Poezia Bucureştilor

Publicat în Dilema Veche nr. 411 din 29 decembrie 2011
Un jurnal impersonal jpeg

Am dat zilele trecute de o scrisoare a lui Thomas Merton – un poet mistic american şi călugăr trapist într-o mănăstire din Kentucky, profesor şi maestru spiritual de mare influenţă – către poetul Ştefan Baciu. O scrisoare din mai 1965, în care Merton îi scrie lui Ştefan Baciu, pe atunci profesor la Universitatea din Hawaii (şi care, în scurt timp, va începe să editeze în Honolulu caietele de poezie Mele), despre poezia secolului lor. E o scrisoare edificată, în care Merton, deşi poet de limbă engleză, recunoaşte întîietatea poeziei de limbă spaniolă: „am impresia că poeţii americani se află într-un impas steril, în care nu găsesc altceva de făcut decît să facă glume ezoterice de limbaj... latino-americanii, în schimb, sînt mai vitali, au ceva cu adevărat onest de exprimat, sînt cu adevărat preocupaţi de viaţă şi de umanitate.“ Primul dintre ei era, pentru Merton, César Vallejo, unul dintre cei mai mari poeţi din toate timpurile şi din orice idiom. Cine era însă Ştefan Baciu, înainte de a fi doar editorul revistei Mele?

Poet interbelic care-a apucat şi postmodernismul, expresionist, dar şi excelent antologator al suprarealismului latino-american, jurnalist complex şi memorialist pe mai multe continente, dar şi profesor de literatură format la şcoala lui Tudor Vianu, Ştefan Baciu rămîne, înainte de orice, un caz al literaturii române, unul dintre destinele fluctuante între nenumărate (şi egal îndreptăţite) posibilităţi. Semnalat de Călinescu cu primele două volume de poezie (Poemele poetului tînăr şi Drumeţ în anotimpuri), Ştefan Baciu a studiat Dreptul şi Literele, după ce, la Braşov, îi avusese profesori, la Liceul „Andrei Şaguna“, pe Cioran şi Octav Şuluţiu. La Litere a ajuns, în 1937, din dorinţa de a-l avea profesor pe Tudor Vianu. După studiile universitare, a lucrat în presa culturală a epocii (la Universul, Universul literar, Libertatea, dar şi la Gândirea lui Nichifor Crainic). Trimis ca ataşat de presă la Berna, în 1946 (la propunerea lui Constantin Titel Petrescu, liderul Partidului Social Democrat), Ştefan Baciu a rămas în Occident – iniţial în Elveţia, apoi în Brazilia, o scurtă perioadă în Seattle şi, în cele din urmă, în Hawaii, la Universitatea din Honolulu. Ştefan Baciu a editat una dintre cele mai cunoscute reviste din diaspora – „scrisoarea internaţională de poezie Mele“ –, a scris zeci de volume de poezie în româneşte, dar şi în spaniolă, portugheză sau germană, mii de articole, eseuri şi studii, a tradus poeme hispano-americane în germană sau poeme braziliene în spaniolă.

Nu demult, i s-a reeditat, pentru prima dată în româneşte, după apariţia sa în 1940, volumul Cetatea lui Bucur. Şi, curios, acest volum nu este semnificativ nici pentru destinul fracturat de istorie (cum vor fi textele de mai tîrziu din Poemele poetului pribeag sau Singur în Singapur), nici pentru portretul poetului Ştefan Baciu, arghezian sau pillatian la început, urmuzian şi bacovian mai tîrziu, whitmanian şi maiakovskian la sfîrşit. Într-o antologie care ar vrea să urmărească evoluţia poetică a lui Ştefan Baciu, din acest volum nu ar intra mai mult de un poem sau două. Cetatea lui Bucur, volum care lui Radu G. Ţeposu i se părea „interesant prin sugestia precarităţii cotidianului“, se citeşte cu interes acum mai ales pentru parfumul de epocă, pentru reconstituirea (şi în limbaj) a unui Bucureşti iremediabil pierdut. Publicul acestui volum este, mai degrabă, publicul eteroclit al cărţilor despre Bucureştiul interbelic (memorii, dar şi reconstituiri personale, documente editate ca atare, dar şi romane „istorice“) decît un public de poezie. Şi e mai bine aşa, pentru că nu poetul Ştefan Baciu (care ar putea fi, în acest volum, repede clasat) e de căutat aici, ci jurnalistul atent care vede tot şi simte esenţialul, şi care este dublat de un poet al cotidianului din Bucureştii de altădată.

