Cioran ca elixir de vitalitate

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
A mai trecut un tîrg jpeg

De bună seamă că, pentru unul ca mine, marele eveniment editorial de la Tîrgul „Gaudeamus“ 2011 a fost duetul cioranian Despre Franţa şi Îndreptar pătimaş II, apărute pentru prima oară pe piaţa românească de carte. Versiunile franceze (Alain Paruit, L’Herne, 2009, respectiv Gina Puică şi Vincent Piednoir, L’Herne, 2011), editate cu mult scandal de culise, le ştiam încă de anul trecut, dar nu bănuiam halul în care au fost trunchiate. Nici o îndoială, fireşte, asupra talentului de traducător al lui Alain Paruit, însă, fie şi la o iute colaţionare, m-a înfiorat manipularea discreţionară a originalului prin eliminarea nu doar a unor cuvinte şi fraze, ci a unor paragrafe şi fragmente întregi. Motivele ar necesita o discuţie prea specioasă pentru cadrul de faţă, ca, de altminteri, întreaga (mez)aventură a scrierilor lui (şi despre) Cioran din cuprinsul Caietelor L’Herne.

De dăruit mi le-a dăruit pe toate, la vremea lor, prietenul Constantin Zaharia – cel care a stabilit textul şi a prefaţat cele două volume editate acum la Humanitas – graţie căruia am primit, cu această ocazie, şi ediţia Pléiade (Nicolas Cavaillès şi Aurélien Demars) a Operelor lui Cioran, plus un respectabil volum colectiv de eseuri, Cioran et ses contemporains, ed. PGDR (i.e. Pierre-Guillaume de Roux), 2011, coordonat de Yun Sun Limet şi Pierre-Emmanuel Dauzat, unde figurează cu două texte şi Constantin Zaharia (Zache, pentru prieteni). 

Stabilit de ani buni la Paris, însurat cu o franţuzoaică „de souche“, Zache lucrează la Biblioteca Naţională, a publicat o carte despre melancolia cioraniană, a rămas un hedonist al lecturii, e bibliofil pînă spre manie, scrie extrem de puţin, face gazetărie extrem de rar şi numai pe alese, în Critique, de pildă, dar şi în Magazine Littéraire (v. dosarul Cioran. Désespoir, mode d’emploi, din Mai 2011). Ne cunoaştem de pe la mijlocul anilor ’80, cînd luptam să-i public în RITL ditamai eseul despre ipostazele magic-senzual-hipnotice ale Pisicii în imaginarul baudelairian... Chestia teribilă e că, auzindu-mă vorbind despre „cele din urmă scrieri ale lui Cioran în româneşte“, mi-a şoptit,  misterios-pişicher că „asta rămîne de văzut“. Mi-a fost peste poate să aflu de la el ce minuni mai zac (pot presupune?) prin fondul Cioran de la Biblioteca Literară „Jacques Doucet“. Dar, cum ştiu  prea bine ce va să zică discreţia, confidenţialitatea, secretomania în breasla editorilor, mi-am sigilat, la rîndu-mi, buzele.

Fapt e că avem din nou o zdravănă pistă Cioran pentru decolare exegetică. 

Vineri, 25 noiembrie, în cadrul emisiunii de ştiri de la TVR, ora 20, doamna Mirela Nagâţ îl intervieva cu graţioasă aplicaţiune pe Gabriel Liiceanu tocmai despre lansările Cioran ale Editurii Humanitas la Tîrgul de Carte „Gaudeamus“, citîndu-l, la un moment dat, pe Nicolae Manolescu. În evaluarea preşedintelui USR (nu ni s-a specificat contextul afirmaţiei), autorul Exerciţiilor de admiraţie nu ar mai fi un scriitor actual, adică studiat, citit, comentat, pe scurt: un spirit potrivit vremurilor de astăzi. 

Exact asta m-a făcut şi pe mine să-mi amîn o săptămînă glosele pe seama titlurilor enumerate mai sus: ca să-i contrazic, cu ghiduş respect, domnului profesor scepticismul. Un scepticism suav, dar infailibil infuzat de moştenirea liniei socialiste Viaţa Românească – C.D. Gherea-George Ivaşcu – Cuvântul liber – Z. Ornea. 

