masa pisicii
Ziceam Ondaatje, ziceam Pacientul englez. De-acum însă, mi-e că o să zicem mai întîi Masa pisicii. Avem aici un soi de Amintiri din copilărie strămutate de pe malul Ozanei pe un vapor care, în 1954, cînd Sri Lanka încă se mai numea Ceylon, pleacă din acel colţ de Orient cu destinaţia Anglia.
Cioran la Paris, între Germania şi Spania
„Ce căuta neamţu-n Bulgaria?!?“ – interogaţia „bietului“ Pampon din seducătoarea scenă a desluşirii cu Crăcănel mi-a însoţit, cu ghiduşă fidelitate, tinereţea istorico-literară, apropo de cele două autoexilări care nu vor înceta niciodată să ne hărţuiască imaginaţia: stabilirea lui I.L. Caragiale la Berlin şi a lui Cioran la Paris.
Cele douăsprezece minuni de la Stavropoleos
Nu sînt prea multe locuri bune în Bucureşti. Iar cînd dai de cîte unul, parcă te temi să nu se „strice“, cum s-a tot întîmplat, în ultimii 20 de ani, cu atîtea locuri sau oameni. Mănăstirea Stavropoleos din fosta „mahala a grecilor“ este, fără îndoială, în continuare, un asemenea loc bun, refăcut pe toate planurile în ultimii ani, după venirea părintelui Iustin Marchiş de la Cheia.
Mult circ, puţină pîine
Mi-a plăcut Love, soundtrack-ul pe muzica trupei The Beatles produs de George şi Giles Martin pentru Cirque du Soleil, o cascadă sonoră care, în aproximativ 80 de minute, teleporta opera lui John Lennon & Co. într-o altă dimensiune şi într-un nou context. Albumul acela conţinea, totuşi, semnătura celui de-al „cincilea Beatle“.
Contra-realistul la Palatul Ştirbei
„Ce n-aş da să am o a treia stare pentru suflet, dacă el ar avea două... O a patra stare pentru suflet, dacă el ar avea numai trei...“, scria Fernando Pessoa. Fiecare individ e un complice al realităţii, al locurilor comune şi al lucrurilor care le populează.
"Cioran este unic în secolul său" - interviu cu Nicolas CAVAILLES
Traducător din limba română, Nicolas Cavaillès a coordonat editarea operei franţuzeşti a lui E.M.Cioran în Colecţia "Pleiade" a Editurii Gaullimard. Cea mai recentă lucrare a sa este volumul L'Elégance et le Chaos. Correspondance de Catherine Pozzi.
Ţoiu, TOTB, Nedelciu
Constantin Ţoiu, Galeria cu viţă sălbatică (prefaţă de Nicoleta Sălcudeanu, Colecţia „Biblioteca pentru toţi“, 2011). La 35 de ani de la apariţie, romanul rămîne la fel de viguros ca atunci – dacă mai ştiţi cînd – atotrezistent în stil, frază şi mesaj, căci mai există şi o asemenea rezistenţă, ca să ne ferim a o numi „prin cultură“, căci, cică, nu mai e frumos. (Radu Cosaşu)
Ai Weiwei
Are o voce puternică. Deşi – sau tocmai pentru că – obişnuieşte să vorbească la portavoce. Ai Weiwei e unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani. A devenit celebru prin prezenţa sa la bienalele şi în galeriile de artă importante. Dar şi – mai ales în ultima vreme – datorită faptului că a îndrăznit să critice pe un ton ferm guvernul chinez.
Desperado
Premiat în 2010 la Veneţia (de către un juriu prezidat de Tarantino) pentru Cea mai bună regie, filmul spaniol Baladă tristă de trompetă începe în timpul războiului civil, cînd nişte trupe republicane dau buzna într-un circ şi recrutează tot personalul viril (mai puţin femeia cu barbă), aşa cum îl găseşte – adică machiat şi costumat pentru scenă.
Arta de a fi umorist
Dintre toţi scriitorii basarabeni contemporani, prozatorul Anatol Moraru îmi place cel mai mult. Calităţile stilistice, umorul şi fondul livresc ale scrisului său (de negăsit, într-o asemenea combinaţie şi de un asemenea rafinament, la nici un alt prozator basarabean) îl apropie de liga unor scriitori precum Costache Olăreanu, Ioan Groşan sau Răzvan Petrescu.