Braşoveanul, care va scrie mai tîrziu cîntece româneşti în rime hawaiene şi hispanice sau va evoca nostalgic „un Crăciun şcheian via Honolulu“, schiţează în 1940 un Bucureşti sordid, delabrat, dar fatalmente fascinant: „Cît te urăsc, oraşul meu iubit, / Cît te rîvnesc, cînd nu sînt lîngă tine, / Căci cu o albă lamă de cuţit / Otrava ta mi-ai încrustat-o-n vine.“ Peisagiile oraşului – parcuri, cimitire, lacuri, ştranduri, Calea Victoriei, Şoseaua Kiseleff sau Lipscanii – sînt surprinse de ochiul unui reporter deambulatoriu care amestecă patosul cu cinismul în cronici mondene versificate: „Aici au fost odată nimfe şi satyri, / Şi-un soare cald îi mîngîia pe gene, / Zadarnic azi uimitele priviri / Din unde cheamă ţipăt de sirene, / Aici au fost odată nimfe şi satyri.“ Doar cine nu ştie cît de importante erau băile şi apele termale în perioada interbelică (presa vremii e plină de jurnale de băi, recomandări şi oferte) se poate mira că poetul cîntă ştrandurile bucureştene, erzaţuri de mări şi oceane îndepărtate: „Nisipu-adus din dealuri cu lopata, / Amestecat cu coji de cantalup, / Te arde ca o flacără pe trup, / Dar unde-i oare marea, fermecata?... / În loc de tumbe, unii joacă pocker, / În timp ce alţii-şi dau Nivea, / Un androgin diform e-aici femeia, / Bărbatul spilcuit, un Joli-Jocker.“

Căii Victoriei poetul jurnalist îi dedică o odă-imprecaţie, care se regăseşte mai domol (şi mai justificat) în evocarea Lipscanilor şi a periferiei: „O, drag gunoi, văpsit aristocratic, / Canossă eşti, cu hîrburi pardosită, / Pe-ntinsul tău, în aerul tomnatic, / Îşi varsă cerul recea-i dinamită /... / Eu te cunosc, căci ţi-am gustat nectarul, / Ce mi l-ai dat, cînd înflorea aurora, / Ai fost licoarea, noaptea fu paharul, / Şi-n fundul lui dormeau Sodoma şi Gomora.“

Cofetăriile, grădinile de vară şi cafenelele bucureştene alcătuiesc, de altfel, ca la memorialiştii mizantropi, dar cu un patos al propriilor (neînsemnate) vicii, corpusul forte, inima palpitîndă a oraşului: „O, poezia unui şpriţ la gheaţă, / Şi proza unui rînd de mititei! / Pîndim de-aici albastra dimineaţă, / Noi – santinela orei trei.“ Evocarea unor blocuri recente prilejuieşte tonuri ironic-sociale: „Cu hula mea, te laud şi te cînt, / Moloh uriaş de zgură şi ivoriu, / În piatra ta, destinul mi-l frămînt, / Tu, leagăn cald, tu, rece crematoriu.“ Oamenii interesează generic şi pitoresc, în poeme descriptive şi naive despre simigerii, florărese, lustragii, olteni sau cerşetori. Imprecaţia şi dezamăgirea îndrăgostitului înşelat sînt circular reluate în zona circumscrisă spiritualităţii, „duhului“: „Puhavul domn, cucoana colorată, / Se-opresc aici grăbiţi, miraţi; / Biserici ai destule, urbe desfrînată, / dar sfinţii tăi cu toţii-s cocoşaţi.“

Uneori melodramatice şi crude ca nişte romanţe, alteori descriptive şi analitice ca nişte reportaje cu rimă, cîntecele bucureştene ale lui Ştefan Baciu sînt memorabile pentru „poezia“ oraşului mai mult decît pentru cea a poetului. 

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.