Cu totul dimpotrivă, aş zice: lupta feerică, reciproc vitalizantă, a tineretului de azi cu generaţia ’27, cu frenezia autoformativă a „adolescentului miop“ Mircea Eliade, cu exasperarea naţionalistă din Schimbarea la faţă a României, cu „ispitele“ fiinţei româneşti în concepţia lui Mircea Vulcănescu, sentenţele lui Ţuţea, drama sufletească a lui Mihail Sebastian, energia paideică de tipul Pârvan-Nae Ionescu-Noica, plus figuri – tot mai active moraliceşte – precum Alice Voinescu, Simion Mehedinţi, Nicolae Steinhardt, Jeni Acterian, Dinu Pillat, Sandu Tudor, Vladimir Ghica, Andrei Scrima, Alice Botez, Alexandru Dragomir, Petre Pandrea, Alexandru Paleologu & Co – indică orientarea noilor energii către autenticismul experienţialist, metafizica virilă şi insolitul aliaj de creştinism şi gidianism din anii criterionismului. Cuplat, desigur, acesta, cu patosul naţional-constructiv al paşoptismului, cu luciditatea pragmatică a junimismului şi extraordinara forţă etno-proiectivă a epocii lui Carol I. 

Pe acest fond, figura lui Cioran în ochii tinerilor de azi e de-o ataşantă ambiguitate. Dacă mi-am amînat glosele cioraniene pentru rubrica de azi, am făcut-o sedus de scrisoarea unei fete – ei, da! –, Miruna Lungu, clasa a X-a E de la Colegiul „Sf. Sava“. Nu de mult, am acceptat cu voluptate „paideică“ invitaţia Fundaţiei (Soros) pentru o Societate Deschisă de a închega un atelier de lectură cu un grup de 22 de liceeni de la „Sf. Sava“. Provocarea era de-a le propune o carte aptă să devină trambulina dialogală a unui dialog despre ceţurile tinereţii, formarea spirituală, rostul în viaţă (în lumea şi România de azi), motivaţiile şi capcanele lecturii. După o responsabilă deliberare, am propus – cam riscant, recunosc – Despre neajunsul de a te fi născut. Ce poate fi mai provocator, în bine şi-n rău, la 18 ani? I-am tocat aproape trei ore, dar nici ei nu dădeau vreun semn de saturaţie. Insaţiabili reciproc, acea dimineaţă duminicală de noiembrie mi-a arătat, o dată mai mult, ce resurse uriaşe de frumuseţe sufletească are junimea pe care aşa de inconştient ne precipităm s-o probozim sub una sau alta dintre formulele blazării noastre ulcerate.  

La puţin timp după întîlnirea cu pricina, lui Adrian Abrudan de la Fundaţia Soros i-a venit o scrisoare. Un – cum spun cunoscătorii – feedback, necerut, bineînţeles, de nimeni, dar care pe mine m-a dat gata. Citatele cred că mă scutesc de orice comentariu.

„De cînd mă ştiu – îşi începe Miruna confesiunea – cititul a fost refugiul meu. Găseam în cărţi un portal către o lume feerică, de basm, apoi o cale către o lume mai bună, în care valorile morale nu îşi abandonau sensul, subjugate de puterea averii şi a funcţiei sociale.“ Convinsă de profesorul Gheorghe Lăzărescu (pe care, iată, îl regăsesc şi eu cu emoţie, la patru decenii de cînd ne încrucişam opiniile la „Cercul de istoria dramaturgiei“ de la Filologia bucureşteană) să vină la atelierul cu pricina, Miruna mărturiseşte că a avut un şoc auzindu-mi elogiile faţă de nihilismul cioranian înţeles ca energie paradoxal-afirmativă. „Am simţit o revoltă revitalizatoare împotriva pesimismului proclamat în fiecare rînd al cărţii. Cioran reuşeşte să mă indigneze atît de mult, încît mă face tocmai să vreau să trăiesc frumos, în fericire, astfel încît să-i demonstrez contrariul. Reuşeşte în mod paradoxal să promoveze viaţa. Predică nimicul, dar trăieşte totul. Cioran caută crîmpeie de paradis în haos.“

„A fost – încheie Miruna – prima oară cînd am conştientizat cît de importantă este lectura în construirea unui om complet. Să ajungi om în ziua de azi, luptînd cu toţi ceilalţi, căutînd calea pavată cu valori  morale, dar atît de prost luminată de sistemul de iluminare al zilelor noastre, înseamnă să intri în dialog cu Cioran, Eliade, Blaga... Să găsim în noi curajul de-a nu ne pierde şi de-a ne păstra nealterată dorinţa de ascensiune spirituală...“  

Nu mi-e deloc greu să mi-l imaginez pe Cioran după ce i-ar fi trecut pe sub ochi aşa o confesiune sinceră, frumoasă şi pură. Parcă-l aud exclamînd năucit: „Dragă, dumneata poţi să mai înţelegi ceva din poporul ăsta!?!.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.