A pierde e o chestiune de metodă
Autorul e un columbian în floarea maturităţii, cu ani buni trăiţi pe la Madrid, Paris şi Roma. Literatura lui fuge de bătrînul realism magic, preferînd vioiciunile ironiei şi jocul cameleonic cu formulele „de senzaţie“. A pierde e o chestiune de metodă mimează, de pildă, romanul poliţist.
Cioran ca elixir de vitalitate
De bună seamă că, pentru unul ca mine, marele eveniment editorial de la Tîrgul „Gaudeamus“ 2011 a fost duetul cioranian Despre Franţa şi Îndreptar pătimaş II, apărute pentru prima oară pe piaţa românească de carte. Versiunile franceze, editate cu mult scandal de culise, le ştiam încă de anul trecut, dar nu bănuiam halul în care au fost trunchiate.
O ultimă lectură
Ştiţi, desigur, acel moment cînd dai peste o carte care fusese scrisă pentru tine, care-ţi fusese destinată direct. Jurnal în fărîme cu Ionescu al lui Lucian Raicu a fost, pentru mine, o asemenea carte, cum a fost, fără îndoială, Critica-formă de viaţă sau Scene din romanul literaturii.
Intimidant şi opulent
Industria muzicală şi-a schimbat în mod categoric modelele de afaceri în ultimii zece ani. Download-ul, distribuirea gratuită, văzute altădată ca păcate capitale, au devenit practici de marketing uzuale. Suportul fizic al muzicii nu mai contează decît pentru audiofili, şi doar pentru aceia care dispun de sculele necesare pentru a se bucura de diferenţa dintre vinil şi CD.
Dragostea în vremea puşcăriei
"Ne-am propus iniţial o serie de documentare despre comunităţi izolate. Fiecare subiect ar fi avut un unghi de atac, ne-am fi ales pentru fiecare o perspectivă care să releve ceva despre lumea aia."
"Azi, valori sigure în România rămîn Mungiu, Puiu, Porumboiu"
Este directoarea Institutului Cultural Român de la Berlin. Cristina Hoffman a părăsit România în 1978, lăsînd în urmă „o familie mare şi iubitoare, prieteni o droaie, iubiri netrăite“. A locuit timp de 30 de ani la Paris, apoi s-a mutat la Berlin. A fost selecţioner la prestigioasele festivaluri de film de la Cannes şi Berlin.
Pnin, Dósa, Tennessee Williams
Atenţie, nabokovieni – cîţi om mai fi –, a apărut o nouă ediţie a lui Pnin, romanul în care omul a descoperit „junghiul tandreţii“ (Polirom, 2011, traducere de Mona Antohi). (Radu Cosaşu)
Ce ne facem cu proza scurtă?
Simpaticul Festival Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB) a programat, anul acesta, o dezbatere despre proza scurtă. E, într-adevăr, un subiect: specia e pe cale de dispariţie pentru că editorii publică tot mai rar povestiri, nuvele, sketchuri.
Sufletul tragic al Balcanilor
Dacă bobul nu moare e o contribuţie neglijabilă la tradiţia picarescului balcanic buf-grotesc-tragic-mistic-sentimental-scabros-excesiv-că-aşa-i-viaţa-pe-la-noi. Regizorul-scenarist Sinişa Dragin narează două queste simetrice şi întretăiate, peste pămînturi şi ape care au fost cîndva sacre.
Istoria rockului românesc
Înfiinţat oficial în martie 1969, legendarul Club A a împlinit anul acesta 42 de ani, palmaresul acestor simetrici 21 de ani de dictatură şi alţi 21 de ani de la Revoluţie fiind unul pe măsură: 420 de concerte susţinute de 150 de trupe, 202 dezbateri, 158 de întîlniri literare, peste 200 de reprezentaţii susţinute de 30 de trupe de teatru.
Povestiri cu Pat Hobby
Scott Fitzgerald a murit în decembrie 1940, lună în care apărea în revista Esquire cea de-a 12-a povestire cu Pat Hobby. Celelalte 5 texte (căci seria Pat Hobby numără 17 povestiri în total) aveau să apară postum, în următoarele 5 numere ale aceleiaşi reviste.
Cele trei dive - interviu cu Ruxandra DONOSE
Zîmbitoare, frumoasă şi elegantă, Ruxandra Donase îţi inspiră modernitate şi maturitate artistică. Deşi este una dintre cele mai strălucitoare mezzosoprane ale momentului, a acceptat imediat invitaţia de a susţine, alături de Leontina Văduva şi de Teodora Gheorghiu, o serie de recitaluri de Crăciun, pentru prima oară în mai multe oraşe ale României.
Agassi, Răzvan Petrescu, The Rum Diary
Interviul maraton în cinci părţi pe care inimitabilul Răzvan Petrescu i-l acordă lui Daniel Cristea-Enache pe site-ul Liternet. Considerînd numărul mare de voturi şi de comentarii entuziaste din subsolul dialogului împănat, ce-i drept, cu reale bucăţi de proză, aş putea spune că există speranţe: cititorii au descoperit, în sfîrşit, un mare scriitor român contemporan şi s-ar putea să-i caute prin librării şi cărţile! (Marius Chivu)
Patru culturi, un singur premiu
Legendara neutralitate elveţiană provoacă uneori blocaje paradoxale, aproape absurde. Un nou premiu literar care urmează să fie decernat începînd cu 2013 suscită deja dezbateri şi agitaţie printre intelectuali. Neutralitatea e, în această ecuaţie, sinonimă reprezentativităţii şi corectitudinii politice.
La dulcea vampirizare
Zău că-mi pierdusem de mult nădejdea că aşa ceva poate să mi se mai întîmple! După aproape un deceniu de plictis, agasare sau rutinare resemnată, mi-am regăsit pentru două zile excitaţiunea tîrgurilor de carte! V-am mai spus: cu o singură excepţie, am fost prezent activ, adică implicat profesional, la toate ediţiile Bookarest/Bookfest şi „Gaudeamus“.
Un (mare) poet care-a murit de foame
Cînd am fost invitată să vorbesc despre această carte „umanistă“, mi-am amintit în primul rînd de acel Vallejo pe care l-am învăţat la şcoală; probabil versurile lui inconfundabile le-am auzit prima dată ritmate de inconfundabilul Andrei Ionescu, profesorul meu de literatură hispano-americană la Litere.
Poveste de iarnă
Critica muzicală de pretutindeni trebuie să fie, în zilele acestea, din cale-afară de mulţumită. Din 1978 pînă astăzi, Kate Bush, muzicianul căruia jurnaliştii şi publicul i-au ataşat cu o recurenţă înnebunitoare trena de „recluziv“, nu i-a mai oferit posibilitatea să aibă lîngă o foaie albă, o maşină de scris sau un computer două albume într-un singur an.
"Inventarea unui teatru nou"
Misiunea celor doi tineri fondatori ai Asociaţiei Culturale În Culise este aceea de a inventa un teatru nou, cu texte şi viziuni proaspete, care să aducă aproape de public noţiunea de happening, care să provoace şi să recîştige publicul tînăr îndepărtat de cultură şi artă şi, mai ales, care să-şi susţină proiectele din fonduri proprii.
Freud şi Jung, văzuţi de Cronenberg
Metodă periculoasă, filmul lui David Cronenberg despre Freud, Jung şi relaţiile acestora cu o pacientă-colegă-muză riscă să fie perceput ca un film istoric-biografic de tip BBC, dar, privită atent, relaţia dintre mizanscena lui Cronenberg şi mizanscena de tip film-istoric-BBC se dovedeşte a fi cam ca relaţia dintre pictura hiperrealistă şi pictura realistă.
When Borges meets Pessoa
Scrisă direct în engleză şi apărută, iată, mai întîi în traducere şi postum, novella lui Alex. Leo Şerban este, poate, cea mai livrescă, mai amuzantă şi, în ciuda hermeneuticii serioase din prefaţa lui Horia-Roman Patapievici, cea mai gratuită (prin lipsa oricărei metafizici) scriere literară a unui autor român contemporan.